La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul

rog melodia: https://www.youtube.com/watch?v=K5KAc5CoCuk

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Mda, interesant review. Din ce în ce mai multe păreri negative despre "orașul luminilor". A mai avut TraianS un review acum un an cred... Nu, n-o să te contrazic, este chestie de gusturi aici și oamenii au dreptul la propria opinie. Mie de exemplu nu mi-a plăcut Londra...

Ce vreau să spun este însă că pentru mine Parisul este "orașul de suflet", deși am renunțat de ceva vreme la excursiile tip city-break. E adevărat, e murdar, e plin de magrebieni și de... alții, dar cu toate astea pentru mine este altceva.

Am fost de trei ori în Paris până acum și este singurul oraș în care m-aș întoarce mâine.

M-aș întoarce pentru prânzul la pachet pe malul Senei având imaginea cu spatele catedralei Notre Dame în depărtare, m-aș întoarce pentru energia pe care o acumulez în Pantheon în timp ce privesc mișcarea pendulului.

De asemenea, m-aș întoarce pentru Place de Tertre și pentru Saint Sulpice...

Parisul e pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Pentru mine e mumă clar.

Ai un vot de la mine... din suflet! Nu trebuie să avem aceleași opinii ca să apreciem un lucru de calitate. Iar acest review este într-adevăr unul de calitate.

@ariciu: Este exact, ce așteptam! Respectarea părerilor tuturor, chiar dacă ne convin, chiar dacă nu! Este exact cum a zis o colega de-a noastră " cu unele lucruri rezonam mai mult, cu altele mai puțin "! Din fericire suntem diferiți! Ce-ar fi dacă am fi toți la fel?

Mulțumesc pentru vizită și pentru aprecieri!

@ariciu - Și am mai remarcat ceva: cine-i îndrăgostit de Londra nu-i place Parisul și viceversa! ; -)

@robert. c - Daaaa, am observat și eu. Se pare că "rezonanțele" celor două capitale se anulează reciproc.

Cel mai tare a fost un amic de-al meu. Nu văzuse niciunul dintre cele două orașe. Așa că s-a hotărât anul trecut să zboare la Londra, să ia TGV-ul până la Paris și de acolo înapoi acasă.

Concluzia după întoarcere (subliniez, le-a văzut pe amândouă odată): Parisul rulează!

@robert. c - Eu "votez" cu Parisul! Deși nici mie nu mi-a plăcut Turnul (Eiffel). Totuși cred că va rămâne mereu simbolul Parisului! Mi-au plăcut Sacre Coeur și Dôme des Invalides. Și nu am vizitat Versailles-ul Regelui Soare și Turnul Montparnasse. Sunt cap de listă la următoarea vizită!

Fiind nevorbitoare de engleză, am avut o fază drăguță la Musée de l'Armée, când unul din supraveghetori mi-a spus să opresc blitzul, în engleză, iar eu am replicat “en français s'il vous plaît, je ne comprends pas! ”…

La metrou, ne-am descurcat până la faza cu direcția (nu eram sigură că suntem pe partea corectă!), căci într-adevăr mă zăpăcisem de atâta coborât de niveluri. Am întrebat o doamnă de vârsta a doua – o cochetă franțuzoaică - mi-a răspuns, probabil și-a dat seama că nu sunt o conațională, mi-a vorbit clar, am avut o micuță conversație, dar nu am avut nici o problemă să înțeleg…

Cred că ce vedem noi turiștii în Paris nu sunt parizieni, mai ales pe itinerariile turistice cele mai faimoase, orașul e mult prea turistic. Noi am stat în Orsay, am simțit pulsul mai liniștit al cochetei localități, ne-am amestecat în ritmul lor, atât cât se putea, în general îi vedeam când plecau și veneau de la serviciu, preocupați, cu copii de mână sau cu sacoșe de cumpărături, ori seara, la un grătar, în curte - discreție, liniște, armonie familială…

Nu trebuie niciodată regretată o astfel de experiență! Vă doresc multe experiențe turistice reușite!

Ma bucur de aparitia acestui articol cu cateva zile inainte sa plecam la Paris. Sa revenim la Paris dupa 6 ani. La prima vizita nici eu nu am rezonat cu Parisul, cu francezii si mai putin.

Imi plac articolele si parerile sincere asa cum le-ai insirat tu

Vorba rabinului: si tu, @robert. c, ai dreptate, si tu, @ariciu, ai dreptate...

Eu n-am vazut inca Londra, dar sunt convinsa ca ceva-ceva tot as gasi eu sa-mi placa... Sau - mai stii?! - poate m-as indragosti iremediabil de dansa, mai ceva decat mi s-a intamplat cu Barcelona, Roma sau Viena... Nu pot sa stiu pana n-o vad...

La Paris am fost de 2 ori, cam "cu treaba", dar am reusit sa-mi fac o idee. Mi-a placut arhitectura vechilor cladiri ce strajuiesc malurile Senei, Notre-Dame, Sacre Coeur. Turnul Effel imi e destul de indiferent, da, cred ca Robert are dreptate, nu e prea aratos (turnul) si n-as da nici bani, nici timp ca sa ma cocotz intr-ansul... Dealtfel, hotelul unde am stat la prima mea vizita era in destul de aproape de turn, am avut camera la etajul 15, parca, deci probabil am beneficiat de aceeasi priveliste asupra Parisului, gratis. Si am chemat si prietenii cazati mai jos la mine in camera, sa se bucure si ei ...

A doua oara am reusit sa vizitez in goana calului Muzeul Orsay... Ei, pt asta m-as intoarce si maine la Paris! N-am vazut Louvre-ul, nici Verssailes, as dori, dar nu sunt pe lista scurta de obiective turistice...

Deci Parisul pt mine... nici prea-prea, nici foarte-foarte... "Cu unele locuri rezonezi mai mult, cu altele mai putin. "

Oricum, articolul tau e echilibrat si plin de tips-uri, deci f. util/f. bun! Brava!!!

Ehehei... Bun articol, interesant și dătător de ecouri.

Aici pot sa mă manifest și eu...

Parisul, într-adevăr, nu poate da pe spate, dar... Este Franța, și Franța, într-adevăr, este cea mai bogată în senzații țară europeană. Spun asta cu siguranța celui care a văzut! Adevărat, dacă ar fi să recomand, aș recomanda acea Franță rurală, departe de Paris, dar, tocmai pentru că acolo, în capitală, s-au desfășurat cele mai importante momente din istoria modernă, pentru că acolo, în bistrouri, pe străzile mai mult sau mai puțin deocheate, și-au trăit aventurile Hemingway, Gertrude Stein, James Joyce sau Ezra Pound, pentru că de acolo a pornit mereu avangarda oricărei epoci, recomand Parisul.

Este boem, în adevăratul sens al cuvântului, de la hoți, la magrebieni care își poartă covorașul cu averi departe de ochii poliției, de la meseriași și artiști de Montmartre (care se vor avatarii lui Picasso sau Modigliani sau, de ce nu, chiar Dali) la turiști americani, de la aventurieri de Moulin Rouge la corporatiști de La Defense...

E adevărat, mie mi-a plăcut mai mult Londra...

Aș zice că Parisul e „pomul lăudat” pe bună dreptate. E unul din orașele care e mult mai mult decît suma clădirilor și peisajelor sale. E un oraș care se pretează la exerciții de admirație, și care trebuie văzut nu doar cu organele de simț, ci și cu imaginația și sufletul.

Foarte probabil, dacă te duci la Paris doar să observi fațadele clădirilor, diferența dintre Paris și Vilnius (să zicem; scuze fanilor Vilniusului că am ales acest termen de comparație, nu e cu conotații negative) se estompează. Or, Parisul ar trebui să spună, oricui, mai mult decît capitala Lituaniei. E, după mine, pe lista scurtă a unor metropole cheie ale istoriei și culturii europene, alături de Londra, Roma, Istanbul, poate Viena... E capitală de imperiu, așa că schimbările de acum, populația asta mixtă, e probabil o reeditare a căderii Romei sub barbari.

Chiar și turnul Eiffel vorbește despre ce a însemnat Franța în istoria Europei, de la leagănul Europei moderne, originea feudalismului, model pentru celelalte state timp de secole, pînă la supremația industrială și culturală din secolele 19 și 20.

Parisul e un oraș din care ai amintiri dinainte de prima vizită. Imposibil să nu îi fi urmărit pe Javert și Gavroche pe străzile revoluției, sau pe Olguța și Monica pe Avenue de l'Observatoire, sau pe comisarul Maigret prin toate arondismentele pariziene, pe autobuzele cu plaformă și prin metrou. Te duci la Paris să dai un chip unor nume pe care le știi deja. Să vezi pe unde se dau cicliștii de la televizor din Turul Franței. Să vezi de ce Rue de la Paix e cea mai scumpă la Monopoly. Să vezi unde e Ritz-ul. Ce înseamnă Marile Bulevarde. Cum te simți pășind prin Montmartre. Ce au căutat acolo atîția pictori și scriitori. Cum arată casa unde a locuit Monica Lovinescu, sau mansarda lui Cioran. Despre ce cîntă Joe Dassin sau Mano Negra.

Ăsta e Parisul, un oraș glorios, monumental, plin de semnificații, de amintiri, de simboluri. Toate există, sînt vii, chiar sub fațada arborată acum, colorată de imigranți și ne-francezi. Sînt 3 strate, 3 părți componente ale Parisului: partea fizică - strada, caldarîmul, monumentele; partea spirituală - zestrea cultural - istorică și partea fantastică - Parisul subiectiv, al fiecăruia dintre noi. De fapt, orice loc de pe lumea asta are cele 3 nivele, dar unul sau două dintre ele pot fi imperceptibile. În cazul Parisului, toate 3 sînt puternice și, împreună, îi dau valoare și îi completează portretul. Admit că poate eu am văzut mai degrabă Parisul din mintea mea și mai puțin Parisul concret, dar nu pot face abstracție de propriile sentimente. Nu îl pot reduce la niște case, muzee și străzi.

@Lyssys - Mulțumesc pentru faptul că ați citit și apreciat articolul meu, chiar dacă opiniile exprimate nu coincid!

În primul rând vreau să subliniez că în articolul meu m-am referit doar la Paris și la parizieni (împreună cu toate națiile conlocuitoare). Pentru restul Franței nu pot să mă pronunț, deoarece nu am vizitat-o.

În al doilea rând eu niciodată nu regret ce am făcut, ci mai degrabă ce n-am facut și aș fi putut face!

Așa și cu vizita la Paris era o destinație obligatorie pentru un călător pasionat ca mine!

Și eu vă doresc să aveți parte de călatorii frumoase, reliefate apoi în articole si mai frumoase! Și obiective! ; -)

@Dan&Ema - Mulțumesc de vizită si de aprecieri!

E foarte greu să scrii un articol contra curentului! Când toți sau mai bine zis majoritatea din comunitatea din care faci parte, au o opinie contrară, să vii tu să schimbi lumea. Am fost inspirat, să spun drept de articolul scris de papone despre Barcelona, unul din orașele care mie îmi plac foarte mult.

Eu am încercat să fiu obiectiv, cât am putut. Sunt lucruri în viață pe care doi oameni le percep diferit. Ce vreau eu să subliniez e faptul că în aceste articole pe care le scriem e bine să fim cât mai obiectivi cu putință, pentru ai ajuta pe cei care nu au fost în acele locuri, să vadă si partea bună și cea mai puțin bună.

Vă doresc un sejur reușit pe malurile Senei! Abia astept articolul despre Paris! :-)

@crismis - Ăsta-i adevărul: întotdeauna la mijloc! Nimic nu-i perfect pe lumea asta, nimic nu-i doar alb sau doar negru! Totdeauna sunt nuanțe de gri, mai mult sau mai puțin pronunțate!

Eu sincer n-am căutat să mi se dea dreptate și nici să fiu contrazis. Eu am dorit să văd dacă există deschidere de a accepta opinii contrare curentului de pe AFA, referitoare la o destinație mult prea cunoscută și mult prea promovată, din punctul meu de vedere.

Mulțumesc pentru vizită, pentru aprecieri și pentru opinii! Vă doresc să vedeți Londra! Cred că o să va placă... mult.

@makuy - Mă bucur că articolul meu a creat această efervescență, reliefată prin ecouri mai bune decât articolul în sine.

Interesant să găsesc o persoană căruia îi place atât Parisul, cât mai ales Londra. Probabil că nu ești îndrăgostit iremediabil de niciuna și de-aia.

Articolul pe care l-am scris, prin ecourile primite și mai ales prin voturile date de cei cu păreri contrare mie, nu fac decât să-mi întărească convingerea că cel puțin articolele viitoare pe care poate o să am șansa să le scriu, trebuie să fie bune, dar și foarte obiective!

Mulțumesc de apreciere si de opinie!

@abancor - Ehehe sunteți un bun avocat, apărător al Parisului și al francofililor. O să încerc să-mi argumentez opinia, nu pentru a o schimba pe a dumneavoastră, ci doar pentru a vă arăta de ce am ajuns eu la această părere referitoare la Paris.

De mici copii am fost îndoctrinați, în special la școală de cât de frumos e Parisul, de ce reprezintă el pentru omenire. Ni s-a inoculat că este maximul de frumusețe, că este absolutul. Toate aceste lucruri m-au facut să deschid ochii, să încerc să mă dumiresc dacă-i așa sau ăsta-i doar un curent de opinie la noi în țară.

Se tot bătea monedă că sunem francofili ,,că Bucureștiul e Micul Paris, că este de " bon ton" să faci aia sau să nu faci aialaltă etc

E drept unii dintre noi sunt mai visători, alții mai pragmatici.

Unii vor să vadă scene dintr-un film sau pasaje dintr-o carte, vizitând străduțele Parisului! Unii vor să viseze.

Eu sunt de felul meu mai pragmatic! Părerea mea e că Parisul stă pe un piedestal care se cam clatină. Eu nu am luat decât o cărămidă!

- ai reliefat extrem de bine ce trebuie urmarit în momentul în care îți formezi opinia despre un oraș. Părerea mea este că ai uitat un lucru - factorul uman, care pentru mine este primordial. Mie îmi place să mă pierd printre băstinași să încerc să-i înțeleg, să le învăț tradițiile și obiceiurile. E aici părererile noastre diferă, dacă pentru primele 3 pot da o notă generală de 8, pentru factorul uman nota mea este 5 spre 6!

De altfel ce este un oras fără oameni? De ex Cernobâlul (nu e cel mai fericit exemplu) !

În încheiere vreau să spun care-i diferența, în opinia mea, a factorului uman, între Londra si Paris: la Paris emigranții i-au tras în jos pe parizieni, iar la Londra londonezii i-au tras în sus pe emigranți!

Cum eu sunt foarte sceptic si mai paralel cu romantismul si chestiile astea mai mult din filme decat realiste asa ca pana acum am pus Parisul in asteptare, dar va veni si randul lui.

Pana acum cu atitudinea asta, n-am dat prea rau gres. Viena, Praga, Roma (unde fara o documentare de 4 luni, nu cred ca ar fi ajuns sa-mi placa.) Sunt orase unde m-am asteptat la mai mult marketing decat oameni. Dat tot odata sunt orase pe care daca nu le vezi esti mai sarac.

Dar voi prefera intotdeauna mai mult Munchen de ex, unde ma lasi la BMW Museum si ma iei dupa 5 zile.

Lucrand de foarte mult timp cu francezii am ajuns sa-i inteleg.

Nu sunt asa aroganti ci doar satui de toate natiile care i-au invadat. Pana acum nu mi-a recomandat nici unul sa vizitez Parisul. Si ca sa-i citez "Paris-ul nu e Franta".

Pentru mine e foarte folositor review-ul. De obiective prezentate frumos si la superlativ parca m-am saturat.

@robert.c, @all - Toate aceste ecouri nu au avut intenția să schimbe, niciunuia, preferința pentru Paris sau altă metropolă, europeană sau nu. Pur și simplu s-au exprimat opinii. Diverse, de la oameni diverși, așa cum suntem și noi și e normal și bine că suntem așa.

Da, Franța vine cu o amprentă mai puternică asupra noastră, a generațiilor care ne-am trăit anii de formare, de școală, înainte de 1989... Care am avut, ca și principală posibilitate de formare cartea. Generația copiilor noștri este deja altă poveste! Își formează bagajul de trăiri, de cunoaștere, în alte timpuri și, mai ales, prin alte modalități, cu impact direct, iar comparațiile de făcut sunt mult mai multe. Dar, istoria lor are repere mai recente, acestea sunt, în pas cu ritmul actual de dezvoltare al umanității, mult mai dense, explozive chiar.

Remarc acum că userii tineri nu s-au... amestecat în "discuția" noastră... Poate nu sunt în faza să-și facă propriile topuri, zicându-și că încă nu au văzut totul. Dar eu cred că topul fiecăruia are o încărcătură emoțională, de suflet. Iar noi, cei "mai de demult", avem mai multe trăiri tezaurizate!

Pentru mine, cel puțin, așa a fost cu Parisul: faptul că l-am vizitat împreună cu fiul nostru, că ne-am dus la el acolo, că era student acolo, că era departe de noi de 6 luni, a creat o stare specială. Am privit fotografiile și am remarcat că soțul meu are cea mai destinsă fizionomie pe care i-am văzut-o vreodată.

Uf, a ajuns off topic! Dar frumoase discuții!

Tuturor, vă doresc să vă faceți amintiri neprețuite!

@robert. c - spui undeva că ai vota cu -1 articole agramate; cum ai considera includerea cuvântului „virgulă” ca nuca-n părete printre vorbele-ți de mai sus? (just asking, nu-i musai un răspuns).

Apropo de vorbitul englezei de către cetățenii onorabilei urbe (și țări): atât timp cât ei îi spun calculatorului „ordinateur” în loc de „computer”, n-ai să vezi! Clar, în vecii vecilor, amin!

Ai citit Jules Verne? Mai ții minte cât de deștepți și întreprinzători erau toți eroii săi (francezi), față de lașii, josnicii și stupizii englezi? Crezi că se schimbă concepția unei nații de azi pe mâine? neah!

Concluzie - mă abțin de la vot, doar ca să nu crezi că am votat conținutul.

PS am fost și la Paris, și la Londra și sunt îndrăgostit de fiecare într-un fel anume, la fel cum prin viața mea am fost pe rând îndrăgostit de mai multe femei...

Ma mai bag si eu putin in seama, sper sa nu va supar.

Doar la noi e normal sa vb engleza cu strainii.

Mie mi se pare normal cand te duci intr-o tara straina sa inveti cateva expresii uzuale + antrenament la maini.

Un "buna ziua, cum ajung la..., multumesc si stanga dreapta, inainte-inapoi si mancare" sunt suficiente.

La Greci tre sa fiu sincer ca n-am reusit, dar m-am descurcat ba in germana, ba in romana...

@Dragos - Hai că-i tare, te-am votat eu din greșeală! Și eu m-as fi abtinut la vot, la acest comentariu! Se mai întâmplă!

Virgula da e ca nuca-n perete. E o greșeală pe care mi-o asum! Mai bine așa, decât o cacofonie! Oricum dacă mai cauți sunt convins că mai gasești ceva greșeli, o virgulă pusă aiurea sau altceva! Dar asta nu cred că face textul agramat.

Apropo si voi folosiți cuvinte care mă calcă pe nervi efectiv: review sau sait! O fi sait în DEX, dar oricum mă deranjează!

Referitor la iubiri: e o țară liberă, fiecare iubește ce-i place!

@robert. c -De mic copil am auzit de la cei mai în vârstă expresia:”ceva ce n-a văzut Parisul”. Cu astfel de așteptări am vizitat celebra capitală franceză, după ce vizitasem Londra, Viena și Roma.

Poate și din cauza faptului că vizitasem mai înainte aceste capitale europene, nici pe mine Parisul nu m-a dat pe spate.

La o altă vizită în Viena mi-am sunat un prieten și i-am spus :”fratelo, nu știu de ce, dar mie îmi place mai mult Viena decât Parisul”. Când mi-a răspuns :”și mie la fel” mi-am dat seama că nu sunt chiar cu șurubul” pe stânga”, ca să-l citez pe @căpcă.

Da, Parisul este un ”pom lăudat” și merită acest lucru, însă unele obiective turistice nu sunt chiar așa cum sunt descrise în reclame. Un exemplu ar fi catedrala Notre Dame. Este un reper turistic de referință al Parisului, însă am eu am întâlnit în Cracovia câteva biserici peste Notre Dame (părerea mea ), numai că nu sunt cunoscute și lăudate așa cum ar trebui.

@traian. leuca - Mersi pentru că mi-ați citit, votat si comentat articolul.

Cu siguranță noi cei care spunem că nu ne-a placut Parisul suntem o minoritate față de restul.

Nu ne-a plăcut în raport de cât este de umflat de atâția ani și față de așteptările noastre.

Eu spun doar că pentru mine nu este idealul și doar încerc să-l dau jos de pe piedestal.

Este în mod cert una din capitalele de top europene, pe care eu în topul personal o plasez pe locul 4!

Cred ca fiecare are dreptul să-si facă un asemenea top personal și cred că nu-i nimic în neregulă cu asta!

Diferența clară dintre Notre Dame și o biserica din Cracovia este povestea pe care o are în spate! Povestea face diferența!

@Sindrom - stai sa vezi cum e la chinezi, dai acolo din mână până nu mai poți si tot degeaba! :-)

Este adevărat, prima impresie contează, cel puţin pentru mine, am avut norocul să merg la Paris prima oară în 1986 şi aşa precum spunea @abancor

şi

asta am făcut şi eu. Ultima dată când am fost la Paris a trebuit să străbat seara de la staţia de metro la hotel periferia arondismentul 11 Popincourt, şi m-am gândit atunci că dacă scap cu viaţă sunt cel mai norocos om, peisajul şi ˝fauna˝ locală a fost cu totul specială aducea a ghetou din Johannesburg, aveam impresia că toţi ochi sunt aţintiţi pe camera video ce-mi atărna de gât, , cu toate astea m-aş întoarce şi mâine pentru micile plăceri pe care le oferă acest oraş... Pieţele de Purici şi Pieţele exotice cu produse tradiţionale din Africa Cheiul Senei şi tonetele de anticariat, prânzul intr-un bistro (cu un pahar de vin roşu alături) in Cartierul Latin sau pur şi simplu un moment de respiro în Jardin Royale sau unul de reculegere alături de uimitoarele vitralii din biserica Saint Séverin, poate să spună cine vrea ce vrea, dincolo de cunoscutele atracţii turistice acest oraş are nenumărate surprize de oferit important este să le descoperi pe cele plăcute. Cu Londra este altă poveste, imi place dar pentru cu totul alte motive.

Mă bag și eu în discuție deși n-am văzut Parisul (încă). Am fost însă în Londra, care mi-a plăcut grozav, așa că, conform celor scrise mai sus de alții care știu, mă pot aștepta să nu îmi placă. Ce nu îmi place mie la francezi? Aroganța, superioritatea și suficienta pe care le afișează la tot pasul. Englezii sunt, după părerea mea, mult mai toleranți, mai prietenoși și mai plăcuți. Din păcate doar noi ne consideram francofoni, ei nu ne iubesc deloc. E același lucru și cu italienii, doar noi îi apreciem, ei nu recunosc poporul român ca fiind latin.

În ceea ce privește opiniile "contra curentului ", eu cred că sunt benefice. E revigorant să mai citești și altceva. Chiar dacă nu suntem de aceeași părere e constructiv să încercăm să privim lucrurile și din perspectiva altcuiva. Bravo, felicitări pentru articol și sinceritate!

@luciaoradea -

Lucia, îți dau dreptate, dar doar până într-un punct.

Sunt convins că-ți va plăcea Parisul. Nu e nicio regulă conform căreia, dacă îți place Londra, nu-ți place Parisul și invers! Și asta e valabil indiferent de ce orașe este vorba.

După mine, fiecare mare oraș are cu ce să te impresioneze și ce să-ți lase în amintiri. Chiar și cele mai mici!

Cât privește francezii, așa este, încă mai au nostalgia marelui imperiu... În plus, în privința modului în care ne tratează pe noi, românii, totul este din cauza felului cum au fost prezentate lucrurile în mass-media franceză. Asta pentru că, exact ca pe la noi, politicienii francezi nu se jenează să utilizeze orice mijloace pentru a-și atinge scopul. Oricum însă, nu e cazul să generalizăm, sunt destui francezi capabili să vadă dincolo de o campanie de presă menită să abată atenția de la alte probleme.

În privința italienilor, dă-mi voie să te contrazic categoric.

Dimpotrivă, italienii ne recunosc originile latine și ne văd ca pe niște „rude”, poate ca pe unele mai sărace și mai prostuțe, e drept (ceea ce nici nu este departe de adevăr ).

Nici spaniolii nu ne privesc mai rău, dimpotrivă, sunt foarte deschiși.

De fapt, în toate trei cazurile, mai intervine și limba.

Francezii, la fel ca americanii, consideră de la sine înțeles că toată lumea trebuie să vorbească aceeași limbă, limba lor maternă. Și atunci, dacă li te adresezi în altă limbă, mai ales în engleză, reacția este pe măsură.

Poate de asta, eu nu am întâmpinat atitudini radicale, pentru că vorbesc franceza. La fel și cu italiana. E firesc ca atitudinea unui om să fie mai deschisă, când îi vorbești pe limba lui.

Apropo de limbă, în Spania mi s-a întâmplat un lucru amuzant.

Eram în gara din Calella, așteptând sosirea trenului care să ne ducă la Barcelona. La un moment dat, se apropie de noi o femeie în vârstă și ne întreabă ceva. Cum nu știu spaniolă, i-am răspuns cu una din puținele expresii pe care le știu: No entiendo (nu înțeleg)... La care replica a venit prompt: Maldito espanyols!

Evident, femeia, localnică, deci catalană, ne-a crezut spanioli care refuză să-i răspundă, pentru că li s-a adresat în catalană. Catalana este, după mine, nu o limbă diferită de spaniolă, ci un dialect al acesteia, cu puternice influențe franceze. Ca exemplu, aș putea sume că spaniola și catalana se aseamănă infinit mai mult decât o fac româna și macedoromâna.

E drept, în ultimul timp se constată puternice tendințe centrifuge, alături și de cele separatiste. Astfel, citesc tot mai des că aromâna, istroromâna și meglemoromâna sunt limbi distincte, deși, conform lingviștilor, ele sunt dialecte. Tot la fel, catalana și spaniola se diferențiază artificial, ca urmare a tendințelor separatiste, așa cum se constată și cu limba vorbită în fostele state iugoslave.

Dar m-am lungit prea mult, trebuie să mă opresc.

Nu înainte de a exprima o părere personală. A spune că „la Paris te duci ca la pomul lăudat” este o mare nedreptate, o ingratitudine față de un oraș mustind de cultură. Și mă opresc aici, ca să nu rănesc cine știe ce sentimente. Este și motivul pentru care nu pot vota acest review.

@luciaoradea - Mulțumesc de vizită si de apreciere. Nu știu dacă e cel mai bine să scriu aici, dar mă simt mult mai confortabil să conversez cu o persoană, care este pe aceeași lungime de undă cu mine.

Articolul pe care l-am scris nu a fost, din punctul meu de vedere, contra curentului. A fost un articol obiectiv unde am prezentat Parisul cu bune si cu rele, așa cum am făcut și cu Londra sau cu Barcelona. Doar concluzia finală a diferit, a fost negativă sau contra curentului așa cum ai zis tu!

Prin articolul pe care l-am scris mi-am exprimat niște păreri proprii și personale. Nu am încercat să fac pe nimeni să- i placă sau să nu-i placă Parisul. A fost un articolaș cât de cât obiectiv, scris în manieră proprie. E adevărat ca după atâtea articole elogioase, a sărit un pic din tipar. Mai mult cu toate că nu am fost entuziasmat de Paris, recomand tuturor pasionaților de călătorii care au posibilitate, să nu stea pe gânduri și să-l viziteze. Merită măcar o dată în viață!

Prin articolul scris de mine nu am adus atacuri la persoană și nu am jignit pe nimeni. Mi se pare total incorect să nu mi se respecte opinia.

Și ecourile începusera așa de bine. Dar vorba lui Murphy ce începe foarte bine, se termină foarte prost. După ce ariciu o mare iubitoare necondiționată a Parisului mi-a transmis că îmi respectă opinia, chiar dacă nu-i de acord cu ea, să ajung sa fiu acuzat de ingratitudine, mi se pare o mare nedreptate. Să ajung să mă justific! Incredibil! Oricum e ultima oară când o mai fac!

Pe de-o parte sunt acceptate articolele agramate, pe de altă parte nu se acceptă alte opinii. După părerea mea sunt acuzat de delict de opinie. Am observat că mi se cauta efectiv nod în papură, pardon virgulă in papură. De ce oare?

Sunt acuzat de ingratitudine de un personaj care spune citez:" Dimpotrivă, italienii ne recunosc originile latine și ne văd ca pe niște „rude”, poate ca pe unele mai sărace și mai prostuțe, e drept (ceea ce nici nu este departe de adevăr) ".

Mi se pare absolut incredibil că opiniile acestui domn mai sunt culmea si apreciate. Poate el se consideră așa, dar din punctul meu de vedere noi nu suntem nici mai buni nici mai răi, nu suntem nici mai educați nici mai putin educați, nu suntem nici mai frumoși nici mai urâți ca alte popoare de pe glob. Eu spun ca suntem la fel ca toti ceilalți.

Acest individ mă acuză de ingratitudine că nu recunosc superioritatea Parisului asupra întregii lumi. Bine că nu mă acuză de blasfemie, atât ar mai lipsi. Chiar el recunoaste că este altfel văzut, deoarece le vorbește limba. Vă spun sincer că acești oameni, care ne calomniază țara și se ploconesc în fața străinilor ne fac mai mult rău, decât hoardele de țigani.

Parizienii au dreptul să fie îngâmfați pentru că sunt reminiscențe ale unui mare imperiu și pt că sunt manipulați de politicieni si de presă, dar noi nu avem dreptul la noi în țară să zicem nimic rău de ei. Și da au dreptul să ne facă și țigani. E normal și firesc!!!

Am citit si eu articole care nu mi-au plăcut, dar le-am respectat tuturor opinia, chiar dacă nu mi-a convenit. Pot să intru si eu pe diverse pagini să atac diverse persoane sau să caut cu lumânarea greșeli gramaticale, dar ce rezolv cu asta? Aici este un site de calătorii și asta trebuie să ne unescă pe toți.

Aș dori să închei această discuție și să mulțumesc tuturor care m-au citit. Acest articol a fost cel mai citit articol al meu într-o perioadă scurtă de timp, cu toate ca după el urma un articol tot despre Paris, dar scris în alti termeni. Lucia îți recomand să vizitezi Parisul!

@robert. c:

Si eu pledez pentru sinceritatea articolelor si postarea a cat mai multe impresii care sa creasca reprezentativitatea notelor unei destinatii.

Bineinteles ca Parisul unul din cele mai vizitate orase ale lumii are foarte foarte multi fani. Eu stiu persoana care anual revine la Paris. Stiu persoane care s-au mutat la Paris. Dar suntem oameni si suntem diferiti si avem asteptari si placeri diferite. Eu ii apreciez pe toti care iubesc Parisul si pe toti care scriu despre aceasta destinatie de calibru.

Sa vedem cum va fi a doua noastra vizita la Paris unde ar trebui sa plecam poimaine. Din pacate a intervenit un DACA pentru ca o situatie neprevazuta si serioasa pune la incercare cei 2000 eur platiti deja pentru acest sejur. Asa ca sa vedem. Doamne ajuta sa fie bine din toate punctele de vedere

@robert. c - Intervin şi eu cu oarece întârziere, datorată faptului că în ultimele trei zile m-am aflat într-un loc fără internet (şi am supravieţuit!!!)

Interesante punctele tale de vedere, pentru care îţi acord votul meu, chiar dacă nu sunt de acord cu cele mai multe dintre părerile tale. Sunt, aş zice, opinii formulate în pripă, destul de superficiale sau ca urmare a unor idei preconcepute. Cred că te-ai lăsat prea repede influenţat de mizeria din metrou, de lipsa scărilor rulante, de hoţii de buzunare etc. şi, pe altă parte, "ai ratat" (sau cel puţin din articol nu reiese că ai fi vizitat) locuri precum colina Montmartre. Înţeleg că ai fost doar la Sacre Coeur, fără să urci pe colină de jos, din Place Pigalle de pildă, spre pitoreasca Place de Tertre, înţesată de pictori stradali. Mai înţeleg, tot cu titlu de exemplu, că n-ai ajuns nici în Place Vosges, în Place Vendome, în Jardins du Luxemboug, la Trocadero, la Madeleine şi Opera Garnier, la Saint Germain, la Musee Rodin sau în Quartier Latin. Şi mai ales că nu ţi-ai acordat răgazul să stai la o cafenea, cu scaunele orientate spre stradă, pentru a pălăvrăgi şi a privi trecătorii. De asemenea, nu ştiu dacă ai făcut o croazieră pe Sena sau o plimbare pe cheiuri. Cred că e păcat să nu treci peste o primă impresie proastă şi să persişti în a considera că splendoarea Parisul este eminamente o chestiune de marketing - nu e aşa, farmecul său este cât se poate de real şi de puternic, în ciuda hoţilor şi cerşetorilor. Motiv pentru care găsesc că titlul cu "pomul lăudat" este cel puţin neinspirat.

Parisul este, ca şi Londra, o metropolă extrem de cosmopolită, care atrage o mulţime de străini, în majoritate proveniţi din fostele colonii franceze, dar şi de prin alte locuri. După părerea mea, magrebienii, aflaţi - o parte din ei - deja la a doua sau a treia generaţie născută în Franţa, au fost relativ bine asimilaţi, la fel şi negrii din Senegal sau Cote d'Ivoire. Ca peste tot în lume, şi la Paris trebuie să-ţi iei măsuri minime de securitate, dar nimic ieşit din comun. Personal, nu m-am simţit la Paris în nesiguranţă.

N-aş zice că francezii sunt aroganţi, motiv pentru care nu învaţă (sau nu vor să arate că ştiu) englezeşte. În ultimele decenii au cam fost "forţaţi" să-şi însuşească limba lui Shakespeare, pe care o vorbesc oricum obligatoriu cei de la recepţiile hotelurilor şi de la obiectivele turistice majore. Sunt extrem de civilizaţi şi politicoşi, dar rezervaţi din fire (cred că acest adjectiv descrie cel mai bine felul lor de-a fi), dar ca turist nu te poţi aştepta la mai mult. E drept că eu vorbesc franceza şi cunoaşterea limbii orcărei ţări în care te afli reprezintă întotdeauna şi oriunde un atu, dar franceza mea nu e nici pe departe atât de bună pentru a fi confundată cu cea a unui vorbitor nativ, şi totuşi nicăieri pe unde am umblat în Franţa nu am avut probleme.

Din ultimul tău ecou înţeleg că eşti revoltat de felul în care francezii îi tratează pe români. Te asigur că e o generalizare lipsită de substanţă: repet, nicăieri pe unde am fost în Franţa, de pe Coasta de Azur până la Perpignan, Toulouse, Paris, Arles, Avignon, satele din Provence sau St Tropez, n-am fost discriminaţi din cauza originii noastre. Iar punctele de vedere exprimate de unii politicieni nu trebuie confundate cu comportamentul omui de rând.

Am scris pe AFA o serie de articole dedicate regiunii Provence-Cote d'Azur şi o alta în care descriu experienţele noastre în Languedoc-Roussillon: în ambele seriale (cum ar zice Adminul) am pus mult accent pe acele elemente care ţin de specificul local, de oameni, de comportamentul lor. Noi ne-am simţit minunat în amândouă excursiile, în ciuda unor aventuri cu greva SNCF, şi nu am fost trataţi altfel decât cu respect.

Franţa rurală - "la France profonde" - este, într-adevăr, altceva, mai apropiată, mai prietenoasă (dar nu e aşa peste tot în lume? : în sate timpul se scurge altfel, oamenii sunt mai binevoitori, mai relaxaţi). Poate că acordându-ţi timpul necesar pentru a cunoaşte unele din zonele rurale ale Franţei ai ajunge să-ţi schimbi părerea despre francezi. Şi n-ar strica să revezi Parisul - ăsta e un "sfat" pe care l-aş urma şi eu oricând!

@Carmen Ion - Am spus că nu mai scriu niciun ecou, pe acesta temă. Ăsta-i chiar ultimul și închid subiectul!

Chiar mă întrebam ce-ați pățit, de nu ați intervenit deloc! Mă bucur că sunteti bine!

O să va răspund doar la trei lucruri! Restul temelor le-am tratat destul.

In primul rând titlul ales. Într-adevăr este cam dur, dar l-am ales special, ca să șocheze un pic. Altfel mulți nu ar mai fi citit deloc. Am avut unul si mai dur la care am renunțat, respectiv-Afară-i vopsit gardul, înauntru-i leopardul. Ăsta era clar mai neinspirat.

În al doilea rând da recunosc am plecat cu idei preconcepute. Nici macar nu sunt indignat că ne fac ei țigani, ci de faptul că-i preaslăvim noi. Cu idei preconcepute am plecat și în Italia, dar acolo mi le-am schimbat pe parcurs.

Și în al treilea rând nu am vorbit de Franța, ci de Paris si parizieni!

Vă multumesc pentru opiniile pertinente, pt care vă respect.

Și gata închid, nu mai răspund nimănui pe aceast temă!

@Lyssys - Si eu am probleme cu limba engleză pe unde ajung iar cu limba franceză, mai nimic nu fac pentru că, așa cum ai observat, rar mai este folosită, chiar și la hoteluri de 5 stele (a se citi reviewul meu „Mediteranean Palace Hotel Thessaloniiki"). Păcat.

Cu metroul din Paris ai dreptate. Coridoarele de acees sunt parcă niște labirinturi în care te pierzi repede și uneori, pe alocuri mai mirosea și a urină. Cât despre hoți, ce să spun, sunt la tot pasul. Nu Parisul ca oraș este vinovat, ci fauna care l-a invadat. Mie îmi place Parisul. Mulțumesc pentru vizitele ce mi le-ai făcut cât și pentru aprecieri. Să ști că am citit multe reviewuri ale tale, înainte de a mă loga pe acest sit și mi-au plăcut. Cu bine.

@Mihai18 - Multumesc pentru aprecierile tale sincere! Apreciez acest lucru!

Problema cu hoții nu este de ce naționalitate sunt. Problema statului francez și în speță a Politiei este ce măsuri iau pentru stârpirea fenomenului sau măcar pentru limitarea acestuia.

Ce mi-a fost dat să aud în metroul din Paris n-am mai auzit nicăeri în lumea asta. La un moment dat erau avertizați călătorii că s-au urcat o gașcă de șuți și să avem grijă la buzunare. Păi eu nu vreu avertizări ci agenți sub acoperire care să-i prindă!

Toate bune!

@robert. c - Chiar ai dreptate. Eram în Paris, în stația de metrou Porte de Clichy și am cumpărat un set de 10 bilete. Aveam borseta pe umăr, în stânga (nu în diagonală). Desigur, banii i-am scos din boretă. După ce am făcut câțiva pași, persoana de la ghișeu m-a strigat și am revenit la ghișeu. Ce crezi că mi-a spus? Să mut cureaua borsetei, peste cap, să fie în diagonală iar borseta s-o țin în față la nivelul abdomenului și cu ambele mâini pe ea. O altă întâmplare foarte periculoasă pentru noi. Tot în aceiași perioadă, dimineața, am plecat din Brussels spre Paris. Pe la ora 13 am intrat într-un restaurant cu autoservire dintr-o mare parcare de pe autostrada spre Paris. Eram deja în Franța. Eu cu soția aveam borsetele pe masă, la vedere. La un moment dat, un „bronzat” dar nu era român, a trecut pe lângă masa noastră și a trântit voit un bidon gol din plastic, de 1/2 litri, care a făcut mult zgomot, să ne distragă atenția, să privin în jos, spre bidon. Concomitent, a mână a altuia de la masa vecină, a vrut să ia borseta mea însă a fost văzut de soția mea, care mai iute ca el, a pus mâinile pe borsete. El s-a ridicat și amândoi au plecat agale. Mai era un al 3-lea, cred că era șeful lor care ne supraveghea mai înainte să se întâmple cu zgomotul de bidon și apare pe imaginile mele video când le-a făcut semn să ne încadreze pe ambele părți. Mare noroc am avut atunci. In borsetă aveam pașapoartele, peste 1000 euro, camera video si camera foto. Încă una și mă opresc. Eram pe trotuar, foarte aproape de Arcul de Triumf. Unul bronzat, la cca. 3 metri în fața noastră, dă drumul jos unei verighete galbenă, tot el o ridic apoi ne-o oferă nouă spre vânzare. Poliția lor, ce face? Toate acestea ser întâmplauîn iulie 2011.

Pot sa te inteleg.

Dar...

Ai dat 100 e sa mananci la un restaurant mai scump, cine te-a obligat, nu era meniu cu preturi? Noi am mancat la terase-restaurant cu 10-12 E de persoana (fara bautura) si mancarea a fost OK.

De la gara (rau stanga) Versailles la palat, daca te-ai fi uitat pe Google Earth sunt vreo 700 m si ajungeai in 20 minute pe un drum f frumos. Noua la gradini ne-au luat bani ca sa intram cu toate ca stiam ca sunt gratis si ce sa facem, am injurat si asta este.

Nici mie nu mi-a placut Champs-Élysées, cam chicios si de cocalari. Insa in tot Parisul poti gasi deseori usoare urme de chici. Si piramida de la Louvru si obeliscul din concorde si poate chiar si un pic la Turnul Eiffel. Insa turnul asta este simbolul Parisului si are un farmec aparte cu toate ca e doar o imensa constructie metalica. La fel s-ar putea spune ca si in Londra, roata aia mare ochiul Londrei nu are ce cauta acolo nu se incadreaza in peisaj.

Mie Parisul nu mi s-a parut asa de murdar, nimic deosebit, trebuie tinut cont ca are foarte multi turisti, 15-17 mil anual. Parisienii au fost OK, ori de cate ori ii intrebam ceva in franceza si engleza ne ajutau fara probleme. Doar la aeroport cand au vazut ca suntem romani ne-au controlat mult mai sever ca la altii.

Se cred superiori? Pai da, poate au si motive :-) Au o mare istorie, au vrut sa cucereasca lumea, au o tara foarte dezvoltata si civilizata. Castiga in Paris de 10 ori cat in Romania. Au toate motivele sa se creada superiori. Cu toate ca eu nu am sesizat asta. Cine suntem noi sa ne ofuscam? O tara de lumea a 3-a fata de ei. De fapt in Franta totul e de 10 ori peste Romania: castigurile, viteza trenurilor cred ca numai numarul vizitatorilor Paris-Bucuresti este de 20-30 ori mai mare. :-)

Parisul este un oras foarte frumos, cu un mare impact vizual, cu extraordinar de multe obiective turistice de vizitat mult mai multe obiective ca in alte capitale europene. Nu degeaba Hitler a vrut sa-l distruga la sfarsitul razboiului.

Da este multa lume dubioasa, multi dintre ei romani din pacate, noi cand auzeam romaneste pe la metrou luam distanta.

Asta este. Cui nu-i place Parisul sa sa nu merga acolo, poate sa merga la Disneyland sau la noi in tara la Fierbinti. :-)