Las Vegas sau Luceafărul din mijlocul unui deșert

TIPĂREȘTE

Așa cum menționam în articolul anterior, încă de la planificarea vacanței în Hawaii, odată cu stabilirea escalei de 5 zile în Los Angeles, fiind mai aventurier din fire, am decis împreună cu soția să mai vizităm câteva orașe, în afară de Malibu și Santa Monica, așa că ne-am îndeptat privirea mai spre est unde, din mijlocul deșertului Nevada ne-a făcut cu ochiul vestitul și luminosul Las Vegas.

După câteva ore de verificări, calcule și alte investigații pe site-urile de specialitate, ne făcusem aveam deja o imagine despre ceea ce urma să devină escapada noastra din statul Nevada.

Așadar, după 2 zile și 2 nopți de plimbări pe malul Pacificului, cu mașina închiriată la dispoziție, rezervorul full și GPS-ul obligatoriu la îndemână, la primele ore ale dimineții ne-am pus în mișcare către Las Vegas.

În mod normal, distanța dintre Los Angeles și Las Vegas o parcurgi în jur de 5 ore, pentru că șoseaua, o micuță autostradă cu 5 benzi pe sens, deși șerpuiește numai prin deșert, se prezintă într-o stare impecabilă. Benzinării se găsesc la tot pasul, iar celebrele cafelene Starbucks îți fac cu ochiul din cîteva popasuri de la marginea autostrăzii. Prețul benzinei – 2.4 dolari galonul, iar cafeluța maxim 4 dolari, transformă drumul într-o mică relaxare.

Până sa ajungi în Vegas, fără să vrei te lovești de câteva Outlet-uri unde se găsesc o sumedenie de magazine cu produse și branduri de renume la prețuri foarte avantajoase. Noi am optat pentru Outlet-ul Tanger, desigur, la insistențele soției care de la ultima sesiune de shopping rămăsese cu mintea la câteva rochițe, bluzițe, gentuțe și pantofiori, așa că după alte 2 ore de cumpărătureală intensă eram din nou pe autobandă.

În jurul prânzului, sătui de atâta mers prin deșert, cu amicul Elvis în difuzoare fredonând melodia Viva Las Vegas, simțeam un aer vag de civilizație, semn că ne apropiam de destinația finală. Cu multe mile înainde de a pătrunde în aglomerația metropolei, se zăresc hotelurile zgîrie-nori, ca niste săgeți imense ce parcă și-au propus să străpungă cerul.

Și de această dată GPS ul ne-a salvat și ne-a dus pe calea cea bună și dreaptă spre hotel, pentru că, fără dânsul, cu siguranță mai încărcam un articol pe AFA din Seatle sau cine stie, Dallas...

Pentru cazare am ales un hotel din zona Las Vegas Strip, zona cea mai populată și bătătorită de turiști, un soi de bulevard Magheru din București, faleza din Mamaia sau Costinești. Despre hotelul Flamingo, alegerea noastră, îmi voi face timp să scriu căteva rânduri în zilele următoare.

Deși familiarizați cu aerul tranatlantic și oarecum conectați la spiritul american, Las Vegasul ne-a șocat. Este total diferit față de orice alt oraș din lume, cel puțin dintre cele vizitate de mine. Metropola aș putea să o delimitez în două zone distincte. Pe de o parte zona centrală, dominată de celebra Las Vegas Strip, unde pe o distanță de câteva mile, de o parte și de alta, se găsesc zeci de hoteluri de 5 stele (pe care unii le-ar putea considera cam kitschoase), cu arhitecturi deosebite și foarte impunătoare, și pe de altă parte periferia orașului, Downtown-ul în care am fost sfătuiți să călătorim cu băgare de seama, de preferat înainte de lăsatul serii.

Desigur, nu puteam să ratăm experianța Downtown Las Vegas nici morți. Păi, or fi auzit homleșii americani de romaneșii din Ferentari? Cu siguranță nu! Dacă am scăpat 4 decenii fără incidente majore prin mahalalele mioritice, horoscopul și ascendentul favorabil mi-a dat încredere să bifez și un mic tur în rău famata zonă. Ce-i drept, mai mult de nevoie...

Dar să revenim la experiența noastră, și să respectăm șirul evenimentelor, cronologic vorbind.

Hotelul Flamingo, ca majoriatea hotelurilor de 5 stele din Vegas oferă turiștilor o parcare gratuită, respectiv o cladire impunătoare aflată în general în imediata apropiere a hotelului, acolo unde am lăsat și noi autoturismul din dotare în siguranță până a doua zi. Formalitățile de cazare și luare în primire a camerei s-au derulat extrem de rapid. Angajații hotelurilor sunt familiarizați cu furnicarul de turiști și extrem de serviabili, mereu pregătiți să dea o mână de ajutor. Uneori la propriu, pentru că nu puține sunt situațiile în care, din cauza sumelor fabuloase jucate la casinouri de către unii turiști mai puțini norocoși, aceștia leșină și cad pe holurile hotelurilor. Am avut și noi neplăcerea să asistăm la un astfel de spectacol în casinoul Flamingo.

Pe scurt, fiecare hotel din Las Vegas poate fi descris ca un mic oraș. La parter găsești în mod obligatoriu casinoul, cu sutele de aparate și rulete multicolore, flancate de tinere și zâmbărețe angajate, îmbrăcate provocator, pregătite să-ți ia și ultimul cent din buzunar. Noi am zis pass acestor mici tentații, nefiind mari amatori ai jocurilor de noroc sau încrezători în îmbogățirile minune. Cu toate astea am admirat preț de câteva ore sutele de turiști și gameri veniți special pentru aceste mici delicii, și ne-am plimbat plini de curioziate printre zgomotoasele aparate, sperând din tot sufletul să fim martori la o aliniere de lei, urși sau alte steluțe din apatrate, aducătoare de câștiguri substanțiale.

Tot la parterul hotelurilor, în caz că te simți slabit sau te supără stomacul de foame, fără să vrei te lovești de diverse restaurante sau cofetării, unde la prețuri destul de piperate poți servi un burger, o salata sau o prajitură. Varianta binecunoscută și uzitată de unii jucători, care pentru cateva fise jucate primesc o bere sau un suc, nu ne-a inspirat la acel moment.

Las Vegas-ul poate fi considerat pe bună dreptate o atracție turistică în sine, o mașinărie construită în mijlocul deșertului făcută sa-ți capteze atenția, să te impresioneze și să te lase lefter. De multe ori nici nu realizezi când părăsești un hotel și deja te găsești în altul. Între hotelul Bellagio cu imensul casino de la parter și hotelurile Bally s sau Caesars Palace cu casinourile din dotare, se află galerii luxoase, cu magazine de firmă la prețuri extrem de ridicate.

Dar acest așa zis oraș al păcatelor nu înseamnă doar casinouri și jocuri de noroc. Odată ieșit din vâltoarea ruletelor, în exterior te întâmpină un alt spectacol. Spectacolul de lumini oferit de reclamele hotelurilor din Las Vegas sunt de notorietate, iar cele peste o mie de fântâni din fața hotelului Bellagio te lasă fără respirație și reprezintă un must see. Începând cu orele 21 și până târziu spre miezul nopții, la fiecare jumătate de oră pornește acel unic show de lumini atât de îndrăgit de majoritatea turiștilor. Din cauza vremii nefavorabile și a vântului care a suflat cu putere, noi am ratat ocazia de a admira spectacolul.

Tot pe Strip găsești mai multe magazine mixte, de unde poți cumpăra o apa, un suc, o ciocolată, sau câte ceva de mâncare, la prețuri foarte decente.

Cafeneaua Hard Rock sau restaurantul Harley Davidson, cu celebra motocicleta înfiptă în perete, reprezintă de asemenea cateva dintre obiectivele interesante pentru pasionații de gen.

Magazine cu suveniruri găsești de asemenea la tot pasul. Deși cu bagajele burdușite, tot am considerat necesar să-mi completez colecția de magneței cu încă doua micuțe achiziții.

Oboseala și vântul rece ne-au împins către cameră și ne-au scurtat considerabil plimbarea nocturnă, considerându-ne ghinioniști că n-am mai putut rătăci pe străzile aglomerate. Cu siguranță pe timpul verii o promenadă prin centrul orașului este mult mai interesantă.

De la etajul 26 al hotelului Flamingo, din micuța noastră cameră cu vedere spre Las Vegas Strip și hotelul Bellagio am putut admira, de la caldură, preț de încă multe ceasuri, spectacolul de lumini. Total debusolați din cauza fusului orar, neacomodați în totalitate, deși eram de câteva zile în Stele Unite, cu o diferență de 10 ore în minus față de România, am adormit cu greu și ne-am trezit de mai multe ori pe parcursul nopții. Astfel am constatat că la orele 4 ale dimineții, vânzoleala și traficul infernal erau omniprezente. În Vegas ai senzația că nimeni nu doarme niciodată.

A doua zi ne-am trezit puțin mai odihniți și cu forțe proaspete, gata să dăm din nou piept cu deșertul Nevada, în fața aceluiași drum lung de 5 ore, care acum ni se părea puțin mai greu de abordat.

Pe lumina, orașul nu mai pare la fel de interesant. Hotelurile, deși în aceleași poziții și la fel de impunătoare, nu mai par la fel de spectaculoase. Dar pe trotuare, pe trecerile de pietoni, la recepție sau în restaurantele hotelurilor, același furnicar de oameni, grabiți să se cazeze, sau să elibereze camerele ori hoinărind prin casinouri, în așteptarea unei combinații norocoase la vreo ruletă.

Am luat micul dejul la hotel, folosindu-ne de un voucher oferit la recepție în prima zi și ne-am grabit să predăm camera, nu înainte de a achita diverse alte mici taxe turistice, de stațiune sau de luminițe, în valoare de aproximativ 30 de dolari.

Înainte de a părăsi orașul casinourilor și al luminilor, sau cum l-ar mai numi unii turiști orașul păcatului, am fost nevoiți să bifăm și mai puțin faimoasa și nerecomandata zonă periferică, celebrul Downtown Las Vegas, de unde trebuia să-mi achiziționez câteva articole vestimentare. Sincer, nu am fost impresionat negativ de ceea ce am văzut. Mă așteptam la un comitet de primire format dintr-o ceată de homleși, înarmați cu diverse obiecte ascuțite sau puști Kalashnikov, dar m-am înșelat amarnic. Și în acestă zonă am găsit hoteluri destul de prezentabile, magazine de firmă sau binecunoscutele capele unde în mai puțin de 1 minut îți poți lega destinul de aleasa inimii.

Trăiesc cu impresia că noaptea nu-i ca ziua, idee întărită și de politica magazinului la care a trebuit să ajung, unde unele produsele erau legate cu lanțuri la propriu.

Pentru că aveam de parcurs din nou câteva sute de mile până în Los Angeles, ne-am grăbit să decolăm spre autostrada. Se apropia mult așteptata săptămână hawaiană, deja nu mai aveam răbdare iar toate gândurile noastre erau deja în zbor spre Honolulu. Micuța escală din mijlocul deșertului Nevada, deși extrem de interesantă și foarte luminoasă, a fost oarecum umbrită de ideea unui vis. Visul de a vizita Hawaii-ul cu minunatul spectacol oferit de soare la apus și superbele plaje de la Pacific.

Citind alte articole ale colegilor de pe sait, am observat cu dezamăgire că am ratat cîteva atracții turistice importante, cum ar fi minunatul hotel Venețian, Imensa roată aflată exact în spatele hotelului Flamingo, Fremont street, mai îndepărtatul mare Canion sau multe altele. Din păcate timpul a fost limitat iar vizitarea Las Vegasului a fost mai mult o curiozitate pentru noi și de ce nu o ambiție de a vizita cât mai multe lucruri într-un timp cât mai scurt. Nu a fost deloc confortabil să parcurgem peste 1000 de kilometri în două zile, printre altele să mai vizitezi și câteva hoteluri celebre, eventual să mai și mananci ceva, iar dacă mai găsești căteva ore rătăcite prin program, să le rezervi somnului. Dar nu regretăm deloc. Am fost Acolo și ne-a plăcut mult...

---

VIZUALIZĂRI: 3160 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI