GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Restaurant Dobrevski, Zlatna Panega, Bulgaria: am intrat pentru grătar, am rămas pentru fasole
TIPĂREȘTEBulgaria este o țară care-mi place. Îmi place suficient de mult încât să mă întorc, deși, la un moment dat, am reușit performanța unei decolări ratate cu autoturismul personal, eveniment în urma căruia Poliția Rutieră bulgară mi-a trimis o „atenție” de vreo 200 de euro. Se întâmpla prin 2021.
Acum, am citit eu pe undeva că bulgarii nu prea uită asemenea invitații la plată. Așa că, în ritmul ăsta, mă tem că oamenii mă vor avea în evidență până oi da colțul. Ceea ce, să recunoaștem, e o formă de fidelizare a turistului pe care n-o întâlnești chiar la tot pasul!
Să-i aștepte, zic! N-am nimic împotrivă să le dau banii, doar că, printre cei de pe AFA care mă cunosc personal, sunt destui care știu că n-am tocmai chipul acela de zână bună care, la prima somație, își deschide portofelul și spune: „Poftiți, vă rog!” . Așa că, deocamdată, relația noastră financiară rămâne într-o zonă de așteptare.
Dar uitarea este și ea un dat omenesc. Cică, dacă n-am uita nimic, am ajunge să avem capul cât al elefantului. Nu știu dacă, estetic vorbind, ne-ar avantaja. Pe mine, sigur nu! Sunt suficient de urât în varianta naturală, n-am nevoie și de mutații genetice!
Așa că, pornind spre Albania, am uitat un amănunt esențial: eram, probabil, pe lista de onoare a Poliției Rutiere bulgare, cu o restanță de vreo 200 de euro. Am trecut prin Giurgiu voinicește, că doar suntem în Schengen, nu? Controale mai puține, griji mai puține, viața frumoasă! Ce bună e uitarea!
Abia după Plevna mi-a revenit memoria. Numai că era cam târziu să mai schimb ceva, așa că am mers înainte, încredințat soartei și destinului. Mă rog, și puțin norocului! Am acceptat să merg pe șoseaua aia, comunală, cu limitele de viteză impuse, nu m-am dat mare, nici n-am vrut să-mi crească mușchii pe mine, voiam să devin profund anonim!
Cum a spus Creangă Ion, cetățeanul acela născut la Humulești, lângă Târgu Neamț, unde am fost și eu astă-vară, acasă la om, dar nu l-am găsit: „Golătatea înconjură, iar foamea dă de-a dreptul!” . Mă rog, sper că nu i-am pocit vorbele, că n-aș vrea să mă trezesc cu vreo reclamație postumă!
Ei, cam așa și cu noi! Eu, conștiincios nevoie mare, conduceam atent pe șoselele bulgărești, cu ochii-n drum și cu gândul la vigilenții polițiști locali. După vreo patru ore de asemenea concentrare, însă, metabolismul meu a decis că e cazul să intre și el în discuție. Șoarecii din stomac începuseră să bată în tingiri, fiecare cu ce ustensilă avea la îndemână, iar foamea mă luase deja de cap.
Adriana, femeie practică și mult mai hotărâtă decât mine în asemenea împrejurări, mi-a comunicat că, dacă nu oprim undeva să „batem falca” , mă dă în primire primului gabor bulgar întâlnit în cale!
Știți vorba aceea cu „la bine și la greu” ? Ei bine, la noi era simplu: binele trebuia să fie comun, dar greul, după cum se vedea, era numai al meu. Și nici măcar nu apucasem să mâncăm!
N-am apucat noi să intrăm în discuții existențiale, să stabilim cine-i vinovat că am talpa grea pe accelerație și nici dacă foamea scuză mijloacele, că uite, minune dumnezeiască, am ajuns la o parcare mare, taman în Zlatna Panega, amenajată parcă special pentru muritorii de foame aflați în tranzit. Și, ce să vezi, lângă ea ne făcea cu ochiul un restaurant!
Am virat artistic în parcare, fără derapaje, fără cascadorii, fără să mai provocăm istoria rutieră bulgărească. În sfârșit, un loc unde puteam opri de bunăvoie, nu la invitația vreunui echipaj de poliție!
Cu stomacul gol, am ajuns repede la o concluzie de mare profunzime filozofică: foamea nu doar că-ți ia mințile, dar te și trimite direct în Evul Mediu, cu tot cu gândire și civilizație. În asemenea momente, omul renunță la principii, la rafinament și chiar la bunele maniere.
Eu, unul, dacă mi-e foame, aș mânca și bătaie! Numai să vină cu pâine și să nu mă pună să aștept nota de plată înainte de desert!
Foamea, zic unii, poate fi rudă apropiată cu lăcomia, ceea ce ar însemna că locul unde opriserăm noi era, de fapt, unul de pierzanie. Așa o fi, nu mă pun eu cu înțelepciunea populară, mai ales pe stomacul gol!
Strict geografic, însă, lucrurile erau mult mai clare: opriserăm în parcarea Restaurantului Dobrevski, din Zlatna Panega, o încrengătură de clădiri destul de arătoasă pe dinafară, care te îmbia să-i treci pragul și să verifici, pe propria răspundere, ce se ascunde înăuntru.
Restaurantul promitea mâncare, în special preparate la grătar, dar și un spațiu aerisit și dotările pe care orice călător le apreciază după câteva ore petrecute pe drum. Fiindcă turistul adevărat nu călătorește doar pentru cultură, istorie și peisaje. Mai are și el niște necesități, unele cât se poate de pământești!
Ce-am găsitără, noi, aicișa?
Am intrat în clădirea unde-am bănuit că se află grătarul, aiurea, mint de-ngheață apele, am intrat, la plezneală, pe prima ușă de unde eram noi și s-a dovedit a fi chiar locul unde se făceau bucăți de carne sau alte alimente carnivore pe un mare grătar.
Sunt obișnuit cu mâncarea bulgărească, și, aicea-s sincer total, mie-mi place! Nu erau foarte multe persoane care să tânjească la ceea ce era expus acoloșa, sfârâind apetisant, pe jarul de era menit să le gătească.
Nu știu voi, dar, mă știți că-s sincer, eu-s lacom la mâncare, deși la dietă permanentă și-ar trebui să număr caloriile, acolo am uitat de orice brumă de matematică: m-am aruncat într-o mare ceafă de porc, cartofi prăjiți, o lipie din aia de se-odihnea a încălzire pe plită. Adi a râmnit la o pleșcavița, o mare chiftea cu diametrul cât farfuria de dulceață, o farfurioară așa, mai hotărâtă, și o altă salată. M-a-ntrebat dacă-mpărțim lipia, iar eu, recunosc, chiar dacă spun cu greutate, am fost singur la părinți, nu pream am dărnicia-n fizic și împărțirea-n matematica de-o știu! Deci, și Adi o lipie! Bune mai erau, le-am mâncat eu, pe toate. Dar stați așa, să vă explic de ce: Ca să-mpingem atâta has de-l aveam în străchini, am ales doo beri, una fără alcool, nu vă spui pentru cine, și alta, de 300 de ml, întreagă, pentru... ia, stați așa, nici aici nu vă spui pentru cine.
Am dat să plecăm doar că, chiar atrunci, ăla de era-n-naintea mea de comandase, a primit mâncarea: un bol cu o iahnie de fasole, de mureai, doar văzând-o! Mi-am impus să nu fiu lacom, așa c-am mai comandat și eu numai o porție de iahnie. Bulgăroaica de servea (vorbesc, toți, românește) m-a întrebat: cu ce fel de cârnați să fie, condimentați sau nu?” Și nu ne duce pe noi în ispită!” s-a dovedit a fi doar un gând, ispita a fost mult mai puternică, așa că m-am ales cu un mare cârnaț condimentat. Când spun” mare” așa trebuie să-l interpretați.
Cu toată zestrea asta am făcut un pas spre ieșirea din tarabă, nu-nainte de-a ajunge la o fată de se juca cu tastele mașinii de calcula de câți bani să te facă? La mine s-a dovedit lejer, am scăpat cu vreo 24 de euro, nu mă puneți să vă mai descriu ce și cât fiecare strachină sau bere.
Am ieșit afară, la o mare terasă, vremea era călduroasă dar nu ântr-atât încât să te moleșească și am procedat, încet și sistematic, la lichidarea a ceea ce luasem de crăpelniță. Băi, sincer, ne era foame dar alea de le băgam în gură s-au dovedit a fi bune, rău. Cu excepția cârnațului, ăla, condimentat, care n-avea nicio treabă, era condimentat pe stilul lor, bulgăresc, cu oregano și piper și mai ști io ce bolmoaje-au mai pus în el. Ăla a dat” eroare” , nu m-am mai cimplicat cu el, iar Adi, după ce-a gustat din el a râs de mine!
Acuma, în afară de has, vreau să spui că restaurantul de ne-a găzduit s-a dovedit a avea un oareșce stil: am intrat, și mai adând, în interiorull lui: mobilat pe stilul cumva rustic, salonul principal avea vreo 20 de mese de 6-8 persoane, un bar destul de mare și dotat, cu alcoale, spui, dar n-am putut abuza, ar fi fost culmea, după ce că am să le dau 200 de euro pentru viteză să mai joc și cu focul alcoolic!
Restaurantul are un grup sanitar elegant (nu vă indignați că vă spui despre, și asemenea locuri sunt de interes, turist fiind), curățenie și instalații sanitare moderne, care și funcționau.
În afara clădirii restaurantului, în prelungirea lui se află un magazin alimentar, unde poți găsi produse, spun ei, tradițional bulgărești: alimentare, băuturi, parfumuri, răcoritoare, mă rog, din astea, care, de fapt, sunt utile turistului.
Inutil să vă spui, pe durata de-am statără acoloșa s-or oprit doo autocare cu turiști foarte români care au năpădit locația, abuzând de toate dotările sale, de unde trag concluzia că locul este punctat ca punct de oprire asumat, cum, de fapt, și merită!
Per total, un popas bun, din acela care rezolvă o bună parte dintre nevoile existențiale ale turistului: foamea, setea și, dacă e cazul, regretele că n-a comandat după ce-i dorea inima!
Am citit ulterior că, în general, lumea cam năpădește Restaurantul Dobrevski și că părerile sunt împărțite. Unii pleacă încântați, alții își varsă năduful de parcă bucătarul le-ar fi luat moștenirea. Mă rog, fiecare cu gusturile, experiențele și motivele lui.
Eu unul am plecat mulțumit. Iahnia de fasole a fost de zile mari, pleșcavița și-a făcut datoria, iar ceafa de porc, să fim serioși, e greu s-o strici dacă pornești de la o bucată bună de carne. Cât despre cârnațiul condimentat, aici lucrurile s-au complicat nițel. Nu zic că era rău, dar gluma lui cu papilele mele gustative n-a prea funcționat! Deci, nu !
Dacă mai ajung prin Zlatna Panega, opresc fără ezitare la Dobrevski. Doar că, data viitoare, față de acel cârnaț voi păstra o distanță respectuoasă. Ne-am cunoscut, ne-am salutat, dar nu cred că e cazul să continuăm relația!
Înțeleg, din geografia de-o bănuiesc io, legat de Bulgaria, că acest restaurant este legat de Lovech, administrativ vorbind, nu mă contrazic cu nimeni, doar că mie, GPS-ul de m-a supravegheat în timp ce mergeam, mi-a spus că mă aflu în Zlatna Panega în timp ce adăstam acoloșa. Dar io nu mă cramponez de chestii mărunte, așa că luați de bază ce vă spun! :))
Acuma, nu știu părerea generală AFA despre mâncarea bulgărească și restaurantele lor, repet ceea ce am spus, mie-mi place mâncarea lor iar locația asta, la fel, chiar dacă trebuie să mă lupt cu prejudecățile altora, care dau cu pietre. Ce să vă zic, spun doar ”Sâc că nu m-ai nimerit!”
Altcumva, cam atâta vrusei să vă spui, mă retrag, cu discreția de mă invidiați, cu toți, pentru ea, haidi, pa!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Yersinia Pestis in 19.10.26 14:08:14
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BULGARIA.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
Rog așteptați...
@Yersinia Pestis: Da’ cine te supărase la momentul 2021, de vruseși să decolezi cu mașina? Că bănuiesc că nu te speriaseși de covidu’ bulgăresc. Ori ești fan Fast & Furious? Bine... pân’ la urmă toți trebuie să avem un viciu. Și tu deja ai unul, așa că ce-ți mai trebuie și viteza? De băut zici că nu prea bei, de fumat nema, cartofor ești puțin, că de câte ori scrii câte un articol pe-aici, îți iese o quintă royală.
Frate... cu fasolea aia te-nțeleg perfect. Și io-s mort după ea. De-abia-l aștept pe” Sfântul” 1 Decembrie. Pun drapelul pe casă și ies în curte cu tuciul. Am cumpărat deja două kile de fasole, tre’ să mai iau un ciolan mai baban așa. Pe la 3 după amiază încep vecinii să mă sorcovească. Ar fi al șaselea an consecutiv când fac treaba asta și am de gând să-ți povestesc și când tu oi avea 89 și eu 87 
. Ah... uitasem... fasolea se va asorta cu o țuică de Văleni, prună de prună, galbenă ca spicul grâului la mijloc de iulie.
Să știi că și mie-mi place mâncarea la bulgari. Nu prea am sălășuit io pe la ei, da’ în trecere spre Grecia, de câte ori am fost, am oprit și la dus și la-ntors în câte-o cârciumă pe marginea drumului. Mi-a plăcut mult o chestie care aduce cu tocănița noastră, cu carne de porc și multe legume pe care ți-o aduc băieții la masă în vase de lut și frige de-ți fierb creierii-n cap dacă încerci s-o mănânci mai devreme de 15 minute. Cred că avem ceva chestii în comun cu ei la haleală.
Ce să zic? Să repetați experiențe de-astea ori de câte ori doriți și oriunde doriți, nu doar la bulgari. Să știi că și tailandezii au mâncare bună, nu mai zic de vietnamezi. Citește ce ne scrie @crismis pe-aici. Inunzi tastatura, nu alta. Curaj pe avion, acuma ai, Doamna ta sigur vrea, așa că... ce mai stai?
@Pușcașu Marin: Salut!
În 2021, prin iulie, sfârșitul lunii, am fost beneficiarul unui mult prea frumos blocaj renal de vreo 3 zile. În ultima zi de stat la Focșani aveam o creatinină de 9, niciun medic de-aici n-a vrut să se mai implice la mine. Cumva, m-au declarat” mort în viață, încă” . Ba un medic de acolo, de la Spitalul Județean, mi-a spus, așa, ca la o discuție despre un meci de fotbal, că la mine e game over, am cancer dar, să nu mă sperii că, în schimb, nu mai am rinichi. Nici unul din ăia doi de mă-nzestrase cu ei Marița, mama de-am avut-o, când m-o adus pe lume.
M-a trimis, așa, cum te-aș trimite eu la o terasă de vinde bere, care mie mi se pare mai bună decât aia de ești tu obișnuit, fie la Spital la Galați sau la Sf. Ioan, la București, cumva să-mi declare alții decesul , că scăpau ei de-o crovoadă . Nu mint, iotă!
Normal că nu m-au trimis ei, cu vreo ambulanță, deh, spital sărac, dar mi-au spus “s-ajung, neaparat!” . Am condus , de la Focșani până în București , la Spitalul Sf. Ioan, unde medicul dr. Cristian Moldoveanu m-a operat, după ce s-a crucit că ăia de la Focșani m-au trimis, așa, ca pe porumbel, pe cârca-mi proprie ! Plus că mi-a spus că ceea ce medicul de la Focșani a interpretat ca fiind tumoră era, de fapt, o aglomerare de pietre la rinichi ce blocau vezica atât pe admisie cât și pe evacuare, de unde blocajul renal, ca să înțelegi mai ușor.
Niște pietre mici, de 2,1 cm a mai mititică și 2,8 , tot cm, a mai hotărâtă, după intervenția medicală mi le-a dat în borcănel să le duc la analize, să stabilim natura lor.
Dumnezeu fie are planuri cu mine, fie a uitat să mă bage-n seamă : la trei zile de la operație am ajuns la o creatinină de 1,1,nici medicului nu-i venea să creadă, inițial a vrut să mă-mpăieze, să fiu material didactic, dar i s-a făcut milă și m-a lăsat așa, cică povestea mea ar mai avea niște capitole de se lungesc în ani, nu-i pe gata!
La două zile după externare am plecat în Bulgaria, aveam rezervare la Nessebăr, m-am lăudat aici cu plimbarea-mi, doar mă știi că-s cu chef de vorbă.
Pe acel drum, pe undeva, pe la Obzor, lumea mergea, auto, încolonată, cu maxim 80 km/ oră. Foarte puțin, după părerea mea. Am gândit c-am scăpat eu de-un blocaj renal, n-o să-mi oprească entuziasmul un blocaj rutier! Să știi că și dacă-i linie continuă poți s-o treci cu ce viteză vrei tu. Eu am vrut cu 120 sau peste, după cum m-au informat ulterior, printr-o “scrisoaretătă” , bulgarii, care mi-au mai spus c-am fost recompensat, pentru curajul meu, cu o diplomă, de-o plăteam tot io , în valoare de 400 de leva, de-mpărțit la 1,9, cât era euro, atunci, calculați și-aflați singuri răspunsul, văzui că tu și fratele @ adso vă umectați , intelectual, de dragul lu’ matematica.
Vremea a trecut, m-am interesat, am aflat că în țara de-i la sud de Dunăre față de noi, nu există prescripție la răspunderea contravențională, dar, n-am mai băgat în seamă corespondența cu bulgarii.
Între noi fie vorba, astă iarnă-am hălăduit prin Italia și-am înroșit și pe-acolo niște ecrănașe de-ți arăta viteza cu care treceai tu, raportat la punctul fix de era montat ecranul, cică s-ar putea să am corespondență cu statul italian.
Dar, știi ceva, am oareșce experiență, cu Germania am avut,încă din 2020, pe același subiect, am ajutat municipalitatea orașului Viersen cu 35 de euro, doar pentru că i-a mâncat pe ei să pună o limitare de 50 de km/oră chiar la capătul pistei ( așa am crezut io că e, cică, în realitate era un bulevard) , de unde începea decolarea, am primit, acasă, la Mărășești, înscrisul în lb germană și română, cu poza numărului mașinii mele și mecla-mi, în timp ce eram la volan, preocupat să ating Mach 2, adică viteza de-mi asigura portanța! Cred c-aveam o șansă să mă ierte dar i-a enervat, sunt sigur, că locuiesc în orașul istoric de n-a cedat în fața lui Mackensen. Ce, nemții de ce n-ar avea prejudecăți ?!
Acuma, revenind la fasole, nici d-asta n-am voie, am niște defecte de fabricație legate de glicemie și, cică fasolea uscată cauzează, urcă glicemia la înălțimi de face-n ciudă la alelalte organe! Dar, acoloșa, la bulgari, arăta-ntr-un mare fel! Ispită reală, am încercat să mă apăr cu “ Eu sunt slab , tu, fă-mă tare!” dar Doamne-Doamne avea treabă cu ăia de chiar meritau, nu cu-alintați de-alde mine . Așa c-am cedat, dar, sincer, nu-mi pare rău ! Că era așa bunăăă!!! Am crăpat în mine strachina aia și seara am mers mai mult pe jos, s-ard excesu’!
Frumos obicei să dai de pomană, de sufletu’ Românicii, de ziua ei. Dac-am fi cumva mai apropiați, geografic, cred c-aș veni și io la parastas, am un vin roș ca păcatul și, cumva, la fel de plăcut, cred că s-ar lovi cu ciolanul de-l pomeniși, ți-am spus că fasole n-am voie!!! 🤗😂🥂Cât despre țuică, știu, m-ai omenit când ne-am văzutără, acum un an, la Mărășești. Sincer, are un defect, dacă bei repetat din sticlă, țuica se termină, tre’ să-i dregi cusuru’ ăsta! 😂🥂
Tare-ți mulțămesc de răbdarea de-o ai cu mine și pentru vorbele-ți, sunt într-o pauză cumplită de socializare, Adi pleacă la muncă de la 7 și vine, seara, după 17,30, că face naveta la și de la Focșani. Am ajuns de vorbesc cu câinii, dar și-aici mă atrag ăștia de atenție că latru greșit și fac dezacorduri când mârâi, ce vrei , lipsă de exercițiu ? ! 😂😂😂
O zi bună să ai, cu respect!
@Yersinia Pestis: O să ai ce povesti nepoților. La prima parte a ecoului tău n-am râs, ba din contră, am înjurat în gând că nu ne dau ăștia dreptul să ne luăm mitraliere. Pentru ăl de-a pus diagnosticul, să ne-nțelegem, nu pentru pacient.
În schimb, la a doua parte a ecoului, eu bănuiesc că am problema inversă decât ai avut-o tu. Adică n-am blocaje, ci nu prea mai ține supapa și... știi cum se zice... m-am pe mine de râs.
Ai talpa grea, frate. Asta-i boală grea. Dar, deh, fiecare le are pe-ale lui. Am reținut c-ai luat 400 de leva amendă, nu mă pune s-o transform în euro că nu știu să-mpart la de-alea cu virgulă. Lasă că vine @adso de la Amiens și ne-nvață el. Parcă văd că zice să mai punem un zero la ăi 400 și să-mpărțim la 19. În fine... 200 de euro, că doar nu ne mai chinuim cu stotinkii ăia. Mărunțiș.
Acu’, despre fasole. Am și eu ceva probleme cu sângele dulce și mai calculez carbohidrații când bag pe sub nas. Una sută de grame de iahnie de faole are undeva la 28 de grame de carbohidrați, din care foo 9 grame de fibre, care nu se pun. Ba chiar sunt bune. Rămân 19 grame” rele” . La burdihanul meu, o porție care să-mi aline foamea ar avea cam 300 de grame. Deci... 9 ori 3, fac 27, 7 și doi în cap, 1 ori 3 fac trei și cu ăi 2 din cap fac 5, rotund... 60 de grame de glucide rele. Mă rog... rele pentru ăi de-au probleme cu ele. Tot mai rămân 90 de mâncat pe ziua aia. Cică avem voie maximum 150 de grame pe zi, ca să nu ne doară capu’. Pâine, mai fără, că deh, pâinea-ngrașă , așa că odată pe lună poți mânca o iahnie, că nu se-ntâmplă nimic.
În rest, numai de bine. Să știi că plăcerea e de partea mea la treaba cu socializarea. De fapt, de vreo șase luni asta fac, aici pe AFA, socializez. Nu știu ce naiba am. Ori bujiile, ori delcoul, o fi bobina, habar n-am. Am început acum trei luni să scriu și eu trei vorbe, cinci prostii despre un hotel tare mișto din Sharm, da’ nu reușesc să-l duc la capăt. Acum deja nici nu mai știu cum arăta hotelul, d-apoi să mai și scriu de el. Îmbătrânesc, neuronul meu obosit face și el ce mai poate. Dac-om fi zdraveni, poate mă revanșez la anu’. Da’ până atunci, să fim sănătoși și să fie pace. Restul, le-om face noi.
@Pușcașu Marin: Să fie pace, să fie pâne
Păi ce fel de pace, dacă vrei mitralieră?
@Pușcașu Marin: Un matematician pasionat de statistică trebuia să zboare cu avionul pentru a ajunge la o conferință. Fiindcă îi era extrem de frică de zbor, s-a apucat să calculeze probabilitățile:
– Ia să văd, care este probabilitatea ca în avionul în care mă urc să existe o bombă?
După lungi calcule, ajunge la concluzia că probabilitatea este de 1 la 1.000.
– Prea mare! se gândește el. Nu pot risca așa ceva, mi-e mult prea frică.
Se pune din nou pe calculat și analizează o altă ipoteză:
– Care este probabilitatea ca în același avion să existe două bombe deodată?
Face calculele și rezultatul dă 1 la 1.000.000. Răsuflă ușurat, își strânge bagajele și pleacă liniștit spre aeroport.
La controlul de securitate, polițiștii de frontieră îi deschid geanta și rămân înmărmuriți: înăuntru era o bombă cu ceas!
– Sunteți nebun?! strigă agentul de securitate. Ce căutați cu o bombă în avion?!
Matematicianul zâmbește superior și răspunde calm:
– Stați liniștit, am calculat totul! Probabilitatea să fie o bombă în avion era destul de mare. Dar probabilitatea să fie două bombe este aproape zero! Așa că am adus eu una de acasă, ca să fiu sigur că nu mai vine nimeni cu a doua!
@adso: Vezi, bancul tău demonstrează ce factor stres este matematica!
Tu-ți dai seama, când eram io gabor, de păzeam trenurile și stațiile CFR de pe raza lu’ Vrancea, să mă fi apucat să calculez ce probabilitate am să-mi iau pumni în meclă?!
Bine, erau niște variabile (nu că aș ști ce-s astea) legat de numărul de persoane cu care intereacționam, perioada de timp în care ființam la serviciu, bașca nivelul de antipatie de-l cream ălora de mă vedeau, chiar dacă eu doar îi salutam sau le uram “călătorie ușoară!” Bine, eu chiar prost, cum să urezi așa ceva când oamenii mergeau cu CFR-u, unanim recunoscut pentru calitatea călătoriilor de le oferă?! Doamne, prost mai eram și nu mă durea! 😇
Deci, la mine probabilitate matematică, nu la ăla de era cu bomba, el fiind și cu matematica-n sânge.
Că veni vorba, în 26 de ani de gaboreală mi-am luat-o o singură dată, pe 1 ianuarie 1991, aveam 4 luni de lucram în domeniu, data oferă motivul evident de ce nu uit. Acuma nu mai e glumă, am intervenit, eu și încă un coleg, la un scandal în colonia muncitorească de la Călimănești. După acea întâmplare am învățat care-i faza cu proporționalitatea numerică atunci când intervii într-un conflict. Altfel, intervii ca mine și, dacă iese nasol, ești avansat, post-mortem, sau, cazul meu, îți cresc cucuie-n devlă și afli că bătaia doare! 😂
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2019 [Restaurant Vtori Kilometar [Ovcha Moghila]] Restaurant “Vtori Kilometar”, Ovcha mogila, Lovech, Bulgaria, după Ruse în drum spre Sofia, un răsfăț culinar cu mâncare din ferma proprie — scris în 09.10.19 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Jul.2019 [Restaurant Drakata @ hotel Varosha] Drakata, un restaurant de 10 plus, plus 10 pentru cafeaua la nisip — scris în 26.07.19 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2019 2 mâncătorii bune în Lovech — scris în 30.05.19 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Apr.2019 [Restaurant Dobrevski] Restaurantul Dobrevski – bun si binevenit — scris în 06.05.19 de vulpe mihaela din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2019 [Mehana Varosha] Mexana (taverna) Varosha din Lovech — scris în 04.05.19 de fregata din GIURGIU - RECOMANDĂ
- Jan.2019 [Restaurant Dobrevski] Restaurant Dobrevski Lovech — scris în 24.01.19 de Yolanda din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 [Mehana Achevata] Mehana Achevata (Ачевата механа) nu este 'pomul laudat' deci mancarea este buna — scris în 21.08.17 de ultrasro din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată