Un prânz în decor maramureșean la Hanu’ lu’ Cobâlă

TIPĂREȘTE

După vizita la biserica de lemn din Budești-Josani vezi impresii, ghidul nostru cel descurcăreț a aranjat să luăm masa de prânz la Hanu’ lui’ Cobâlă, situat pe drumul 109 F, care face legătura dintre sat și orașul-stațiune Cavnic.

Ne aflam la cca. 35 km de Baia Mare și 6 km de Breb, unde înțeleg că regele Charles și-a cumpărat o casă. Locul unde a fost ridicată construcția a fost bine ales, la mică distanță de multe atracții turistice: bisericile de lemn maramureșene, băile de la Ocna Șugatag, mocănița de la Vișeu de Sus, plus pârtiile de schi de la Cavnic și Borșa.

Pentru cei care prețuiesc precizia informațiilor, adresa este Budești nr. 266i. Hanul are cont https://www.facebook.com/hanuluicobala/ iar rezervări se pot face la telefon 0749 859 611.

Clădirea impresionează prin arhitectura tipic maramureșeană. Poarta de intrare în incintă este din lemn sculptat cu binecunoscutul motiv popular al funiei răsucite iar curtea de dimensiuni mai mult decât generoase este împrejmuită cu gard din scânduri acoperit cu draniță.

Nu știți ce-i aia? 🤔 Nici eu n-am știut, până ce DEX-ul m-a lămurit că e tot o scândură, una subțire, din lemn de brad, dar mai lată decât șindrila. Uite că am mai învățat ceva!

Fundația solidă, placată cu piatră de râu, se termină cu o scară cu un număr apreciabil de trepte care urcă spre terasa folosită pe timp de vară. Piatra se sfârșește aici și lemnul ia prim-planul. Domnul Cobâlă bag seama că n-a făcut economie la acest material😉, abundent, de altfel, în zonă: totul, de la grinzi și stâlpii de susținere cu îmbinări în gură de lup, la marginile traforate ale incintei și terminând cu mesele și scaunele, este din lemn masiv și greu.

Și înăuntru lemnul e atotstăpân, încă culoarea sa închisă a fost domolită nițel de ștergarele și cergile în nuanțe vii, trântite ici-colo cu o oareșce pricepere în ale designului interior.

De sus, de pe terasă, se deschid priveliști frumoase spre poienițe cu iarbă grasă și păduri dese, cu Muntele Gutâi în fundal prezidând mândru peste așezările omenești de la poale.

Despre acest colț de rai din Maramureș vorbește și hârtia tipărită în alb-negru care servește drept suport pentru farfurii, platouri, castroane și tacâmuri, în care proprietarul povestește că „impresionați de frumusețea acestor locuri, de aerul curat și ozonat de munte, am hotărât în anul 2012 să construim agropensiunea „Hanu’ lu’ Cobâlă” pe partea dreaptă a Râușorului, afluent al Cosăului, la cota 900, sub îndrumarea arhitectului Cordoș Dorel.

Limpezimea și puritatea apei de munte ne-a inspirat să construim și bazine pe care să le populăm cu păstrăvi.

Pensiunea are o suprafață de 500 mp pe nivel, are cramă, restaurant cu bucătărie tradițională, iar la etaj, 10 camere care vă așteaptă cu drag tot timpul anului.”

Camerele nu am habar cum arată, presupun că bine, însă despre păstrăvărie vă pot spune că la data vizitei mele bazinele erau goale. Motivul nu-l cunosc. 🤨

În fine, destul cu vorbăria, să trecem la cele ale gurii, că doar de asta am venit aici.

Mottoul după care se conduce această afacere, și anume „Tradiția adevarată e singura merinde sufletească! “(Liviu Rebreanu) devine clar nu doar din arhitectură, ci și din structura meniului, bazat în proporție covârșitoare pe feluri de mâncare și ingrediente locale.

La micul dejun ni se propun omlete țărănești, mămăliguțe cu brânză și smântână, ouă ochiuri cu cârnați de casă, alături de mult mai cumințelele cești cu lapte fiert sau ceai însoțite de felii groase, unse din belșug (probabil) cu unt și dulceață. Să trecem însă iute peste astea, căci orele sunt înaintate și micul dejun a trecut de mult. ⏰

Deci, pentru prânz ori cină se poate opta pentru aperitive formate din platouri cu cărnuri și brânzeturi alese dintre specialitățile locale, urmate, din păcate, de numai două feluri de supe/ciorbe (de burtă ori de cartofi). Cu ciorba de burtă m-a cam pierdut de clientă, nu pentru că nu-mi place, ci fiindcă n-are nicio legătură cu Maramureșul. Dar deh, omu’ nostru, recte domnu’ Cobâlă, știe că turiștii să dau în vânt după ea. 😁

Mă rog, haideți să trecem și peste zemuri și să ne înfigem dinții în felurile principale: mămăligă cu brânză și jumări ori cu coaste și cârnați de porc, balmoj, păstrăv la grătar sau prăjit în crustă de mălai, grătar de vită și de piept de pui, ceafă sau cotlet de porc, la care se pot adăuga garnituri precum cartofi prăjiți, fierți, țărănești, sosuri gen mujdei de usturoi și smântână, precum și salate de varză, de roșii, de murături. Ca desert se pot servi clătite cu gem sau cu brânză de vaci și stafide.

La capitolul băuturi lista cuprinde răcoritoare, cafele de diverse feluri, ceai, tării (horinca e la loc de cinste, dar au și whiskey, vodcă și coniac), bere la sticlă și doză, și vin, inclusiv la carafă.

Nu este o ofertă foarte vastă, trebuie să recunoaștem, și nici prețurile nu-s prea prietenoase 😒 (le puteți consulta în pozele atașate), dar adevărul este că în apropiere opțiunile cam lipsesc: în satele din Maramureș, la fel ca în cele din Bucovina, sunt destule pensiuni, și o parte din ele oferă și masă, însă restaurante care să poată găzdui grupuri de zeci de turiști pot fi probabil numărate pe degetele de la o mână. Așa încât își permit să practice prețuri piperate... 😠

Sosirea noastră fusese anunțată și personalul era la datorie, așa încât, cu toate că fiecare a comandat ce-i trecea prin cap, servirea a decurs aproape surprinzător de rapid. După mămăligile îngurgitate în Săpânța și la stația Paltinul a Mocăniței Maramureșene, eu am ales pui la grătar cu garnitură de cartofi țărănești și salată de varză, la care am plusat cu o stică de suc. Total consumație 60 lei, deloc ieftin… 🙁

Porția a fost suficient de mare, lucru constatat aruncând un ochi și la ceea ce comandaseră comesenii mei, iar gustul a fost bun, dar fără a excela. Mi-au plăcut farfuriile și bolurile din ceramică pictată în care au fost servite felurile de mâncare și am apreciat curățenia desăvârșită de la toaletă.

Una peste alta, a fost o experiență plăcută. Dar ceea ce a contat cel mai mult la impresia bună pe care mi-a făcut-o acest han a fost construcția demnă de Maramureșul istoric, pe care îl reprezintă cu cinste și onor.

Și împrejurimile superbe.

Pe care vă invit să le vedeți într-un clip video filmat cu drona.

---

VIZUALIZĂRI: 51 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI