Priveliste de vis si atat - Restaurant Cota 2000

TIPĂREȘTE

Ti se pune sa iti duci consoarta la destresare si sa faci iar un weekend d’ala in care ii satisfaci toate poftele domnitei, tu care esti un domn. Asta crezi, pentru ca ideea cu iesirea a fost a ei, tu ai ales doar cazarea (vezi impresii) si ai venit cu propunerea de a urca pana la cota 2000 (ca sa faci cateva poze de ofticat prietenii de pe facebook, dar ea nu stie asta). Si dupa ce te imprumuti pe la toata lumea ca sa ai bani de telecabina pana sus la dilibau, o plimbi 10-15 minute pe platou si-i povestesti cum iti spunea tie ghidul din tabara din clasa a patra ca de aici in zilele senine se vede Dunarea… barbatul din tine rabufneste: “Te scot la restaurant! ”. Orice raspuns normal ar fi “Sa mori tu?”… Asa ca dupa ce inghiti raspunsul, tu ala care nu ai dus-o la cofetarie decat ca sa ii arati de la fereastra cum mananca lumea prajituri, iti amintesti brusc ca esti barbat si pui piciorul in prag: in pragul restaurantului Ceaunul Crapat, prin care ai trecut cand ai iesit de la telecabina, dar inca nu te prinsesi ca e o carciuma.

Cum unul din motivele pentru care ai adus-o pe doamna ta aici era ca faceai pur si simplu pe tine dar astia nu montara ecologice la j’de mii de metri in sus, iti lasi consoarta la masa in asteptarea meniurilor si tu te duci sa te usurezi total nelinistit, stiind ca 100 de metri mai incolo era berea 10 lei si se vindea dintr-o ghereta care ar fi fost buna de “ecologica”. Si nelinistea ta se confirma mai repede decat ai fi vrut: dupa ce ai stat la coada 20-30 de minute si ai aflat toate tipurile de pampersi existente, dupa ce ai vazut oameni iesind pe burta din respetiva buda si nu intelegeai de ce, dupa ce ai vazut afisul pus pe interior cu “nu avem apa”… e deja tarziu: trebuia sa “o dai” tu linistit pe pajiste mai jos, dar te-ai trezit tu batman / ecofriendly, sa te duci la buda. Asa ca revii spasit la consoarta care e in prag de divort si ii ceri un servetel umed, bucuros fiind ca macar are meniuri in brate.

Si de aici distractia… Ca oi avea tu meniu, dar ce scrie prin el te lasa masca. Daca felurile de mancare ti se par cunoscute si ai mai auzit de ele, preturile par numere de telefon, avand prea multe cifre. Dar barbatul din tine nu poate refuza o bere, oricat ar costa dansa – plus ca esti aici sa ii satisfaci toate poftele doamnei, nu? Asa ca te rogi pana si la Zamolxis (ca tot esti aproape de el si de salasul lui) ca ea sa nu vrea nimic si sa nu cedeze insistentelor ospatarului si zambetului lui. Dar teapa! A recomandat nenea o mega-giga-bautura de amestec fructe de catre padure si a ta consoarta iti zambeste atat de candid incat nu o poti refuza. Incerci sa cauti si lucrurile bune in tot ce ti se intampla si ajungi sa te bucuri ca a vrut doar 100 ml – bulanul tau, dar iti si aduci aminte ca d’asta ai luat-o de nevasta: nu bea (mult), nu fumeaza… Esti happy. Sau zen. Iti tragi cateva selfieuri si le postezi. Esti miez!

Dar e peste ora 14 si tie chiar ti-e foame! (Cine te-a pus sa bei??? Cine te-a pus sa nu te opresti la market sa iti iei un pateu in traista???) Plus ca pana jos in Sinaia faci aproape o ora. Asa ca mai iei meniul ala la puricat, poate nu l-ai inteles din prima. Dupa ce te convingi ca e acelasi, iti aduci aminte scopul vizitei: sa se simta doamna ta bine! Si te risti la 2 ciorbe de fasole… si privind toata splendoarea din jurul tau, bucurandu-te de privelistea superba, savurand vedenia de la atata inaltime, iti si imaginezi castroanele aburinde sosind la masa, dar… ai un soc primind o ciorba la scrumiera. Pentru ca asta e senzatia: ca portia e servita intr-o scrumiera, in niciun caz intr-un castron – era mai mare salata de ceapa decat ciorba.

Trecem si peste asta, doar suntem “zen” si ne bucuram de clipa. Ne mai bucuram noi de priveliste pana ne terminam masa (acel minut, ca mai mult nu a durat) si ne felicitam ca nu am comandat si felul doi., platind astfel “doar” undeva la 90 lei pentru 2 microciorbe, o bere, o afinata si o tuica. Ce iti mai ramane de facut decat sa cobori in oras si sa cauti o carciuma serioasa, unde sa mananci si tu ceva? Iar doamna, daca are noroc, va avea parte chiar si de desert…

Acum nu ma luati cu miturile gen “esti in varf de munte, transportul e scump”. Eu inteleg ca fasolea nu creste in varf de munte, dar orice fraier poate cara 2 kile in rucsac, nu necesita transporturi speciale. N-or fugi porcii pe la 2000 de metri, dar nici nu-s din (tez) aur. Iar apa nu se obtine prin combinarea hidrogenului - vreo doua bucati - cu oxigen, intr-o camera din spate. Cum e posibil sa nu ai unde te spala pe maini, in anul 2014? Si cum poate functiona o “carciuma” fara apa curenta si o toaleta functionala??? Ceaunul asta nu e doar crapat, e tandari pur si simplu!

Dar esti multumit, sau macar te prefaci. Ai fost la munte, ti-ai plimbat jumatatea, i-ai dat chiar sa si manance, ai postat pozele si acum speri ca macar patul din camera sa nu scartaie sau macar sa nu adormi pana afli daca scartaie sau nu. Esti barbatul perfect, mai fa-ti o poza si culca-te! Ca data viitoare… cine stie, poate chiar iti iese.

VACANTE PERFECTE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI