Amphipolis: 2 ½ milenii și... un leu

TIPĂREȘTE

La plecarea din Kavala către cea de-a doua destinație a vacanței, după bălăceala de la Ammolofoi vezi impresii am făcut o nouă oprire, de data aceasta pentru a vizita un sit arheologic probabil mai puțin cunoscut de cei mai mulți dintre voi, însă extrem de important. A fost colonie ateniană, oraș macedonean și capitală de provincie romană, dar despre el, după știința mea, nu s-a scris pe AFA.

Locul se numește Amphipolis și pentru a ajunge acolo am continuat să rulăm spre vest pe șoseaua de coastă Thessalonikis-Kavalas, infinit mai spectaculoasă decât Egnatia Odos, situată pe această porțiune în mare parte la înălțime. Până la Paralia Karianis și Paralia Ofriniou nu se străbate nicio localitate, însă am remarcat indicatoare care trimit în stânga în jos spre țărm către câteva plaje izolate (unele din ele de nudiști).

O deviere de numai 2 km din șosea ne duce pe drumul secundar, practic o bretea circulară de cca. 4 km lungime care înconjoară situl arheologic. Pentru orientare în spațiu: ne aflăm în estuarul râului Strymon (Struma), la 62 km de Kavala și 98 km de Salonic, într-o câmpie fertilă situată la poalele munților Pangaion (Pangeu), bogați în zăcăminte de metale prețioase.

De-a lungul șoselei ori la mică distanță se înșiră mai multe obiective, unele din ele în aer liber și fără taxă de intrare. Pentru cele unde achizița biletului este obligatorie, acesta costă 6 euro, respectiv 3 euro pentru seniori, iar programul de vizitare este din 1 aprilie până în 31 octombrie între orele 8-20, în restul anului între orele 9-15.30 Site-ul oficial, destul de incomplet, este odysseus.culture.gr/h/3/e ... jsp?obj_id=2403. Mai multe informații am găsit însă, de pildă, aici: en.wikivoyage.org/wiki/Amphipolis; mediafax.ro/stiinta-sanat ... l-mare-11265036; historia.ro/sectiune/gene ... mei-577622.html.

Situl arheologic propriu-zis (Acropolis), nu este foarte ofertant din punct de vedere turistic, după cum se precizează în toate materialele pe care le-am consultat, așa încât nu l-am vizitat. Cei interesați pot viziona însă un filmuleț youtube.

În Acropolis s-au excavat cimitire, clădiri particulare și publice etc. aparținând unei perioade întinse între epoca preistorică și cea bizantină. Printre acestea se numără ziduri fortificate din secolele IV-V d. Hr., un rezervor de apă din timpul întemeierii coloniei ateniene, gymnasiumul de la finele secolului al IV-lea d. Hr., o vilă romană din secolul al II-lea d. Hr. împodobită cu picturi murale și mozaicuri expuse la muzeul arheologic, mai multe ruine de biserici paleocreștine.

Șoseaua trece, dincolo de fortificații, pe lângă un pod de lemn ale cărui ruine s-au păstrat, ca și pe lângă Turnul Marmariou, construit în 1367 de înalți oficiali bizantini, care l-au donat în 1384 bisericii Pantokrator de pe Muntele Athos. În apropierea complexului de la Amphipolis sunt și alte turnuri din secolul al XIV-lea, precum și ruinele unor castele medievale. Nu în ultimul rând, există un Muzeu de Arheologie youtube foarte bine organizat, pe care l-am vizitat și asupra căruia voi reveni spre finalul reviewului.

Până atunci însă, vă propun să ne concentrăm asupra unui obiectiv deosebit de important, descoperit în 2012 și excavat începând cu 2014. Așa-numitul mormânt Kasta/Casta, cel mai mare monument funerar din Grecia, datat 300-325 î. Hr., este situat la 2,5 km nord-est de Acropolis, pe un deal. Cercetările asupra acestuia continuă și deocamdată accesul publicului nu e permis (unele artefacte pot fi totuși văzute la muzeu), însă am atașat la review un film care mi s-a părut atât edificator, cât și incitant.

Despre ce este vorba?

Despre un mormânt macedonean tip tumulus (movilă funerară), la fel ca cel al lui Flip II de la Vergina (Aigai) vezi impresii. Este un heroon (monument funerar construit în onoarea unui erou) și deși inițial s-a speculat că ar putea fi locul de veci al lui Alexandru Macedon însuși, ipoteza că ar comemora pe unul dintre generalii sau apropiații săi pare mult mai plauzibilă.

În acest sens este vehiculat numele lui Hephaestion, confidentul regelui, la a cărui moarte la vârsta de numai 32 de ani Alexandru a decis să-i acorde statut divin. Alte ipoteze susțin că mormântul ar aparține Olympiei (mama lui Alexandru), Roxanei (soția regelui) și fiului lor Alexandru IV, sau unor generali ai marelui rege - Androsthenes, Laomedon, Nearchus, Antigonus Monophthalmus sau Cassandros. În fine, o altă teorie neagă originea macedoneană a mormântului și, având în vedere apropierea sa de locul bătăliei dintre Octavian și Marc Aureliu pe de o parte, și Brutus și Cassius de cealaltă parte, avansează ideea că monumentul ar adăposti rămășițele pământești ale unor generali romani uciși în luptă.

Așa cum puteți vedea vizionând filmul atașat, monumentul funerar este înconjurat de un zid de marmură de aproape 500 m lungime și 3 m înălțime. Scara care urcă spre el are pereții acoperiți cu fresce, intrarea e străjuită de doi sfincși din marmură fără capete și aripi. În antecameră sunt două statui feminine (cariatide) de 2,27 m înălțime și o ușă din marmură duce la cea de-a treia încăpere, în care se află o podea acoperit cu un mozaic ce înfățișează răpirea Persefonei de către Hades. În mormânt s-au descoperit multe obiecte și 550 de oase umane provenind de la 5 persoane.

Cum s-a ajuns totuși la atâtea controverse legate de identitatea persoanei sau persoanelor îngropate în acest mormânt?

Pentru a răspunde va trebui să ne întoarcem în urmă la istoria cetății Amphipolis.

Zona a fost locuită încă din neolitic, însă abia în secolul al VII-lea î. Hr., odată cu întemeierea primelor așezări grecești, și-a dobândit binemeritata importanță, intrând în atenția marilor cetăți-stat.

După o încercare nereușită, Atena și-a asigurat controlul asupra acestei regiuni prin fondarea coloniei Amphipolis în anul 437 î. Hr., în timpul domniei lui Pericle, de către generalul Hagnon/Agnon. Descrierile călătorilor prezintă orașul ca fiind înconjurat de ziduri fortificate de peste 7 km lungime, prevăzute cu metereze și turnuri, intrarea făcându-se prin șase porți. Apa era adusă prin țevi din lut din râul Strymon, existau fântâni private și publice iar planul urbanistic se pare că era în stil hippodamian. Peste râu a fost construit un pod și o parte din structura din lemn s-a păstrat.

Colonia ateniană a avut viață scurtă, predându-se spartanilor în 424 î. Hr. în cursul războiului peloponesiac, pentru ca doi ani mai târziu să devină independentă. A urmat o perioadă de înflorire, când cetatea și-a bătut monedă proprie și a profitat de poziția sa strategică pentru a-și consolida relațiile comerciale.

În 357 î. Hr. regele Filip II al Macedoniei a cucerit orașul. Amphipolis a continuat să prospere în perioada elenistă. Mulți dintre apropiații și confidenții lui Alexandru Macedon locuiau în oraș și în împrejurimi și aici a fost locul de plecare în campania asiatică.

După ce Perseus, ultimul rege macedonean, a fost învins în bătălia de la Pydna din 168 î. Hr., Amphipolis a fost subjugat de romani, care au mutat de la Philippi aici capitala uneia din cele patru provincii rezultate din divizarea imperiului macedonean. În anul 42 î. Hr., la Philippi, Octavian și Marc Antoniu i-au învins pe Brutus și Cassius, adepții Republicii.

Acestea ar fi explicațiile istorice ale mormântului macedonean/roman de la Amphipolis.

Un alt mister învăluie un monument despre care se crede că s-ar fi aflat în vârful dealului Kasta: leul din Amphipolis, devenit imaginea emblematică a sitului arheologic. Dacă mormântul Kasta nu se poate vizita pentru moment, în schimb leul ce se înalță cu cei 4 metri ai săi, respectiv peste 8 dacă se ia în considerare și soclul, este perfect la îndemână, chiar lângă șosea, dar la mai bine de 2 km de colină. Vizita e așadar gratuită și n-am ratat ocazia de a-l fotografia, inclusiv cu mine în față pentru a-i scoate și mai mult în evidență dimensiunile. Statuia m-a impresionat mult prin detaliile anatomice și grandoare, la fel și prin povestea care o înconjoară.

Se crede că monumentul datează din secolul al IV-lea î. Hr. și că a fost ridicat în onoarea lui Laomedon din Lesbos, un general al armatei lui Alexandru Macedon. Totuși nu numai destinatarul, dar nici datarea și poziția sa inițială nu sunt certe. Se știe că părți din statuie au fost dezgropate în 1912 de soldați greci în timpul războiului balcanic iar mai târziu de militari britanici în cursul Primului Război Mondial.

Cercetarea sistematică a monumentului a demarat în 1932, odată cu lucrările de restaurare. Cei doi arheologi americani care au supervizat procesul au concluzionat că statuia din calcar era așezată pe un piedestal pătrat cu latura de aproape 10 m, înconjurat de câte patru semi-coloane dorice, o imagine specifică mausoleelor.

Să revenim acum la faptele istorice, respectiv la perioada romană, pentru a menționa generozitatea cu care împărații romani, în special Hadrian, au tratat Amphipolis. Declarat civitas libera, orașul s-a bucurat de o largă autonomie și de o creștere a importanței economice, datorată în primul rând poziției privilegiate pe Egnatia Odos, care lega Roma de Asia.

Orașul e pomenit în Noul Testament pe ruta parcursă de Sfântul Pavel și Sila de la Philippi la Salonic: „Și după ce au trecut prin Amfipoli și prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor” (Fapte 17:1).

În secolul al III-lea d. Hr. Amphipolis a devenit sediu episcopal, onoare păstrată până la finele secolui al VII-lea, iar mulțimea de basilici ridicate pe ruinele antice și cu materiale preluate din acestea atestă rolul său ca loc de pelerinaj.

Totuși, începând cu veacul al IX-lea, Amphipolis și-a pierdut treptat din importanță în favoarea unei alte cetăți - Chrysoupolis -, un port construit la gurile râului Strymon, pe drumul către lacul Achinus. În veacurile X-XIV mănăstirile de pe muntele Athos au deținut în zonă multe proprietăți pe care au ridicat turnuri precum Marmariou, pe lângă care am trecut și noi. După 1380, când Chrysoupolis a căzut în mâinile turcilor, atât acesta cât și Amphipolis au fost lăsate în ruină.

Mare parte din aceste informații le-am cules din vizita la Muzeul de Arheologie, găzduit de o clădire modernă inaugurată în 1995 în vârful unei coline cu vederi frumoase spre Acropolis și vizavi de o terasă unde ne-am răcorit după masiva lecție de istorie predată.

Sălile muzeului prezintă în ordine cronologică și cu explicații detaliate în limbile greacă și engleză descoperirile făcute în zonă, care acoperă o perioadă vastă, începând cu preistorie, epoca arhaică, cea clasică, elenistă, romană, și terminând cu cea paleo-creștină și bizantină.

Am remarcat și fotografiat, printre altele, figurinele de lut (secolul al VII-lea î. Hr.) excavate în cimitire și sanctuarele lui Cybele și Attis; vase de ceramică din epoca macedoneană cu scene de amazonomahie; mozaicuri din vila romană; capul sfinxului din Kasta, mozaicuri și fresce din celebrul monument funerar; capiteluri de coloane din basilici.

Săpăturile continuă la Amphipolis. În 2021, de exemplu, a fost găsită o statuie (P33) reprezentând un tors de bărbat înveșmântat într-o armură ornamentată, identificat de cercetători ca fiind împăratul Octavian Augustus.

Locul mai păstrează însă destule secrete și vor mai trece probabil destui ani până ce toate artefactele descoperite in situ vor fi accesibile publicului, așa că vă invit să vizionați filmulețul despre fabulosul mormânt Kasta.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI