Paris...Impresii

TIPĂREȘTE

Paris…Impresii

In urma cu ceva ani ajungeam mai des in Paris, dar numai in zona aeroportului Charles de Gaulle; nu ajungeam in centrul orasului. Eram pe acolo intre doua curse de peste Atlantic, care ma aduceau spre casa. Ma uitam pe ferestrele aeroportului, sa vad Parisul, il stiam din filme, din vederi, din povesti si fotografii. Toata viata am ravnit sa vad acest oras, nu stiu de ce, intodeauna am fost fermecat de Paris. Uitandu-ma pe acele ferestre imense vedeam…ceva din Paris, ma amageam singur si visam cu ochii deschisi la acea zi, oare am sa vad vreodata Parisul? Prima mea imagine despre Paris pe care mi-o aduc aminte si care imi va ramane intodeauna in minte este o scena dintr-un film cu Belmondo, cand de la o fereastra a uni apartament, in departare se vedea Turnul Eiffel.

De data aceasta am pregatit din timp aceasta vizita.

Am ajuns sa vad orasul cu Doamna mea, dragoste la prima vedere…Paris, a fost descris si va mai fi mult timp de acum incolo. Am stat doar doua zile si doua nopti, ce sa vedem mai mult in doua zile in Paris?

Ajunsi in oras cu autocarul care face legatura de la Beauveais la Port Maillot in jur de ora 12; 30, am hotarat sa mergem pe jos pana la hotel.

Am scos harta si am luat-o la pas prin Paris, cu Doamna mea si cu fata mea.

Paris, eram fascinant, cladirile, oamenii, magazinele, bulevardele... Doamna mea

Primul obiectiv propus a fost Arcul de Triumf; era si in drumul catre hotel, dar si prima experienta in Place de l’ Etoile cu…tiganii nostrii. Cum dracu au pus ochii taman pe mine, au incercat metoda cu verigheta. Ori am eu noroc la ei pe unde ma duc, nu stiu.

Cautam intrarea subterana la Arcul de Triumf, la o trecere de pietoni, in fata nostra, un tigan se apleaca si pune ceva sub o frunza, l-am vazut si deja am comentat, nu scapam de ei nici aici. Pana ajungem noi la aceea frunza ma trezesc cu alt tigan langa mine, ridica o verigheta groasa si imi spune in franceza: “ se toa”? Ma uit si…cum imi place mie, nu ii raspund. Insista in engleza; iz iorz. ?

Si incep in romana…se uita uita la mine, ma lasa sa termin si imi spune: Da’ urat mai vorbesti, de ce ma injuri si imi vorbesti asa? Dupa care urmeaza a doua repriza, il i-au de la originile lor, din India si pana in zilele noastre, pleaca repede uitanadu-se urat inapoi…... primul contact. Daca as fi lasat sa imi innegreasca sufletul acesta prima intamplare nu mai aveam ochii pentru frumosul meu oras, Doamna mea, fata mea si bucuria de a fi in Paris. Cand am ajuns la intarea de la Arcul de Trimuf uitasem, eram acolo, dar daca ajungeti evitatii, nu intrati in vorba cu ei, cei mai insistenti, nesimiti si care tabara pe tine sunt tiganii romanii, aveti grija.

Arcul de Triumph, urcam sa vedem imaginea orasului. Privelistea este superba, Turnul Eiffel care domina Parisul, Champs Elysse, cel mai cunoscut si cel mai scump boulevard, Place de Concorde si cladirile orasului. Strazile se aduna in jurul Arcului de Triumph, dupa care se duc fiecare in drumul lor.

Ajungem la Opera din Paris si la catedrala Notre Dame du Lorette. Intram pe strada cu acelasi nume al basilicii, dupa care ajugem la hotel, in jurul orei 15:00.

Ne cazam ne tragem sufletul si din nou la pas. Nu am sa fac descreri ample ale fiecarui obiectiv vizitat.

Hotelul fiind in centru ne hotaram sa vedem ce este mai aproape de hotel, aproximativ 10 - 15 minute iar restul sa lasam pe a doua zi.

Sacre C’oeur este fascinanta, biserica magica, unde vine si Papa de la Roma. In interiorul bisericii, unde este altarul, te intampina o pictura imenesa cu Isus Hristos care te priveste de la inaltime, ramai pironit. Sufletul se odihneste…sufletul se roaga in liniste, sunt in Paris, ma rog la Dumnezeul meu, in Sacre C’oeur…

De pe terasele in trepte, din fata bisericii, se vede o parte din Paris; la dreapta, pe strazile cu piatra cubica, ramase din acel Paris, pe care il stiam eu, este Montmartre.

Boema si artistii Parisului, cafeneau si trotuarul din Paris, lume multa, pictori langa sevalet schitand un portret sau o cafenea din piata…Montmartee cu acele peisaje desenate ale Parisului, eu si Doamna mea, Montmartree, dragoste la prima vedere.

Coborand pe strazile in panta ale cartierului Montmartre ajungem fara sa vrem in fata la Moulin Rouge. Un cartier mai deocheat, nu mai este ce a fost odata, pana in Place Pigalle si mai incolo magazine de suveniruri ale arabilor, chinezarii ieftine de tot felul, fetele in geam si pe strada. Eram in Montmartre, ma uitam la Moulin Rouge si mai departe in Place de Pigalle, aveam senzatia ca micutul si bolnavul Henri de Touluse - Lautrec sta langa mine, vedeam Parisul lui si ma asteptam sa il vad pictand o strada, o femeie de moravuri usoare sau intrarea de la Moulin Rouge, efemer…ne intoarcem in centrul Parisului lasand boema si cancanul Parisului in cartierul iubit si desenat de Lautrec.

O fuga la hotel un dus si mai departe in noapte, eu si Doamna mea aveam o foame de a vedea cat mai mult din Paris. De la hotel o luam pe jos in partea opusa si ajungem pe Haussman si in fata galeriei La Fayette, in noapte, stralucind si plin de lumini Parisul iti arata adevarat sa splendoare, orasul luminii este pus in valoare pe celebrul bulevard Haussman si Galeriile la Fayette. Ne dezmeticim si plecam mai departe…intr-o intersectie stam fata in fata cu panteonul, acum biserica La Madalaine, imi aplec capul in semn de omagiu pentru marele Hugo, cel pe care il citeam cu nesat in perioada copilariei mele, se odihneste in panteonul luminat noaptea, o priveliste parca din Roma antica, o imagine ne la locul ei, un panteon in mijlocul Parisului. Intram prin cartierul latin si ajugem pe o straduta care ne scoate in Place de Concorde…istoria Frantei si a Parisului, regii decazuti si Napoleon fac si ei parte din istoria acestul loc. In noapte in Place de Concorde este o roata, langa Obelisc, in dreapta Camps Elysees si Arcul de Trimph, in stanga Louvrou, eu si Doamna mea in Place de Concorde si pentru prima oara vad turnul Eiffel luminat intr-o noapte in Paris. Senazatia ca esti fata in fata cu tot ce inseamna Franta si Paris de lungul vremii, de la Henricii Frantei si Napoleon pana la visului lui Hitler de a fi stapanul acestui oras fermecator. Am ajuns la maulrile Sennei cu Domana mea. Eram obositi, eram fascinati, eram in orasul lumini si al indragostitilor, eu, Doamna mea si Paris, dragoste la prima vedere.

Pana la urma am luat metroul si ne-am intors la hotel, in jur de oara 23; 00

A doua zi, la ora 8:00 am plecat din nou, dar de aceasta data cu metroul, aveam sa vedem mai multe si ne trebuia timp. Cand eram de varsta fetei mele citisem Cocosatul de la Notre Dame, imi imaginam in fel si chip acea biserica si locul unde se afla. In jurul bisericii nu mai era nimic ca in descrierea lui Hugo.

Notre Dame si clopotele sale, pe un colt, de la turla din dreapta al clopotului parca vazusem o silueta mica care alerga dupa frumoasa lui. In interior, biserica este poate la fel de coplesitoare si fascinanta precum Sacre C’oeur, dar fiecare are spiritualitatea sa. Aici in Notre Dame eram curios de fiecare cotlon intunecat, eram curios de acele racle si locuri unde te rogi la fiecare sfant. Eram in continua miscare si in permanenta cautam ceva. Vitraliile de la ferestre si acel vitraliu rotund de deasupra intarii ma fascinau. O muzica de biserica in surdina si niste maicute se rugau in tihna. Eu tot cautam ceva, imi imaginam descrierile din carte si vroiam sa vad totul. Un intuneric linistititor, o liniste si un murmur al celor din biserica, ma uitam la balconul de sus, nu era nimeni. Am iesit si am facut ceva poze, eu tot ma uitam, poate il vad pe cocosatul cu sufelt mare, o impresie, doar o statuie mica, la un colt de biserica ce aduce cu el. Am iesit la o cafea, pe malul Senei, vaporasele de pe Sena si noi la geamul unei braserii. Plecam mai incolo, pe Pont Noeuf ne oprim putin sa admiram Parisul si apelei Senei, de pe legendarul pod o luam inspre Louvre, ajugem la una din intrarile laterale de langa Sena.

Ce sa va spun eu despre Louvre, am vazut rewiewuri foarte bine primite despre alte muzee din Romania decat Louvre, ce sa va mai descriu eu?

Agitatie, coada mare la intrare, in curtea interioara un farmec aparte, venit din timpul lui Richelieu sau al lui Mazarin…

Louvre, in muzeu lume multa, aglomeratie, mai ceva ca in muzeul Agriculturii din Slobozia. Ce vroiam sa vedem, tot, dar…am ajuns sa o vedem doar pe Cioconda lui da Vinci, Venus din Milo, tablourile lui Delacroix, zidurile palatului vechi, cel construit prin 1190 de regele Filip. Sala cu antichitati egiptene, sculpturile si timpul ne scoate din muzeul lumii si al Parisului cu speranta ca…poate ne vom mai intoarce. Louvre, Doamna mea, eu, fata noastra si o luam repde cu metroul catre Turn Eiffel.

Imagineam pe are o aveam de copil cu turnul din Doamna si Vagabondul era reala, eram acolo cu Doamna mea, stateam la picioarele turnului pe care il vazusem prima data intr-un film de desene animate.

Simbolul Parisului, constructia cea mai cunoscuta in toata lumea, suntem mici, turisti de toate natiile, lume multa. Cei mai multi turisti din viata mea i-am vazut in Louvre si la Turnul Eiffel, erau din toata lumea veniti sa urce in turn. O coada imensa, aproape o ora ne-a luat numai sa cumparam bilete, alta ora ne-a luat sa schimbam liftul, de la etajul al 2 lea catre varf. De la etajul al 2 lea se vede Parisul, am pus obrazul pe fierul turnului, rece si totusi cald in amintirea mea, dar…ajunsi in varful Turnului Eiffel privelistea te copleseste, Orasul Paris la picioarelei Doamnei mele, orasul Paris vazut de la inaltimea turnului Eiffel, daca nu ati fost incerc sa va descriu, daca reusesc…Arcul de Triumph, Senna, in departare, pe dealul din Montmartre biserica Sacre C’oeur, mai aproape, in dreapta este Domul Invalizilor, in jur, peste tot, cladirile si strazile superbului Paris. Imaginea Parisului vazut de acolo cu siguranta o voi pastra mereu, acum numai este un film pentru copii, este real si visul meu de a imi duce Doamna la Paris s-a implinit. Se insereaza si ziua urmatoare este plecarea catre casa, ajunsi la baza turnului aceasi tigani, ca si in fata muzeului Louvre, cu 1 euro pentru pace si pentru familie. Nu vreau sa ii mai vad, nu vreau sa ii mai aud, nu vreau sa mai stiu ca exista, dar ei sunt acolo, nu ii lasati sa va strice plimbarea prin Paris. Pentru o ultima data ne intoarcem in Monmartre si la Sacre C’oeur. Parisul vazut noapte de la inaltimea teraselor basilicii, un cersetor francez in fata catedralei, ziua precedenta era Charlie Chaplin, in noaptea aceasta este Peter Pan, canta din fuier si nu se poate compara cu cersetori nostrii. In Paris, pana si cersetorii lor au un farmec aparte, la ei te apleci cu drag sa le pui 1 euro in palarie. Montmartre, noaptea este si mai boem, braseriile luminate, musterii la o cafea pe un trotuar, din piata Montmartre. O cafea fierbinte, savurata langa acele instalatii de caldura care te face sa nu simti ca in tot timpul, in Paris au fost in jur de 3-5 grade. Montmartre cu povestile sale despre cafenele, Edith Piaf, Dumas, Ionesco, Ilie Nastase, Brancusi al nostrum, ramane intr-o noapte linistita si umeda.

Coboram prin Montmartre spre hotel, prin Place de Pigalle, Turnul Eiffel nu se mai vede.

Nu am vazut tot ce vroiam, am vrut sa mergem la Domul Invaliziilor sa il vedem pe Napleon, am vrut sa mergem in Pompidou, sa il vedem pe Brancusi, sa vedem gradinile regilor de la Versailles, dar in doua zile nu ai cum sa le vezi pe toate.

Fiecare oras este unic in felul sau, fiecare oras cu frumusetile si atractiile sale. Nu se pot compara orasele intre ele, am vazut doar cateva la viata mea, dar Paris este unic, Paris are farmecul sau, Paris are un miraj care nu poate fi descris in cuvinte, mergeti sa va convingeti.

Paris…visul meu s-a implinit, Doamna mea si Paris…dragoste la pima vedere

Rugaminte, se poate un videoclip si o melodie?

Multumesc

Adresa este (aici http://www.youtube.com/watch? v=lMoSxYoV7cI&translated=)

---

VIZUALIZĂRI: 5784 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI