Cine iubește Parisul, mâna sus!!!

TIPĂREȘTE

Chiar, cine poate spune ca nu iubeste Parisul?

Eu va declar ca il iubesc. Cu tot cu emigranti, homelessi, doamne si dudui nu foarte frumoase dar elegante chic, dar si cu amploaiatii care merg zilnic cu metroul si la coborarea din vagoane merg atat de repede prin culoarele aparent intortochiate de metrou, . ca it dau impresia ca ai sta pe loc!

Sunt atatea de spus despre Paris, ca nici nu indraznesc sa ma uit la rubrica unde am incadrat acest post, de teama sa nu ma descurajez definitiv citind o poveste superba a unuia din voi.

De data asta am fost la inceputul primaverìi, zilele au fost reci, dar pentru calatori ca noi era perfect.

Am stat la un hotel ieftin in Montmartre din familia Hipotel, pe care nu il recomand in special pentru ca din graba rezervarii nu am observat ca nu avea WiFi inclus; la ei nu e ca la noi, WiFi cu ora e scump, cred ca 2 euro. Plus confortul nu era stralucit, noroc cu metroul care era la 10 minute distanta.

Deplasarea prin oras, normal, cu metroul, luati carnete de 10 calatorii, sau pe jos pana simti ca its explodeaza gleznele :)

De exemplu: cu metroul pana la La Defense si inapoi pe jos pana la Porte Maillot, asta a fost cam de 3 ori ratia sanatoasa de miscare care ne e recomandata zilinic la tv, deci a fost musai sa ne oprim : odata prin magazinele din La Defense, inca odata la o cafea si un cognac, so French, la cafeneaua La Station, asezata pe Esplanada Gen. De Gaulle, Courbevoie. Dupa cafenea am inceput plimbarea spre Porte Maillot, pe partea stanga a Avenue de Charles de Gaulle, era dimineata, era rece si cautam instinctual soarele☺. Deja lumea incepea sa iasa la masa de pranz, micile bistrouri care ne ieseau in cale erau pline de costume si cravate in apropierea La Defense, sau unii ieseau pur si simplu la soare pe o margine de alee, pe o treapta de piatra, cu mancarea de pranz la pachet. Ce frumos ????.

In drum am fost tentati sa vedem ce gust are McDo, cum ii zic ei, dar sistemul cu un fel de ATM-uri unde puteai comanda pe acelasi sistem ca la bancomat ne-a descurajat, aveam impresia ca e prea fast food pentru noi. Bine ca am mai mers, asa am gasit Cafe du Marche, numele ii venea probabil de la faptul ca avea mesele intr-un semicerc de trotuar (de marimea micului parc de la Dorobanti unde era pe vremuri Lupoaica, ) unde de 3 ori pe saptamana e o piata de legume, fructe si branzeturi. Mancare buna, servire prompta, mesele cam apropiate, dar pentru mine era o placere sa ascult localnicii povestind verzi si uscate, mai ales ca intelegeam tot. Era pura placere sa aud vorbindu-se in franceza. Sa va mai spun ca o treime din piata era colorata de un urias arbust magnolie inflorit?

Una din celelalte zile am mers la Versailles, cu metroul si de la statia Musee d'Orsay am luat trenul, RER C, pana la Gare de Versailles. Biletul RER dus intors 8,2 Euro. Ajunsi acolo nu am facut decat sa urmam multimea de turisti si am ajuns la intrarea larga din fata minunatului palat. Vremea rece si noroasa ne-a decis sa nu vizitam gradinile de data asta, o sa revenim vara ca sa vedem si fantanile arteziene pentru care sunt faimoase. Un billet la Versailles fara gradini - 15 Euro. Nu spun nimic despre palat, trebuie vazut si apreciat de fiecare, pot doar sa spun ca istoria locului se simte in fiecare pas, e totusi un palat de la mijlocul anilor 1600.

O alta plimbare facuta cu mare place a inceput la Pont Alexandre lll, a continuat prin cartierul de la poalele turnului Eiffel, prin Champ de Mars, apoi peste Sena spre Champs Elysees pana la Arcul de Triumf, per pedes desigur, Saracele picioare, dar Fericitii ochi ☺. Fericiti de atata frumos, de atatea culori, desi iar m-am simti mica in fata inaltei vitrine de la Vuiton, unde iar era coada in strada.

Si a patra plimbare a inceput la Tour Montparnasse, unde esti la circa 210 metri inaltime, iar Tour Eiffel pare mic vazut de aici. Biletul tot 15 Euro. Dar Parisul vazut de sus, priceless! Si magazinul de suveniruri- plin de chestii chinezesti dar dragute.

Dupa asta am facut o plimbare prin cartier, niste strazi laterale din bld Saint Germain de Pres, iar am gasit un bistro pe strada unde ne-am incalzit cu Irish coffee si kir royale, as fi stat acolo toast ziua, dar garcon nu a vrut sa ne dea o sticla cu apa de robinet pentru ca nu am comandat mancare, drept urmare am plecat.

Ma opresc aici, mi se pare prea lung postul, dar e asa placuta amintirea...

---

VIZUALIZĂRI: 2860 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI