SOL LUNA BAY, liniștea de care aveam nevoie

TIPĂREȘTE

Valizele vindecătoare

Valize, genți, geamantane, trolere... spuneți-le cum vreți. Tot chestiile acelea în care pui haine, încălțări și ce mai ai nevoie pentru călătorie sunt.

Mi-au trebuit câțiva ani buni sa-mi dau seama ce proprietați magice au. Vindecă.

Deja gândul că trebuie sa le scot din debara și să le așez deschise pe o canapea anume începe să mă linișteasca. În cele câteva ore pâna le aranjez apar schimbarile: îmi dispar palpitațiile, nu mă mai mănânca pielea, durerea de cap rămane o amintire, zâmbetul mi se instalează pe fata si ramâne acolo lipit, cuta dintre sprâncene dispare, sunt mai ușoara și nu obosesc deloc (cum? ...) căutând prin rafturi, răftulețe, umerașe și pungi.

Buuun, vindecata deci de toate cele am plecat către locul pentru care aranjasem valizele, de data asta Sol Luna Bay din Obzor. Am ajuns repede și ușor, știți voi că nu știu să descriu rute și scurtături. Stie GPS. Și pentru asta mai sunt partenerii noștri.

Să vă spun de ce am ales Sol Luna Bay.

Este mare, este relativ nou, este pe plaja, Obzorul nu-l văzusem încă, nu se plătesc șezlonguri și umbrele, are sauna și balcoane din care se aud valurile și se vede răsăritul și am citit pe AFA tot ce s-a scris despre el.

Si m-a mai convins ceva, este un SOL.

Am citit despre ei, MELIA Hotels International fondat de un spaniol. Este al treilea mare lanț hotelier din Europa, al doisprezecelea din lume si este lider de piata in America Latina si Caraibe. Are peste 300 de hoteluri pe 4 continente.

În Bulgaria, subiectul vacanței noastre, sunt 5 hoteluri: Sol Nessebar Palace, Sol Nessebar Bay și Mare, Sol Marina Palace și Sol Luna Bay din Obzor.

Bine... și mai multi prieteni au fost in hoteluri SOL MELIA si au fost mulțumiți de raportul preț-calitate. Ca si noi de altfel, aici in Obzor.

Ce-mi veni să vă povestesc despre lantul de hoteluri SOL? Pentru ca mi-a placut. Pentru că acum mi-am format o parere despre “omul care sfințește locul’’ (din nou adică) și care indiferent în ce loc din lume s-ar afla ar face aceeași treabă bună. Pentru că are experiența și este un profesionist. Cu angajați bulgari, români, patagonezi, eschimoși sau de orice alta naționalitate sau rasa. Poate poate... cu unii e mai mult de muncă la pregatire și supraveghere iar cu alții mai puțin.

Că doar o plajă pustie la o mare se mai găsește. Si e normal sa alegi locul cu oamenii care-ți ofera mai multe avantaje dacă ridici din nimic un (doua, trei, patru...) imens complex turistic în țara lor. Și le dai slujbe decente. Și le aduci în zonă turiști din toata Europa.

Bine, gata. Să trecem la chestii concrete.

Hotelul are două corpuri, unul dintre ele nou construit o idee mai departe de plajă și restaurantul principal dar cu camere mai mari, apartamente cu pereți din sticla unde daca nu tragi bine draperiile te trezești cu soarele abia răsărit in pat si cu valurile la picioare. Daca esti cârcotaș poți să faci scandal la recepție că nu ți-a spus nimeni ca vei avea camera cu vedere la dune (sunt câteva pe plajă), poți să faci scandal la agenție ca tu n-ai vrut acolo să treci la masa peste un lac mic si un podeț... nu rezolvi nimic (pățaniile unor vecini de plajă).

Cel mai bine, întrebi înainte sa faci rezervarea la agentie și gata. Vestea bună este că în corpul nou pe lânga camere mai frumoase parcarea este gratuita, pe când în corpul principal parcarea se plătește 10 leva pe zi.

Camerele le-am avut în corpul principal, aproape de aquaparc chiar deasupra mării. Camere mari și curate, balcon și mai mare cu măsuța, scaune și uscator de rufe. Și cu plasă de insecte la ușă. Draperii groase prin care nu trecea lumina.

Vania, așa cum scria pe cartonașul din baie, trecea in fiecare zi și aspira, ștergea, spăla, schimba prosoape, făcea patul și împacheta artistic pijamale... deși zău că nu era nevoie...

Nu am intâlnit vreun angajat care să nu ne salute zâmbind începând de la recepție si terminând cu băieții de la aquaparc care ne supravegheau să nu ne „amestecăm” pe tobogane. Deh, am fi vrut intr-o zi sa facem un „lanț uman românesc”pe toboganul cel mai abrupt dar nu ne-am înțeles cu ei... Bulgari căpoși.

Dimineața pe la 7, cu ochii mari din cauza de zgomot de valuri care ne mângaiau auzul obișnuit doar cu lătratul câinilor din vecini, mergeam pe plajă deodata cu echipa de menajere care ștergeau fiecare șezlong si masuță. Era liniște si frumos. Mergeam prin apa pâna la glezne pâna în centru în Obzor (pentru cine nu știe suntem tineri, frumoși, sănătoși și foarte antrenați... bine, n-am mers chiar în fiecare zi... doar prima că în rest nu ne-am mai putut ridica de pe șezlonguri de la mâncarea bună și ceva băuturi).

Am văzut de pe plajă toate hotelurile. Al nostru si RIU Helios Bay mi s-au părut cele mai frumoase. Și mi-au mai placut apartamentele de la Obzor Beach Resort.

Liniște și frumos a fost tot sejurul, erau familii cu copii, mulți mulți mulți copii mici. Daca aveți copii mici, aici e locul ok pentru voi. Echipa de animatori discreta, muzica nu era tare, ei tineri si simpatici. Am avut noroc de turiști liniștiti si decenți. Români, bulgari, ruși, nemți și polonezi. Poate că și prețul face diferența?

Restaurantul mare, curat iar mâcarea bună, multă si proaspăta. Nu am stat la rând nici la mâncare nici să prindem o masa libera. Mi-au placut câteva ciorbe în mod special, brânzeturile și unele prăjituri. Și cam tot ce a fost la cina din restaurantul italian. Iar am luat 2 kg...

O să vă scriu mai jos diverse... observate în vacanta la Sol Luna Bay iar concluziile le trageți voi:

-Toți angajații aveau ecusoane pe care scria „Hello, I am... ”

-În seara meciului România- Ungaria, eram in lobby iar băieții butonau de zor la toate tabletele si laptopurile din dotare sa prindă meciul pe net. O tanti bulgaroaică din hotel care avea scris pe ecuson - manager numaiștiucum - vine la noi și ne intreabă zâmbind ce meci vizionăm că are un turist care ar vrea și el bietul să vadă meciul și nu are unde. Iar dânsa îi căuta un grup să îl primeasca la meci.

În camera aveam doar România Internațional iar netul cel mai vioi era in lobby.

-Am primit la check-in o hârtie cu toate datele importante în limba româna și majoritatea plăcuțelor cu diverse anunțuri erau și in limba româna. Unele erau traduse cu prietenul google si ne-am distrat. Eram noi puși pe șotii dar se puteau citi și înțelege făra probleme.

-În restaurant undeva pe după sau pe lânga două paravane unde se strângeau vasele murdare, erau in stand by permanent două tanti cu mătură si făraș cu coadă. Stând la masă se aude la un moment dat - puf - un pahar spart și în 1... 2... 3... 6 secunde a apărut tanti care tot în atâtea secunde a strâns tot. A doua zi la fel dar cu o farfurie plină cu mâncare. A apărut și un mop în câteva secunde.

-Un salvamar zelos... avea tatuaje și scuipa semințe... nu ne-a lăsat să intrăm în valuri vreo două zile când erau prea mari. I-am înțeles și respectat poziția. Era instruit sa ne scoata din valuri nu să prezinte moda pe podium. Valurile chiar erau mari. Și îi respect de când ne-au scos din valuri imense acum mulți ani în Neptun pe mine și pe tata, doi aroganți înotatori care ignoraseră steagul roșu și fluierul lor. Doi aroganți care probabil nu ar mai fi ajuns la mal fara ajutorul lor.

-Am fost la barul de pe plaja sa iau un ceai. Atanas, barmanul m-a întrebat cu ce? Cu ceai verde zic eu și lămâie. Nooooo, madam, vodca, rom? Eu nu și nu, doar ceai Atanas... era 10 dimineața. Ok, madam... ajunsă pe plaja am reușit sa beau cam trei sferturi de pahar după care am adormit suspect în plin soare într-o poziție ciudata... a văzut partenerul meu de ce după, gustând. Era mai mult de jumatate rom. Pâna ne-am prins și prietena mea dormea suspect de mult și brusc după fiecare cafea expresso, ei îi punea mai mult de jumatate coniac...

-Când am vrut sa plecam în Obzor (un orașel mic și neinteresant cu tarabe cu aceeași marfa supercunoscută) ne-au dat in limba româna programul autobuzului hotel-Byala-Obzor și retur. Seara târziu la întoarcere Obzorul era pustiu și neiluminat. Șoferul autobuzului de la Sol Luna ne aștepta, știa ca am plecat cu ei și că trebuie să ne întoarcem. Am scăpat... nu ne-au pus în pungi...

-Și ultima pățanie care are titlu cu majuscule: ATENȚIE LA PLATA CU CARDUL LA MAGAZINE. Prietena mea nu avea leva și la un magazinaș mic din Obzor a avut de platit cu cardul 25 de leva. Vânzatorul a bătut pe casă, i-a dat bonul de 25 de leva a pus cardul în POS, i-a dat să tasteze PIN, a scos chitanța în dublu exemplar dar nu i-a mai dat să semneze și nici nu i-a dat unul din exemplare. Ea, vigilenta (bravo ei, eram în concediu, ne grăbeam, bonul de casă îl avea... cine ar mai fi stat să ceară chitanța de la POS?) îi cere chitanța, îl vede ca ezită, insistă și o primește. Erau trecuți 52 de leva în loc de 25. I-a dat imediat din casă înapoi 25 de leva... nu și-a cerut scuze, nu a mai zis nimic, a dispărut repede cu alți clienți pe după rafturi.

Gata. S-a terminat concediul frumos și liniștit. Aranjez geamantanele în debara.Cu mare grija...sunt magice.Cu o singură condiție, să fie pline.

Parcă a început să mă mănânce pielea. E de la praf... lasă...

Dar am o bucurie. Pe plaja de la Sol Luna am învățat să scriu cu diacritice. Uite!

---

VIZUALIZĂRI: 3015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI