La Paris... Ep. 3 - Review de sfarsitul inceputului parizian

TIPĂREȘTE

Vezi episodul 2 aici

... So, e dimineata in Paris. Aici soarele rasare la fel ca la noi, si seamana cu al nostru. O fii la fel? E acelasi? Normal ca e la fel,  merde!  Doar ca in dimineata asta e putin altfel, ca mergem spre Disneyland... In sfarsit! :)

     "Apropaux" de asta, merdenele nu. Dar croissant, da! La mic-dejun. Yaamiii, si cu o cafea buuuna... Privim bulevardul din mica sala de mese.  Merveilleux! Chiar e frumos...

       Vorbind una-alta la masa, cu fii-mea, o don'soara ne tot zambeste. Ma uit tamp un pic la ea... "oare o intelege, ce spunem? "... Iau o fata intrebatoare, si vine raspunsul!...  "Inteleg si vorbesc putin romana! "

         Noi suntem uimiti, iar fii-mea socata, ca se obisnuise sa nu vorbeasca nimeni cu ea. Mai ales in romana.

"Sunt din Serbia, dar stiu si romana... " zice fata. Ahaaa... Ok, in sfarsit cineva, cu grai romanesc. Fii-mea e fericita si socata, inca. Cum tocmai terminasem si masa...  Au revoir!

      Disneylandul ne asteapta! Dar pe unde o luam? Urmarim liniutele colorate de pe harta metroului, nu ca Mutu, de pe masuta;), si ne gandim ca pe la 10.30 suntem acolo.

             Tramvai T3 + RER B + RER A => Disney si distractie la patrat!

      La Disney ajunsi, iesim din gara (impreuna cu foarte putinii turisti pentru disney, culmea!) si ne indreptam nerabdatori, spre intrare, dar ne intersectam cu tsunami-ul de oameni ce venea dinspre hotelurile din apropiere. Acolo e epicentrul! God help us... si sa nu fie mari cozi... :)

       La intrare, surpriza, avem parte de cozi... mici! Iar "cireasa de pe tort"...  am primit si un bilet moca de la cei din fata noastra, pentru fii-mea! il primisera si ei cadou, pentru ca luasera mai multe bilete, si cum nu aveau copii cu ei...

   Am ramas perplecsi... Wow! Magie! Inca 50 de euro de cheltuit pe suveniruri si altele... :)

      Deci, pe scurt, 10 ore in DL? Sa trag aer muuult si va zic dintr-o suflare... Deeeeci...  Lume multa, agitatie, cozi parca interminabile, cateva atractii parcurse (adica vreo 3), a cate 30-40min de stat la coada, acadele, poza cu mickey mouse, carut inchiriat, carut disparut, nervi intinsi, nervi din ce in ce mai intinsi ca nu gaseam bonul, explicat ca nu mai avem bon (noroc ca am o fatza ce nu se uita usor, se pare), carut reinchiriat, foame, gasit loc de mancat, nu si mancare (era cam tarziu), gasit si mancare, picioare obosite, nervi intinsi (de data asta de la fii-mea), nervi relaxati, foame la trecut, parada disney, super aglomeratie, si la final un pic de Studiouri, care erau la ora inchiderii si doar ne-am plimbat putin, dar care ne-au lasat o imagine tare frumosa de incheiere... Sfasit. Dar, cu speranta ca vom reveni pt cel putin 3-4 zile, altadata... :)

Am mai trecut in revista si pe harta si pe jos... Luvru, Notre Dame si Eiffel. Apropo stiati ca a fost facut dupa schitele si conceptul unui inginer roman, care era in tara? Nici eu, dar asa e! Tare! Naspa, daca stau sa ma gandesc, cati romani s-au facut francezi... si nu invers!

     Si tot din ciclul „stiati ca? ”... Ca, porumbeii lor din parcuri isi arunca gainatul, mai ales, pe banci?  Ai nostri se pare ca nu prea, au ceva de castigat din asta, si isi fac cuminiti "treburile"... pe unde stiu ei. Ai lor insa... sunt pe principiul "unde doriti sa va asezati? ... acolo? ... stati putin sa ma duc eu primul... si cu un stol dupa mine". Paris. No comment. Isi permit! E treaba lor. Gainatzul lor. Nu ne bagam. Doar ne murdarim... dar e „a la paris”!

      In punctele turistice gasesti urmatoarele (si nu neaparat in ordinea asta)... suveniruri ieftine la cei de culoare, ce stau cam putin pe zona; alba-neagra ca pe vremuri la noi in rahova, pe cutii de carton improvizate; co-nationali de-ai nostri cu doi de "rr", ce fac pe mutiii pt nu stiu ce donatii; chinezi, japonezi, grupuri mari de vizitatori, cu cate 3 aparate foto de caciula, multi Canonisti (si aici sunt mandru de asta: P), in detrimentul celor Nikonisti, porumbei, aglomeratie, suveniruri din nou...

Daca ajungeti pe langa Basilica Sacre Coeur, incercati sa fiti la funicular, ca altfel picioarele si psihicul o va lua razna, si fiecare in alta directie. Asa am patit noi. Deci nu am mai reusit sa urcam, dupa ce o luasem printr-un cartier gen Lipscani la noi, si pe care strada ce ducea la Basilica, erau numai magazine de par. Par uman. Tot ce tine de par, si de frizuri care de care mai afro. Totul asezonat cu un miros destul de... pestilential, ca sa fiu de bun simt! Asta e, pana la urma... oras vechi, canalizari vechi, oameni mai mult sau mai putin gospodari, sau ca... asa da bine la imagine si turism. Da imaginea nu are miros in cataloage!

     Parisul are o aura de mister si de adevar, si astept ziua in care ma voi reintalni cu el sa-l explorez pe indelete...

Cei de la hotel, cat si hotelul, nota 10 cu +. Nimic de reprosat.

Calatoria cu avionul la intoarcere a fost... apa de ploaie, desi a fost senin! Fii-mea a dormit, iar turbulance-urile frantuzite au fost mai mult de forma. Bruce Willis si-a facut pe deplin datoria, mai ales ca si copilot a fost Chuck Norris. Vorba aia... Chuck Norris nu este Bruce Willis, ci Bruce Willis e Chuck Norris!

Calatorii placute si reviewuri pe masura! Sper sa mai ''review'' pe-aci... cu ceva nou!

---

VIZUALIZĂRI: 2809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI