[Cap Aurora] Golfulete, piramide si pietre pretioase

TIPĂREȘTE

Tin minte prima mea intalnire cu Cap Aurora. Sa fi avut statiunea 6 ani. Totul era nou, amenajat dupa voia arhitectilor. Si eu aveam privirea noua a unui copil si exploram pantele statiunii impreuna cu parintii si o famille de prieteni.

Fiecare hotel piramidal isi avea piatra lui pretioasa sau semi-pretioasa de o culoare diferita si era mai mare placerea sa le vezi noaptea luminate.

M-au frapat unitatea statiunii, linistea si racoarea ambiante precum si grija pentru detalii: dalele hexagonale ale aleilor, vasele cu flori masive tipice pentru anii 70, cateva piscine ca niste faguri verzi sau albastrii cu nelipsitul bazin rotund pentru copii.

La inceputul anilor 80 am revenit la Cap Aurora cu parintii pentru 15 zile in septembre. Aveam un apartament la unul din hotelurile dinspre Jupiter (Topaz?) cu vedere spre camp si un petec de mare undeva lateral. Tin minte ca plaja cu golfulete protejate de stabilopozi era placuta.

Restaurantul era de sigur conform vremurilor, cu serviciu la mese, ciorbita de vacuta, o friptura si prajiturica pe baza de crema de unt sau piersici.

Anii au trecut, privirea mi-e alta, referintele si exigentele au crescut probabil si ma simt mai blazata, dar voiam sa revad Cap Aurora. Un panou anunta "statiune de interes national". Intr-adevar nu era nici picior de strain.

Un punct pozitiv: vegetatia, copacii au crescut. Pe pantele cu perspectiva spre albastrul-gri al marii e liniste.

Plaja, gradinile au ceva melancolic care nu-mi displace.

In schimb ceea ce nu poate sa-mi placa sunt gunoaiele, lipsa de intretinere si de curatenie in afara incintei hotelurilor. De exemplu exista o gura de canal sparta in care un copil ar putea cadea. Unele peluze au iarba uscata presarata cu gunoaie. Mai grav: intr-un loc unde majoritatea oamenilor vin pentru plaja, aceasta nu permite intrarea in apa in multe zone din cauza bolovanilor si a proliferarii algelor pe care nu le ridica nimeni.

Fac exceptie plajile private ale hotelurilor, cu umbrele si sezlonguri, ceva mai bine amenajate si unde niste vehicole speciale pregatesc nisipul decuseara.

Unitatea sau uniformitatea anilor 70-80, in modestia ei, a lasat locul unei varietati in functie de banii investiti in fiecare hotel, de numarul de stele. Noaptea firmele nu mai respecta culorile nestematelor si o biata arteziana e inecata in mijlocul puzderiei de masini.

Am apreciat o gradina interioara cu trandafiri, leaganele si aparatele de gimnastica pentru adulti (desi jumatate erau defecte), piscinele sclipind in soare. Va las si pe voi sa le descoperiti daca hotarati sa cutreierati Cap Aurora ca si mine, cu o privire nou nouta sau pe calea amintirilor.

---

VIZUALIZĂRI: 3002 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI