De la Tour Saint Jacques până la Jardin du Palais Royal

TIPĂREȘTE

Cam așa este situația din prezent și pe străzile din Paris, adică pe lângă emigranții chinezi, africani, europeni, conaționali am văzut suficienți arabi cât să îmi pun întrebarea oare îs pașnici sau din ăia cu bombe legate la brău, dar eu am lăsat arabii în pace și ei pe mine așa că mi-am văzut in continuare de vizită La Ville Lumiere, orasul luminii așa cum se mai spune la capitala franceză Paris.

În articolul din prezent voi descrie vizita de la Turnul Saint Jacques, teatrele Chatelet și de la Ville, complexul Les Halles, catedrala Sf. Eustache și complexul compus din palatul și grădinile regale Palais Royale plus piețele și clădirile din jur. Vizita am început ieșind din gura de metrou Chatelet călătorind dinspre palat cu linia 1 de metrou (galben) dar există posibilitatea de schimbare la liniile 4,7, 11,14)

Tour Saint Jacques este turnul de 52 m înălțime rămas după distrugerea bisericii cu același nume cu ocazia revoluției franceze. Construit între 1509-1525 se află aici 48°51′28.7″N2°20′56.1″E. Este un turn clopotniță construit în stilul arhitectural gotic-târziu, arhitect fiind Jean de Felin. Terenul pe care se află turnul (și s-a aflat biserica înainte de revoluția franceză) se află între rue de Rivoli (care ne duce pănă la Luvru și palatul regal) și piața Chatelet de lângă râul Sena. O vizită este posibilă vineri-luni între orele 10.00-17.00 și contra sumei de 10 euro se poate urca până în vărf (pe scări bineînțeles). Marți-Joi este închis. Personal am ajuns prea devreme înainte de ora 10.00, oricum nu aveam de gând să mă urc dar puteam vedea măcar curtea din interior.

Nu departe de turnul St Jacques se află piața Chatelet care împreună cu fântâna Fontaine du Palmier a fost amenajată în 1810. Punctul de atracție aici sînt bineînțeles făntâna dar și râul Sena plus clădirile din jur. Coloana de la fântână de 18 m înălțime cu un înger aurit în vărf reprezintă victoria lui Napoleon, arteziana decorativă circulară care se află la baza acestuia s-a amenajat ceva mai târziu. Am stat un pic în piață urmărind pulsul orașului și clădirile din jur.

La stânga și la dreapta de piața și fântâna Chatelet se află căte un teatru, Theatre du Chatelet este mai mare și încep cu această clădire. A fost construit în 1862 și în sală 2500 spectatori pot urmări piesele de teatru sau alte evenimente. În afară de piese clasice de teatru se mai pot urmări operete, balet și concerte simfonice. Este și locul decernării premiilor pentru filme Cesar. O vizită doar pentru a vedea interiorul nu este posibilă, numai spectatorii unui eveniment pot să vadă interiorul. Personal am remarcat clădirea din piață inițila nu știam, dar am aflat după ce m-am apropiat de ea.

Theatre de la Ville cealaltă clădire impunătoare de lângă piața Chatelet, Sena și turnul St Jacques a fost construită în 1862. În prezent este un teatru amenajat pentru balet dar și pentru dansuri moderne. O vizită la fel este posibilă doar dacă cumperi un bilet de teatru, altfel vezi doar de afară ca mine.

Mulțumit cu ceea ce am văzut la Chatelet am luat-o pe Rue des Halles și am ajuns la fostele piețe din Paris. Chiar cu foarte mulți ani în urmă de pe vremea lui Philippe Auguste 1183 s-a stabilit în acest loc amenajarea pieței. Sute de ani a funcționat dar în 1971 s-a dorit o reconfigurare a zonei, mai ales din cauza nodului rutier feroviar de sub pământ de unde se poate lua trenul suburban RER dar metroul de pe 5 linii. Pe sub pământ nu se află doar stațiile de metrou ci și un mall întreg numeroase magazine de la renumiți comercianți, cinematografe și restaurante se află aici. Deasupra pe lăngă zona de piață se află Jardin Nelson Mandela un parc imens amenajat special pentru recreere și odihnă dar și pentru sport. La momentul vizitei o parte din parc a fost interzis publicului datorită reamenajării. Am vizitat Les Halles inclusiv partea de sub pamant, am observat magazinele si locurile de luat masa. Video lainceput de articol este despre Les Halles.

Halle aux Bles se află în capătul opus al parcului Nelson Mandela în direcția Luvru, clădirea originală a fost construită în 1767 și servea ca piață de grău. În 1885 după o reconstrucție (de fapt a fost demolată) a devenit clădirea bursei. Forma clădirii este circulară am găsit-o interesantă cel puțin din punctul meu de vedere.

Biserica construită în secolul 16 se observă imediat ce ajungem la piața și parcul de lângă Les Halles, fațada lăcașului de cult este extraordinară văzută din această parte dinspre parc. Densitatea arcelor butante ne oferă o priveliște care seamănă mai mult cu o clădire futuristică decât o catedrală. Dar așa cum contraforturile își au rolul lor și aceste arce butante sînt construite și amplasate cu un scop bine definit. Așa vechime, așa întreținere, o parte dintr-una din fațadele bisericii am găsit-o acoperită cu o pânză decorativă care maschează schelele pe care lucrează muncitorii restauratori. La foarte multe clădiri din Paris am observat acele pânze mascante pe care sînt imprimate ori reclame ori diferite informații inclusiv turistice. În orice caz nu-i frumos dar mai frumos decât schela nemascată. Cel putin în centrul istoric este bine venită această mascare a schelelor. Dar să revin puțin la descrierea lăcașului de cult.

Deja m-am învățat: înainte de biserica construită în 1640 a fost altă biserică construită în 1214. Și tot așa urmașii noștri vor veni aici și vor povesti că aici a fost St Eustache de 100x43 m și înalțime de 33m. Arhitectura este mixtă, adică construită și decorată în stil gotic, renașcentist și clasic. Ca și dotări din interior, cel mai remarcabil obiect este orga ca și mărime una din cele mai mari din Franța. Asa se aude orga:

youtube

Dar nici celebrele sculpturi din interior nu sînt de neglijat, altarul principal și cele secundare, picturile, alte decorațiuni. Stând și obsevând interiorul plus tavanul la o înâlțime amețitoare mă gândeam cum au reușit s-o facă acum câteva sute de ani să nu cadă. Dar asta e, specialiști au fost și atunci, așa că am tot respectul față de ei.

Ca să ajung la Palais Royal de la biserica Saint Eustache m-am întors pe bulevardul Rue de Saint Honore paralel cu Rue de Rivoli până am ajuns la Piața Place Colette din fața palatului regal altul decât fostul palat regal Luvru (dar nu foarte departe de acesta). Palatul din 1629 și grădinile aferente nu erau întotdeauna în proprietatea familiei regale, primul a fost cardinalul Richelieu, iar palatul se numea Palais-Cardinal. Denumirea Palais Royal a primit-o după aceea. Ultimul proprietar din familia casei regale a fost Louis Philippe II cel care începând cu 1780 a făcut modificări atăt la clădiri cât și la parc, a permis accesul publicului larg în grădină (publicul larg fiind atăt clasa aristocrată, cea de mijloc cât și persoanele cu situație financiară limitată), a transformat clădirile din jurul parcului într-un fel de mall din acea vreme (adică multe magazine pe sub boltele clădirii din jurul parcului-așa am găsit și în prezent) Iar publicul larg în prezent ori se plimba sau stătea pe bănci, ori juca fotbal, ori dădea voie la căinele plimbat să facă baie în fântânile arteziene din parc. Dar decât să arunce în aer locul și pe cei din jur cu bombele din dotare, mai bine așa.

Conseil d, Etat este o instituție guvernamentală franceză iar sediul acestuia o vedem imediat ce ajungem în piața Colette. Este fostul palat regal și reședința cardinalului. La stânga de palat vom observa o clădire impunătoare Comedie-Francaise, fostul teatru regal construit în 1680 și reclădit în 1900. Capacitatea acestui teatru este nu mai puțin de 1100 persoane.

Palatul regal nu este vizitabil în interior, dar așa cum s-a stabilit încă din 1780 parcul este accesibil tuturor. Intrând în parcul înconjurat de clădirile regale prima atracție văzută este Les Deux Plateaux coloanele artistului Daniel Buren montate în 1986. Sînt niște coloane de la o înălțime de 20 cm până la cca. 2m cu dungi alb-negru. Acest decor din curtea interioară a palatului a fost des criticat în perioada montării, sincer nici eu nu știu și nici nu am aflat ce simbolizează. Și totuși impresia mea a fost că se potrivește cu decorul palatului. După acest decor interesant urmează Galerie d, Orleans coloane înșiruite iar fântâna de Pol Bury le ține companie plus că e și prieten cu animalele (vezi foto). Urmează parcul superb și lung înconjurat de alei și galerii așa că la stânga se află Galerie de Montpensier, la dreapta Galerie de Valois, în spate Galerie de Beaujolais, în față Galerie du Jardins iar aleile din grădină se numesc Passage du Peron. În mijloc tronează o altă fântână arteziană. Atât la stânga cât și la dreapta se poate ieși pe străzile Valois și Montpensier, pe acolo am ieșit și eu pentru a continua drumeția din orașul Paris.

Rog WM să atașeze, mulțumesc

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1649 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI