Grecia, în vreme de pandemie

TIPĂREȘTE

Ca de obicei, încă din primele zile ale anului, am ales o destinație de vacanță pentru luna iunie. Și tot ca de obicei, aceasta a fost Grecia. Pentru acest an, am ales o zonă unde nu mai fuseserăm, situată însă foarte aproape, în Macedonia Centrală. Am găsit ceva convenabil la Stelios House, în Asprovalta, o localitate de pe malul Golfului Strimonian, numit și Golful Orfano, sau Golful Rendina. Numele Strymonian vine de la râul Strymon, cunoscut de noi românii mai mult sub numele lui bulgăresc, Struma, pentru că pe cheile acestuia ne deplasăm în drumul de la Sofia la Kulata (ultima porțiune de drum fără autostradă, încă).

Inițial, am făcut rezervarea pentru prima săptămână a lunii iunie, dar situația nu ne-a permis să mergem atunci, așa că am mutat sejurul pentru luna iulie, între 7 și 14.

Știrile, mai oficiale sau mai puțin oficiale, dinainte de plecare nu erau prea optimiste, mai ales în privința timpilor de așteptare la frontiera bulgaro-greacă, dar noi ne-am asumat riscurile și am rămas deciși să mergem în Grecia.

Între timp, s-a introdus obligația de completare a acelei declarații on-line, unde eu am ales ca punct de intrare în Grecia Makaza-Nimfea. Până când am plecat, acest punct a fost închis, pentru intrarea în Grecia rămânând disponibil doar punctul Kulata-Prochamonas.

Am cumpărat vinieta bulgară pe o lună, de pe saitul web.bgtoll.bg, am tipărit și un model de declarație pentru intrarea în Bulgaria și, în dimineața zilei de 7 iulie, la ora 3:15, am purces la drum. Trecerea frontierei româno-bulgare pe la Ruse a decurs rapid, în total mai puțin de 30 de minute și nu ni s-a cerut nicio declarație. Am continuat pe ruta cunoscută, spre Sofia și apoi pe A3, până la Kulata, unde am făcut un popas de umplere a rezervorului mașinii cu benzină. Circulația pe întreg traseul a fost ca în vremuri normale.

Am intrat apoi în zona de frontieră, la 11:20. Pe partea bulgară nu era nimeni, așa că am continuat spre intrarea în Grecia. Pe partea dreaptă, e un lung șir de TIR-uri, în așteptare. La punctul de control, o mică coadă de autoturisme, la singura poartă deschisă. Exact când am sosit noi, un polițist de frontieră apare la o a doua poartă și ne face semn să ne apropiem. În fața noastră e o singură mașină. Ajungem și noi în dreptul polițistului, îi arătăm cărțile de identitate și ne pregătim să-i arătăm codul QR, dar el ne face semn să plecăm așa că, la 11:24 intram oficial în Grecia. Aici, nimic schimbat, de parcă nu trecuse un an de la ultima noastră trecere pe acolo. Circulația la fel de normală, cu aceeași aglomerație în zona Salonicului, dar mai departe, autostrada A2, Egnatia Odos este destul de liberă. Cu 50 km înainte de a ajunge la destinație, gazdele noastre ne sună la telefon, ca să ne spună că ne așteaptă. La ora 14:00, intram în curtea pensiunii.

Evident, eram destul de obosiți pentru a mai face altceva decât să mergem la plajă, aflată la vreo 600 m de pensiune.

Din păcate, am fost nevoiți să scurtăm brusc sejurul nostru în Asprovalta, ca urmare a unui eveniment nedorit, despre care însă nu e cazul să vorbesc aici.

Drumul de întoarcere am ales să-l facem cu ieșire pe la Nimfea-Makaza. Aici, la greci am trecut imediat, dar la intrarea în Bulgaria am stat vreo jumătate de oră, pentru că două fătuce care nu știau o boabă de engleză, ne-au pus să completăm o declarație, de un tip diferit față de cea cu care plecaserăm de acasă.

Cu acest prilej, am întâlnit din nou (a câta oară?) acea specie de bizoni români, care, cu nesimțire se bagă în față, ca să câștige trei secunde... Ce să mai pretind ca indivizii să cunoască și să aplice principiul fermoarului, atunci când circulația se restrânge de la două benzi la una?

Cu aceeași specie de indivizi ne-am întâlnit pe tot traseul, până la Giurgiu, fiecare din ei ținând să arate celorlalți cât e el de zmeu... Din fericire pentru ei, în acea zi polițiștii bulgari cred că făceau grevă... :p

A doua zi de la sosire, până la prânz, se anunța cer noros, așa că am decis să vizităm situl arheologic Philippi (GPS: 41.012279,24.288772). Alegerea a fost excelentă, pentru că așa, fără soarele arzător, ne-a fost mai ușor, mai ales să urcăm la Acropolă. Nu, nu Acropola din Atena, doar cea din situl arheologic. :)) Și nu a fost deloc ușor, având în vedere că diferența de nivel de la ruinele orașului antic până la Acropolă este de vreo 200 m. Urcarea ne-a luat o jumătate de oră, dar priveliștea ce se desfășoară de acolo este una formidabilă, așa că efortul a meritat.

După-amiaza am petrecut-o pe plaja Logkari (GPS: 40.762546,23.771544), aflată la vreo 6 km vest de pensiunea noastră, chiar la marginea drumului național Salonic-Kavala. Nu este o plajă de fițe, dar este una foarte bună, cu nisip și intrare lină în apă. Are și dușuri, cabine de schimb și un beach bar, cu umbreluțe și șezlonguri. Practic, toată coasta Golfului Strymonian, de la Olimpiada, în extrema sud-vestică, la Vrisi, în extrema estică a golfului și chiar mai departe, până la Kavala, este o plajă imensă, cu mici întreruperi din când în când, așa că nu e de mirare că nicăieri nu am întâlnit aglomerația de la Paralia Katerini, de exemplu.

Bineînțeles că nu puteam rata o vizită în Salonic, așa că am bifat-o și pe aceasta pe lista de activități. Am găsit o parcare supraterană cu șase niveluri, care cred că nu se umple niciodată, în apropierea portului și foarte aproape de piața Aristotel, situată pe strada Navmachias Limnou (GPS: 41.025827,24.009845), relativ ieftină, câte 2 € pentru prima și a doua oră, apoi câte 1 € pentru fiecare din următoarele ore.

În altă zi, am mai făcut o plimbare până în imediata apropiere a Olimpiadei, unde am vizitat orașul antic Stagira (GPS: 40.589822,23.791748), locul nașterii lui Aristotel. E un loc unde chiar merită să mergeți, atât pentru sit, cât și pentru priveliștea încântătoare de acolo.

Am mai fi avut în plan alte câteva locuri de văzut, din care nu pot omite peștera Alistrati (GPS: 41.025827,24.009845), dar, din păcate, așa cum spuneam mai sus, am fost nevoiți să ne scurtăm sejurul, așa că am lăsat pentru altă dată aceste obiective.

În afara activității principale în zonă, adică plajă și baie în mare, sunt posibile și alte activități, zona fiind plină de terase și taverne, în special în Asprovalta, Nea Vrasna și Stavros.

Dar nu vă pot spune nimic despre cluburi, având în vedere că activitatea acestora este suspendată temporar.

Nici clasicele activități de plajă, de tipul nautical ski, skijet, sea paragliding și altele mai puțin spectaculoase (hidrobiciclete, bărci etc.) nu erau prezente, dar cu siguranță și aceste activități erau întrerupte doar temporar.

Dar pentru cine merge în Grecia de dragul mării, pierderea nu este prea mare, pentru că ce poate fi mai plăcut decât mângâierea brizei marine și a valurilor mării, sub soarele arzător al Eladei?

Oricum, nouă, cele câteva zile petrecute în Asprovalta și împrejurimi ne-au înseninat viața și ne-au mai alinat dorul de călătorii.

Mai ales că grecii sunt lipsiți de orice grijă și nu-și fac niciun fel de probleme, în ciuda pandemiei...

---

VIZUALIZĂRI: 794 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI