EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La Polovnik
La Polovnik este ceea ce se numește punct gastronomic local. E în 2 Mai, peste drum de terasa Dinamo, pe strada Izlazului, câteva case mai sus, pe partea stângă.
Chiar la intersecția acestei străzi cu șoseaua este stație de bus care vine din Mangalia și merge spre Vama Veche. Frecvența este de 2 sau 3 curse pe oră, asta pentru cine nu are chef să conducă.
Eu am fost în miezul verii, în luna lui cuptor și-am ras vreo 3 beri: una la Dinamo, alta la pescărie și ultima la Petya, lângă primărie, unde s-a și încheiat excursia noastră în 2 Mai. A fost o zi plină. În Vamă nu mai merg că nu mai suport s-o văd așa destrăbălată, pe bani mulți.
2 Mai nu e ca Vama, mie-mi pare mai simplist dar tot mai găsești vreun colț de sălbăticie.
De Polovnik am aflat de pe grupuri, în noaptea dinaintea plecării, cu 3 - 4 ore înainte să plecăm de acasă adică duminică noapte, mai precis luni dimi, de – cu – noapte. M-am uitat pe pagina lor. Ziceau să anunțăm că venim cu o zi înainte sau în dimineața zilei cu pricina. Eu am trimis mesaj fb și am anunțat pentru miercuri care mai pica și 13. Deci dacă luni călătoresc, marți zac, miercuri merg la Polovnik, joi zac și vineri călătoresc iar. În vacanță nu folosesc nici telefon nici net că-s ocupată cu berea la terasă. Deci i-am anunțat din timp, dinainte de plecare.
A fost un program bun și echilibrat deși prognozam ca pe la ora 15:00, maxim 16:00 să fim înapoi la hotel în Saturn și să facem alte lucruri pe după-amiază – seară. Ei bine, lucrul ăsta nu s-a mai întâmplat pentru că ne-am întors abia pe la ora 19:00 după care n-am mai ieșit din cameră că nu ne-a mai trebuit nimic. Eram mai bogați cu vreo 3 kile de ketroaie cu aspect calcaros culese de prin spate de la Micul Golf. Acum se laudă că-s press – papier uri originale cu origine de 2 Mai, la mine pe birou. Sunt 3, alea mai curate. Mai am 2 într-o pungă. Alea încă nu le-am spălat de nisip că au cavități.
Astfel, mi-am rezolvat cheful de 2 Mai pe anul ăsta că vara asta nu mai merg și la iarnă nici atât. La anu’... mai vedem.
Dar La Polovnik a fost prima oprire. Cum scriam, știam de ei. Abia aflasem. Am citit și o cronică aiuristică despre ei și multe feluri de mâncare pe utopia balcanică. Drept îi, era cam utopic ș-am înțeles cam nimic. Într-o vreme îmi plăcea stilul ăsta aiuristic de a scrie dar recent nu mai că mi-am pus neuronii pe pauză.
În orice caz, găsisem La Polovnik și hotărâsem să merg – ceea ce am și prodedat. Anunțasem că vin, cum sunt uzanțele la ei.
Stilul ăsta de hrănit populația e cam așa: este relativ pe circuit închis că dacă nu știi pontul, nu te împiedici de ei la drumul mare. Își cam fac clientela lor și funcționează doar cu rezervări, au meniu limitat și, din ce știu eu, Polovnik ține deschis doar la prânz că apoi au ei treburile lor, între ei, așa, cum facem toți, dealtfel.
Meniul este afișat pe pagina lor pe toată săptămâna și se respectă cam aproximativ deci dacă îl apucă vreo inspirație pe maestru, nu se reține de a proceda. Maestru e Marcela că ea produce la bucătărie, ea e șăfu’ și-o mai ajută niște fete. E și fiica ei prin curte.
Vinde doar meniuri deci nu se comandă a la carte. Zilnic sunt 2 feluri și poți alege, în orice combinație. Se comandă relativ flexibil, nu e acea rigiditate bătută în cuie de restaurant comercial. Deci se alege din 2 feluri de ciorbe și Main curse la fel.
Au oarece influență gastronomică tătărească și pentru asta m-am dus. Am mers miercuri că avea ciorbă tătărească sau supă cremă de dovleac. Dovleac servisem în deltă acum vreo 3 ani. E bună dar nu sunt fan. Aia tătărească am vrut eu să văd cum e. E bună, nu zic. E ca ciorba rădăuțeană în care găsești și jumări crocante subțiri. Am primit și un văsuc în formă de jumătate de măr cu ardei iute feliat, verdeață și oțet cu care să dregem ciorba. A fost foarte bun și proaspăt.
Felul 2 am ales un clasic șnițel cu piure și salată de varză care avea și mărar și asta îi dădea o aromă atractivă. Am luat și specialitatea casei care, sincer, pe mine nu prea m-a inspirat. Noroc cu șnițel ul c-am avut și ceva clasic. Chestia aia tătărească era un kebab. În meniu, pe net, zicea că e umplut cu carne tocată și are ardei copți, vinete și alte chestii. Carne tocată avea în interior dar atât doar. Era bună, nu zic, dar foarte puțină. Eu visam un baton gros și suculent. A fost subțire. Ardei copt nu am văzut deloc în farfurie. Vinete erau însă erau cubulețe coapte, tăvălit în smântână și pufoase. La început n-am știut ce sunt. Era și o salată de varză alături pe care am evacuat-o în altă farfurie.
O să-mi pun ambiția o dată și o să fac eu acasă un kebab cum citisem acolo, cu carne tocată, vinete fâșii și ardei așișderea, toate trase la tigaie, cantitate maxi, cum am eu chef, ca să-mi văd visul cu ochii.
Deci constat, tătarii gătesc mult cu smântână. Sunt convinsă că nu sunt străini de iskender. Pe undeva, presupun că bucătăria lor se aseamănă cu cea din Bucovina.
La Polovnik are o siglă cu un ceaun cu polonic și o basma ca o fantomă deasupra. Am găsit-o pe poartă. Așa am recunoscut locul că poarta era închisă. Dealtfel știam și numărul străzii.
Am intrat cu tupeu. La stânga e gard și la dreapta e clădirea. După colțul casei, curtea face nișă unde e bucătăria.
În curte sunt cam 5 mese de 4 persoane, rustice, cu bănci din bârne cu spătar. 2 mese sunt la poară și 3 în colț, în față cu bucătăria.
Noi ne-am a anunțat venirea pe la 12:30 – 13:00 dar chiar am ajuns la 12:30. Asta a fost bine pentru noi că am putut alege masa. Doar o masă de la poartă am găsit ocupată cu un adult și un copil. Acolo i-am găsit și acolo i-am lăsat și cam încurcau organizarea că Marcela făcea rezervări la ore fixe: la 13:00 sau la 14:00 și avea nevoie de masa aia de la poartă că era mai mare de 4 persoane și spre ora 13:00 au început să vină grupuri și nu mai avea unde să-i așeze. Avea și o masă pe prispă și s-a ocupat și aia.
Pe noi ne-a rezolvat rapid că am venit la 12:30 și puțin după ora 13:00 am plecat văzând că a început vânzoleala și nu sunt locuri. Deci am beneficiat doar de jumătate de oră de ambient deși obiceiul era o oră. Adevărat că am servit doar 2 meniuri față de grupuri care comandau mai multe.
La venire mi-au spus că nu e mâncarea pregătită încă. Totuși, au făcut ce-au făcut și în 30 de minute eram gata mâncați ????...
Înainte de mâncare am primit din partea casei o sticlă din sticlă aburită, super rece cu apă și pahare. A fost o idee super inspirată.
În 2021 un meniu costa 25 lei și unii spuneau că e pomană și că jefuiesc ofertantul. Poate. Nu-ș ce să zic.
Anul ăsta costa 38 lei și am lăsat 40 (80 total). Doar nu era să le iau măruntul (deși mi-a dat rest exact).
N-am scris încă despre cum e amenajată curtea. Este fix cum era Vama în vremurile bune deci o splendoare. E realmente o bijuterie. Pernuțe peste tot, citate inspiraționale, vopsele, decoruri, floricele, plante... un adevărat paradis.
Am stat puțin dar m-a impresionat mult. A fost un pic de agitație când au venit grupurile, altfel a fost atmosfera aia de pace și confort, priceless... ???? Superb! Mă bucur că am ajuns la ei.
????
+, ghici ce:
Am dat o căutare cu Polovnik aici pe site. ????
Mi-a parvenit asta:
Nu s-a găsit nicio RUBRICĂ (de cazare ori de călătorie) care să conțina șirul căutat
????
Dar de acum, gata! Not anymore ????
despre SERVICII
Mi-a plăcut extraordinar de mult. Am primit rapid apă și mâncare și-am putut pleca repejor de acolo. Marcela era chiar în fața noastră, la 7 - 8 metri (cam) și conversa cu noi deși lucra între timp. Ne-a mai poftit.
GASTRONOMIE (BUC & MASĂ)
Mâncarea e foarte bună, ca la mama ei acasă. Ce aș mai fi stat acolo vreo 2 - 3 ceasuri la o băutură ceva dar era cam prea intim și poate omu' avea altă treabă în curtea lui.
La plecare am văzut o vecină care venea să ia mâncare, însoțită de o pisică.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
E la mare dar nu se vede marea deși e atmosfera aia de mare cu aerosoli și moleșeală. E în curte cu gard alb dar gardul are ferestre - o găselniță super ingenioasă de artist ???? dealtfel, cred că ăsta e un obicei prin Dobrogea, de inspirație orientală.
Trimis de Mioritik in 19.07.22 16:13:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VAMA VECHE / 2 MAI.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mioritik); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Că nu poci, dacă intru pe-aici, io, răposatul Yersinia, să nu dau o geană pe ce măzgălești alde tălică, că mor să știu cu ce ne mai amăgești. Nuș, mai mult ca sigur e vreun reflex ciudat, dar, și io-s Cănuță- om sucit, deci, în lumea mea, filetul pe stânga și mersul pe gard e o cerință, nu caz de 112.
Mai suportă-mă, sunt pașnic, dacă-mi iau și hapurile la timp pot fi confundat c-o bornă kilometrică în țara metrilor pierduți, ce se câștigă doar dacă mergi cu spatele-nainte! Ai înțeles ceva?!
Bine v-am găsit sănătoși la matale!
????
Ms pt Augustin, ????, îmi lipsea 1 pt 20. Mă întrebam cât va mai sta așa ????
@Yersinia pestis: Am.
Pot avea speranțe de pace globală că ai dispărut când a ieșit fum la nord ????
@Mioritik????????: Nu-mi mulțumi, mă dezamăgești! Ai uitat, noi scriem ca stare de spirit, nu pentru lauri! Scriu să mă recuperez din starea de înjurătură sau din aia în care medicii dau din cap a neputință. Și, când, a doua zi de după operație, se miră că trăiești! Aia-i trăire furată dar, cu atât mai adevărată! Aia în care ți-e ciudă de timpul pe care l-ai lăsat să treacă netrăit, timp ce vezi c-apoi ți-e drămuit. Timpul, chestia aia de nu poți s-o-ntorci, remember?
Vorba aia: Timpul este ca poza
în care rîdem, glumim,
dar, numai Loredana Groza
întinerește. Noi doar îmbătrânim!
@Mioritik????????: dacă era alb era de” habemus papa!” Dacă nu, era de speranță că, putin câte putin, ne-om reveni! Dar, da, la balșaia Russia, ce credeai?!
Cât despre punct, mare brânză-un kil de caș,era punctul meu de vedere !
@Yersinia pestis: Mulțumirea e secretul bunăstării.
Eu am trăit fix cum am vrut deci nu am a mă plânge de timp
+,
Beside,
Timpul meu e la Dumnezeu și nu la doctori,
Ceea ce vă dorim... orice vă doriți
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Nu sunt prea multe noutăți despre cârciumile din 2 Mai — scris în 04.09.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 [Restaurant La Dinamo] Mi-a plăcut 'La Dinamo'! — scris în 04.07.24 de Gabriela B din GIURGIU - RECOMANDĂ
- Jun.2023 [La Polovnik] „La Polovnik” – o experiență de repetat — scris în 29.10.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Sep.2022 [Restaurant La Petya (Black Sea)] La Petya, ce a fost si ce-a ajuns — scris în 18.09.22 de Miriam din GALAţI - nu recomandă
- Aug.2022 Noutăți despre cârciumile din 2 Mai — scris în 03.09.22 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 [Restaurant La Petya (Black Sea)] Petya — scris în 12.05.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 [La Polovnik] La Polovnik — scris în 21.07.22 de ux126115 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ