Un cer de stele dedesubt, deasupra cer de stele – Restaurant Kundler Klamm, Kundl

TIPĂREȘTE

Avand in vedere momentul in care aveam sa mergem la acest restaurant, titlul mi s-a parut cel mai potrivit pentru localizarea lui. Am stat si am ezitat in postarea urmatorului articol din lista si in final am decis ca va voi povesti despre acest restaurant, care este unul aparte atat in ceea ce priveste calitatea lui, dar mai ales pozitionarea prin peisajul ce il inconjoara. Acum in ceea ce priveste calitatea, ma puteti Invidia, dar pentru peisaj nu (deocamdata), asta deoarece eu am ajuns acolo pe intuneric incat doar stelele ne luminau drumul, soferul mergea prima data acolo, era o bezna de-ti puteai scoate ochii si ca sa va dati seama cam ce vedea soferul am sa va redau o bucatica din indicatiile pe care i le dadea pasagerul din dreapta care mai fusese pe acolo:

caci nu se vedea nimic si daca soferul a vazut o strada mai lata a crezut ca pe acolo e drumul, dar aia era o parcare.

Ne-am continuat drumul, un drum ingust incat nu stiu daca aparea o masina din fata cum ne descurcam si intr-un final (cateva minute) am ajuns la destinatie. Doar puteam intui frumusetea peisajului, apa care se auzea curgand pe langa acest loc, o liniste care era tulburata doar de veselia noastra (eram 13 colegi ce iesisem la o cina tematica-am sa va explic putin mai incolo de ce spun asta). Avand in vedere locul cautasem putin pe net sa vad cam cum arata ziua si mi s-a parut unul deosebit.

Ca sa ma repet totusi, este un loc izolat, seara este bine sa mergeti cu masina, si daca vreti sa fiti siguri ca veti manca acolo e bine sa faceti rezervare, daca la inceput erau ceva locuri libere, dupa cum erau aranjate msesele e clar ca toata lumea care venea acolo avea rezervare.

Din cate am inteles aici exista si pensiune (ca doar se numeste Gasthaus Kundler Klamm), nu am verificat, am sa fac lucrul acesta cand voi ajunge acolo in plimbare. Putin ca sa ma invidiati, daca plec la plimbare de la firma, in maxim o ora am ajuns.

Odata intrati in local am descoperit o atmosfera atat de placuta incat aveai senzatia ca ai ajuns la o casuta din povesti, un spatiu nu foarte inalt si nu foarte spatios, suficient cat sa incapa poate vreo 50 de persoane si totusi sa simti ca ai intimidate.

Mobilierul din lemn, pe bancute erau asezate blanite, scaunele frumos sculptate, o ambianta atat de placuta incat si daca nu as gasi loc mi-ar face placere doar ca am trecut pe acolo. Masa noastra ne astepta, frumos aranjata, cu fete de masa rosii si servete albe, apretate si care dadeau o nota aparte mesei, si apropo de servetele, arata cu adevarat ca isi respecta clientii, nu erau altfel de servetele de-mi era mila sa le folosesc pe acestea.

Mesele erau de asemenea infrumusetate cu vaze mici albe in care se afla cate un trandafir rosu. Deja sufletul meu era undeva la un nivel incantare deplina. Am revenit putin cu picioarele pe pamant cand ne-au venit meniurile. Meniurile nu stiu daca sunt din piele naturala sau ecologica, insa ceea ce am remarcat iarasi ca un lucru meritoriu, la final gasesti o lupa care sa nu ai nevoie de ochelari.

In alegerea meniului am intampinat greutati, nu pentru ca nu as fi avut ce sa comand ci dimpotriva, si aici am sa revin la cee ace spuneam la inceput, ca a fost o cina tematica, asta deoarece in perioada ianuarie – aprilie meniul avea ca tema vita, provenienta internationala: Uruguay, Australia, Austria, America, etc.

In meniu iti poti alege tara de provenienta si tipul de carne dorit, si asta platesti (si chiar platesti) alaturi de care primesti doua garnituri la alegere din cele doua categorii de garnituri propuse.

Normal (pentru ei) meniul este doar in germana astfel incat am apelat la colegi pentru alegere am ales cartofi gratinati si fasole verde. Normal, intai am ales bauturile, eu am mers in continuare pe bere neagra. Au inceput sa apara garniturile, asta a durat insa ceva deoarece intre timp se puneau si fripturile pe gratar, si chiar poti sa le supraveghezi deoarece gratarul se afla in restaurant chiar la intrare. Si tot la intrare se afla vitrina frigorifica in care se afla fiecare tip de carne prezent in meniu pentru a va face alegerea mai usoara (sau poate dimpotriva ????).

Si au inceput sa apara pe mese (ce am vazut e in zona mea) cartofi prajiti prezentati foarte frumos in cornete aparent din ziar, proptite in suporturi (dar voiam altceva decat cartofi prajiti), ditamai farfuria cu salata, si apare si o farfuriuta micuta si delicata cu cartofii mei gratinati (o portie cat pumnul meu). Atunci m-am gandit oare unde mi-o fi fost mintea de am cerut asta in loc de cartofi prajiti, dar in fine, nici felul doi nu ma entuziasma prea mult, mai bine ceream o salata, dar sa zicem, nadejdea mea era in friptura (apropo si aici iti putea alege felul in care sa fie pregatita, eu am vrut sa fie mediu prajita). Au aparut pe un platou si 5 sosuri pentru friptura, pe baza de piper, ardei, hrean …... in fine, feluri, normal ca le-am incercat pe toate si erau excelente.

Si a venit si fasolea mea, intr-o craticioara ceramica, foarte draguta prezentarea si nu numai si pot spune ca surpriza mea cea mai mare a reprezentat-o aceasta fasole, care nu era pregatita oricum ci era trasa (cred ca in unt) si cu ceva bacon. Nu cred ca am mancat vreodata fasole verde pregatita intr-un fel mai bun ca acesta (inca nu am incercat sa fac acasa insa trebuie), iar cartofii gratinati, o nebunie, iar portia poate ca parea mica dar era atat de consistenta incat daca mancam doar garniturile si ma saturam. Normal, la inceput nu mai vorbea nimeni, dar dupa ce ne-am ostoit putin pofta am inceput sa comentam fiecare bucatele alese. Nu a fost nimeni nemultumit, ci din contra toti am spus ca vom reveni anul viitor (se pare ca vita aceasta este in meniu in fiecare an in perioada mentionata).

Nu puteam lasa toaleta neverificata si exact aceeasi reactie de admiratie pentru gospodarii locului.

A urmat un nou moment de cumpana pentru mine, sa iau sau nu desert, si cum sunt o fire slaba (am zis doar fire, nu statura) am ales desertul perfect, cireasa de pe tort (adica nu asta am ales) …. am ales un fel care se numea (cine stie germana poate traduce mai corect, desi aproximativ se intelege totul):

- Tonkabohnen-Crème brulee mit eingelegter Grapefruit und Mango-Passionsfrucht-Sorbet.

Dupa cum o sa vedeti in pozele facute de mine (meniul nu este cu poze deci ceea ce primesti este o surpriza), astfel incat momentul in care am primit desertul a fost de WOW! si sper ca asta sa fie si reactia voastra, sorbetul era fin si iti oferea un parfum aparte, apoi crema de zahar ars (sa o numim asa) facea ca papilele gustative sa o ia razna pentru ca mai apoi bucatile de grapefruit asezonate si ele cu ceva ierburi aromate sa-ti ofere o senzatie de racorire.

In ceea ce priveste plata, aceasta s-a facut individual deja m-am obisnuit cu asta, si nu a fost wow! pentru ca vazusem preturile, poate e wow pentru voi, pe bon a fost 47.20 euro, mult chiar si pentru ei insa va asigur ca a meritat totul pana la ultimul cent.

Si ca sa nu uit, si aici la final am fost tratati cu un paharut de tarie. Am stat vreo 3 ore acolo dupa care am plecat spre casa, multumita de o seara reusita alaturi de colegi.

Daca as mai merge acolo? Spun un DA din tot sufletul, este un loc unde va puteti simti minunat, de abia astept sa si vizitez locurile si imi dau seama ca nu am spus nimic despre imprejurimi, ne aflam intr-un defileu, un traseu de cativa km, usor de facut din moment ce aici se pot plimba si familiile cu copii in carucioare, nu este insa drum asfaltat, dar este bine intretinut.

Vi-l recomand cu mare drag si voua si va invit sa vedeti si pozele si totodata aveti aici si adresa oficiala kundlerklamm.at/.

---

VIZUALIZĂRI: 703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI