Paris - mon amour!

TIPĂREȘTE

La Paris am fost prima data in ’98, cand ne intorceam de la un festival international de folclor din Cardiff la care participasem cu grupul meu de la Casa Studentilor Bucuresti. Frumoase amintiri mai am din acei ani in care faceam zile intregi cu autocarul pe soselele Europei si nu ne plangeam nici de oboseala, desi dormeam cum puteam pe scaune, nici de conditiile de cazare, cand, de multe ori, dormeam la gramada pe saltele asezate ca la armata intr-o imensa sala de sport… Drumul de intoarcere din vara aceea a fost de vis, mai ales pentru cei 19-20 de ani ai mei, studenta la vremea aia cu trei parale-n buzunar. Luni – Londra, marti – Paris, miercuri – Munhen, joi – Viena.

In Paris ne-au lasat in parcarea de langa turnul Eiffel si, in cele sase ore pe care le-am avut la dispozitie, inarmata doar cu o harta, dar cu entuziasmul varstei si cu tot ceea ce-mi starnea Parisul si Franta (de a carei limba am fost si voi fi pe veci indragostita), am vazut mare parte din obiectivele turistice importante. “Vazut”… va-nchipuiti ce a insemnat: zburam pe strazi si incercam sa fiu inspirata in a face cele 4-5 poze care-mi mai ramasesera pe aparatul foto de unica folosinta, cumparat in Londra impreuna cu un coleg pe muuuulte lire (pentru buzunarele noastre), caci nici aparat foto nu aveam macar. Turnul, in care am urcat doar pana la etajul 2, pe scari, pentru ca nu aveam bani de un bilet pana in varf, Opera, Domul Invalizilor, Luvrul, gradinile Tuilleries si chiar cimitirul Montmartre (va inchipuiti ce fuga am tras…). Am plecat din Paris visatoare, incantata peste masura, si cu gandul si dorinta de a reveni intr-o buna zi pentru a ma putea plimba agale pe Champs Élysées…

Ei bine, pana in 2009 nu am reusit sa ma intorc acolo. Dupa o vara “tumultoasa”, cu o nunta in Romania unde a trebuit sa “nasarim”, o mini-vacanta pe litoralul nostru, unde nu mai fusesem de ani buni, am reusit sa nu cheltuim chiar toate rezervele :) si sa organizam o mini-escapada in orasul lumnilor la inceputul lunii octombrie. 4 zile cu drum cu tot, putin, stiu, insa… tot era mai mult decat cu 11 ani in urma!

Aveam “puente” de la serviciu, adica joi era sarbatoare si ni s-a dat liber si vineri, cum se face de obicei aici. Asa ca miercuri seara, dupa ce-am “scapat” de niste clienti columbieni, si cu bagajele pregatite cu doua zile inainte, am plecat spre Paris. Cu masina. Am fost doua masini, de fapt. Am plecat din Valladolid pe la 12h noaptea si am ajuns la hotel a doua zi dupa amiaza. Am ales un Etap aproape de Péryphérique, in zona est, pentru ca era mai ieftin si oricum, urma sa folosim metroul. Stiam la ce ne asteptam cu hotelul… Mirosea un pic a umezeala cand am ajuns, dar am aerisit putin si, in fine, asta era :) In rest era curatel.

Dupa un dus si lasatul bagajelor, am si plecat sa luam un prim contact cu orasul. Metroul, dupa cum bine stiti, este bine structurat, si foarte simplu de folosit, asa ca am ajuns foarte repede. Am coborat la Trocadéro daca nu ma-nsel, pentru a putea admira turnul un pic mai de departe, in timp ce degustam o clatita uriasa cu ciocolata si incercam sa gasim unghiul perfect pentru a ne fotografia cu simbolul orasului pe fundal. Apoi ne-am indreptat spre el, agale, vrand sa luam cu noi acele clipe pentru totdeauna. Am prins si “sclipiceala” de la ora 20h sau 20:30h si ne-am plimbat linistiti prin zona, pana am hotarat sa ne intoarcem, obositi, la hotel. Somn de voie si trezire devreme, pentru a profita de cat mai mult.

Mic-dejunul normal, ma rog, ca la un hotel de o stea. Cafea, ceai, colacao, unt si dulceturi, iaurturi si ceva dulce, si chiar si fructe. Poate chiar mai mult decat la un hotel de trei stele.

Nu o sa insist pe detalii tehnice, etc. ale obiectivelor vizitate, pentru ca sunt arhi-cunoscute si cu siguranta s-au descris de n-spe mii de ori. Voi incerca, mai degraba, sa va fac partasi la ceea ce-am simtit noi cand AmFostAcolo si, eventual, sa dau idei despre ce se poate vedea in oras in doar doua zile.

Prima oprire: Arcul de Triumf, atat de… “copiat” in multe alte orase. Nu mai stiu exact, biletul a costat in jur de 9-10€ cred (gratis pentru baietel) si am obosit putin urcand scarile pana sus. Eram, totusi, atat de entuziasmati, incat gafaiam razand si asteptand, parca, sa ajungem la o comoara. Am zabovit cat sa admiram orasul in cele patru parti, sa facem pozele de rigoare si sa cumparam tipicele suveniruri. Vizita la Arcul de Triumf am considerat-o aperitivul inainte de felul principal pe care aveam sa-l “degustam” pe seara: turnul.

De aici, la pas pe Champs Élysées, admirand, pe dinafara, magazinele cu marcile cele mai faimoase, stiti prea bine… Nu venisem insa la cumparaturi, desi mi-am adus aminte de ce mi se intamplase in prima mea vizita in Paris, cand, cativa dintre colegi ma facusera nebuna ca voiam sa vizitez un cimitir ( :)), in timp ce ei au plecat sa-si cumpere adidasi fosforescenti!!! Imi aduc aminte ca si cum s-ar fi intamplat ieri…

Bulevardul nu era totusi atat de aglomerat pe cat ne-am fi asteptat. Poate pentru ca era, inca, dimineata.

Am trecut prin Piata Concordiei, si am ajuns la Luvru. Nu l-am vizitat, am ramas cu… cheful de a o vedea pe Monalisa. Altadata! Ne-am relaxat, insa, in gradini, cat am putut. Si am facut ceea ce jinduisem cu ani in urma: m-am trantit pe iarba, pe spate, cu bratele larg deschise, in mirosul de iarba proaspat tunsa care ma innebuneste, si incercand sa opresc timpul macar pentru cateva secunde. Stiti cum e, fiecare cu damblaua lui…

Dupa care am trecut Sena pe Pont des Arts si m-am rasfatat putin pe langa buchinistii si pictorii amatori, de la care am cumparat tablourile alea “3 la 10€”, pe care insa nu le-am agatat in casa in cele din urma :)

Era deja ora pranzului, asa ca am facut o mica pauza la un bistrot din apropierea Ile-de-Cité, ca sa mancam ceva rapid. Iar un vis implinit, pentru ca, in fuga mea din ’98 pe strazile orasului, tot am avut timp sa-i invidiez pe toti pe care-i vedeam asezati la terasele cafenelelor. Nu am mancat noi mare scofala, ca nu voiam sa pierdem mult timp si nici sa cheltuim multi bani, insa stiti cum e, micile detalii conteaza. Si, evident, depinde si de cum interpreteaza fiecare putinul care i se intampla, ca sa zicem asa.

Dupa pauza a urmat Notre Dame, martora istoriei pariziene de atata amar de vreme… Vizita in interior, nu si in turn. Aglomeratie cat cuprinde, efectiv trebuia sa te lasi cam “dus de val”, nu aveai cum sa zabovesti acolo ceva mai mult din pacate. Piata din fata Catedralei era plina de asemenea, era clar ca va fi intotdeauna un punct turistic mega-principal in orasul luminilor.

De aici, fuguta la metrou si… directia Quartier Latin. Vizita la Sacré-Coeur, pe frumosul deal Montamrtre. Mi-a sarit inima cand am vazut-o asa, alba si frumoasa, cocotata acolo sus. Simpla in interior fata de alte temple, si cu un miros puternic de tamaie. Era slujba, nu am poposit prea mult inauntru. Unde da am stat mai mult a fost pe scarile arhiaglomerate, martori fiind, in timp ce mai infulecam ceva de prin rucsac, la ceva spectacole de strada. De asemenea, m-am simtit pe stradutele alea colorate ca intr-o tara araba. Ma rog, nu neaparat araba, insa amestecul de rase este incredibil. Quartier Latin ar fi echivalentul cartierului Lavapiés din Marid, cu zeci de nationalitati, magazine si restaurante de tot felul, de toate natiile si gusturile posibile. Imi plac la nebunie zonele boeme ale oraselor.

De aici iar metrou si intoarcere la turn. Inainte de a-l vizita, am vrut sa ne plimbam pe Sena cu vaporasul, ca toata lumea care se respecta :) Asa ca asta am si facut. Cei mici erau entuziasmati de mini-croaziera, noi de vizita panoramica. Am intalnit o chelnerita draguta pe vaporas, romanca, care s-a purtat foarte frumos cu noi. De fapt, noi vorbeam pe jumatate in romana, pe jumatate in spaniola (grup mixt, ma rog, spanioli in minoritate), iar fata a prins franturi si ne-a intrebat, intr-o franceza foarte buna, de unde suntem. Ne-a servit foarte prompt si a si ramas de vorba cu noi cateva minute.

La coborare din vaporas, ne-am asezat la coada la turn (cam jumatate de ora de asteptare). De data asta voiam sa urc pana sus, asa ca am luat “belete” direct cu liftul, ca de, tare in urma ramasesera anii cand vantul batea prin buzunare. “Ma razbun acum”, ma gandeam in acele moment. Insa m-a luat asa o ameteala, incat sus am ramas mai mult lipita de pereti, uitandu-ma mai mult la nenea Gustave decat la privelistile minunate oferite de amurgul parizian :) …… Anecdote de calatorie… Peste oferta "à la roumaine" de ghicit in palme trec, pentru ca nu am lasat ca nimic sa ne umbreasca scurtul sejur.

De acolo, o scurta plimbarica prin parcul din spatele turnului si pana la metrou, si acasa! Ma rog, la hotel. Am luat cina intr-un kebab din apropiere. Ieftin si pe saturate, nu ne-am mai gandit la colesterol si calorii.

A doua zi, sambata, Disney. Cumparasem biletele pe net, ambele parcuri, o zi. Desi prin primul am trecut foarte repede, pentru ca imediat ne-am dat seama ca nu aveam prea mult timp la dispozitie. Am fost copii pentru o zi. Noua ne-a placut muuuult, mai ales ca am prins decoruri de Halloween in tot parcul!!

Pasagerii din masina a doua au hotarat, ad-hoc, sa plece acasa imediat dupa parc (hotelul modest, modest, insa le-au rambursat echivalentul ultimei nopti in saptamana urmatoare, prin transfer bancar!!), asa ca am ramas noi trei, care voiam sa stoarcem la maxim timpul. Somn de voie, a doua zi de dimineata bagat bagaje in masina si plecat spre oras.

Am parcat langa rue de Bucarest :), gratis (era duminica). Nu voiam sa plecam fara sa vedem Moulin Rouge, pentru ca, cu doua zile in urma, nu mai avusesem timp in graba de a ajunge din nou la Turn. Ceea ce am si facut. Insa, inainte, am trecut pe langa vestitele galerii Lafayette (nu am intrat, era duminica, insa cred ca sunt un fel de “Corte Inglés” spaniol) si pe langa Opera. In Piata Vendôme, cel mic tot poza niste porumbei; de fapt, poza tot ce vedea si ce credea el ca e interesant (pentru el, evident); asa ca avem poze si cu niste politisti frantuji :) Probabil asteptau sa escorteze pe cineva “important”, cazat la Ritz-ul care se afla langa aceasta piata.

Plecarea spre casa in jurul orei 14h, dupa ce am cumparat cateva sticle de Bordeaux (vinul e cumparatura obligatorie pe oriunde ma duc :)) Am iesit prin plin centrul Parisului, nu era aglomeratie, asa cum credeam, si am trecut pe langa cladirea Assemblée Nationale.

Am ajuns acasa noaptea tarziu si, dupa cateva ore de somn, am plecat la munca. Dar a meritat. In mare am vazut cam ce era de vazut, asa, principal. Mai putin Versaille-ul, ne-ar mai fi trebuit o zi…

Data viitoare poate ar trebui sa mergem o saptamana, peste iar 10-11 ani, cine stie… Oricum, e un oras in care cu siguranta imi va placea sa ma intorc din cand in cand si in care n-o sa ma plictisesc niciodata.

Web13: “Rien de rien” de Edith Piaf, fara nicio indoiala!! Multumesc frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 2327 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI