Matmata — o plăcută surpriză tunisiană

TIPĂREȘTE

Între 18 și 25 sept. a. c. am fost în Tunisia, Monastir – Hammamet, într-o excursie achiziționată cu ajutorul lui Cristi de la „AFA Travel” , căruia-i mulțumesc pentru recomandare! 🙏 Am fost cazați la un hotel bun, „Steigenberger Marhaba Thalasso Hammamet” , de 5* tunisiene, despre care @msnd a scris pe site-ul nostru aici: vezi impresii.

 Tunisia este una din țările mici ale Africii, aflată exact în mijlocul părții de nord a ei; are ca vecini: la nord și est – Marea Mediterană, la sud-est - Libia, și la vest – Algeria (Sahara). Dacă ne uităm pe harta Tunisiei observăm că este populată cam de la jumătatea ei spre nord, nord-est, cu preponderență pe zona de coastă a Mediteranei. Ajunsă acasă, am făcut un mic rezumat a ceea ce am citit, pe Net:

Mais revenons à nos moutons

Sâmbătă dimineață, pe 19 sept. ne-am întâlnit în holul hotelului cu ghidul Aziz, (foarte bun vorbitor de limbă română) care ne-a fost repartizat prin agenție. De la el am cumpărat două excursii: una în Sahara - 125 € /căciulă (între 20-21 sept., cu cazare și masă incluse în preț) și alta în Cartagina – 55 € /căciulă, pe 23 sept.

Pentru „Sahara” a trebuit să ne sculăm mult prea devreme pentru mine, pe la 04:15, taman când somnul e mai dulce☹... dar, mdeh!... Sahara am vrut, Sahara mi-a întrerupt somnul! 🥱  

Am luat un mic dejun frugal la unul din restaurantele hotelului și, împreună cu încă un cuplu ceva mai tânăr ca noi, am pornit la drum cu autocarul ce urma să ne ducă în acest periplu! Am „pescuit” încă vreo 30/35 de turiști cazați la alte hoteluri în Hammamet, motiv ce a întârziat cam cu vreo oră și jumătate plecarea la drum întins a autocarului. În P1 se vede marcat traseul excursiei noastre în Sahara, pliant pe care ni l-a oferit ghidul fiecărui cuplu, în autocar.

După aprox. 150 km am făcut prima mare oprire din traseu, anume la „Amfiteatrul „El-Jem” , despre care a scris @msnd aici: vezi impresii. 

După alți aprox. 250 km parcurși spre sud, am ajuns în Matmata, locul despre care mi-am propus să vă povestesc în acest review. Orașul este situat în partea de sud a țării, dar până-n sudul extrem, aflat la granița cu Libia și Algeria mai sunt încă vreo 360 km.

Înainte, însă, de-a intra în oraș ne-am oprit la un punct de belvedere, situat pe un delușor, (P2... P6) de unde am putut admira peisajul aproape selenar; acesta este marcat cu litere mari de tipar, vizibile din șosea. După mica pauză și pozele făcute, am revenit la autocar și am purces, din nou, la drum. Asta se întâmpla în jurul prânzului (trecuse de ora 13:00). Am ajuns la Hotel Matmata, care are, pe lângă camere, și restaurantul numit Al Firdous, unde am mâncat masa de prânz. Felurile de mâncare nu le-am ales noi, fuseseră, déjà, comandate și preplătite de noi, prin agenția care a organizat excursia. Nu știu cum s-au numit:-?? , dar ce-am mâncat a fost bun! :P (vezi pozele P12... P16). Băuturile, însă, nu au intrat în preț, a trebuit să le plătim din buzunar! Sătui și, parcă, ceva mai veseli, am revenit la autocar și am pornit mai departe spre următorul obiectiv.    

Net-ul îmi spune că orașul este alcătuit din Matmata Veche și Matmata Nouă. Noi doream să ajungem în cea veche, pentru a vizita 

Casele troglodite. Aziz, ghidul, ne spune că ce vedem acum sunt casele reconstruite în urma inundației grave care a avut loc în 1969, când – vreme de 22 zile - a plouat torențial fără oprire, în sudul țării; au fost afectate și alte localități, nu numai Matmata. Apa a umplut curțile interioare săpate de comunitățile berbere în solul nisipos și argilos provocând prăbușirea și distrugerea multor locuințe subterane. La vremea aceea autoritățile de la centru (din Tunis) au ajutat la mutarea unei mari părți din populație la suprafață, în felul acesta luând naștere „Matmata Nouă” . Mulți localnici s-au mutat atunci în case convenționale, însă, o parte dintre ei a ales să rămână și să își restaureze locuințele subterane. Astăzi, aproximativ 1.200 de case troglodite mai există în regiune, unele servind drept atracții turistice, cum este și aceasta la care am ajuns noi.

Ajunși acolo, am apreciat că diferența de nivel între suprafață și curtea interioară a caselor săpate în stâncă este de aprox. 10 m. Bolțile intrărilor sunt marcate cu var și, majoritatea, au pictate deasupra un pește, deseori însoțit de amprenta unei palme/mână (Fatima sau Khamsa, care alungă răul)

 Ghidul ne spune că peștele este un simbol străvechi de protecție împotriva deochiului, a spiritelor malefice - care le împiedică pe acestea să treacă pragul casei – dar și aducător de noroc și bunăstare.

Chiar la intrarea în curte văd, într-o cămăruță, o bătrânică care macină niște boabe. M-a impresionat râvna cu care mânuia piatra prea grea pentru vârsta ei!:(... i-am lăsat câțiva bănuți și am ales să intru în interiorul unei alte case. Aici totul este curat și ordonat, atât în camerele de locuit, cât și în bucătării sau anexe. În poze veți vedea cam cum arată o casă troglodită și facilitățile cu care berberii și-au „îndulcit” traiul zilnic, destul de spartan, după părerea mea! 🥴

Pentru curentul electric au montat sus, la suprafață, panouri solare, de la care curentul electric obținut „coboară” pe un cablu, vizibil în P50. Am văzut chiar și un mic difuzor (P47), dar și (presupun:-??) un set de acumulatoare de energie electrică (P41). Au și un rezervor de apă (P23), dar și un „cuptor comun” pentru coacerea pâinii (P26). Oamenii de aici încearcă să vândă câte ceva din ceea ce produc ei, însă nu prea au „mușterii” , cel puțin nu din grupul nostru.

Rezervele de alimente le păstrează în vase mari de lut, dar și în oale sau saci de pânză, sau de iută. Am văzut și un aragaz, dar nu știu dacă au frigidere :-??...... Sunt și ei iubitori de animale (într-o bucătărie am văzut niște pisici micuțe și leneșe (P37)... dar și de frumos! Cu decoruri minime își înfrumusețează spațiul de locuit, sau de dormit (P46).

Spre finalul vizitei, ieșind dintr-un interior, aud tam-tam de tobă... în curte dansau trei tineri un dans berber, (:-??) îmbrăcați în costume tradiționale!... mai târziu, într-una din cămăruțele din curte, aveam să-i văd dezbrăcându-se de ele pe cei trei tineri dansatori care erau, de fapt, colegi cu noi de excursie, 🤔 dar pe care noi nu-i observasem, ei având locurile în autocar mult în spatele nostru. Aziz a reușit să ne păcălească! 🥺

Ne-am „îmbarcat” în autocare și am pornit mai departe, spre locul unde urma să ne refrișăm câteva minute, anume la „Café Le Portail de Sahara” . În puținul timp acordat de program, fiecare a făcut ce-a vrut: unii și-au luat cafele, țigări, băuturi răcoritoare sau suveniruri. Noi am urcat sus, pe terasa cafenelei și am făcut niște poze, spre aducere aminte😊 (P55-60).

Ne-am îmbarcat, din nou, în autocar și-am pornit spre următoarea țintă din itinerarul primei zile, anume spre orașul Douz, din Sahara, unde urma să mâncăm și să dormim.

Înainte, însă, ne-am oprit pentru „opționalele” incluse în excursie și plătite separat: o plimbare prin deșert cu ATV-urile și o alta pe cămile. Tare mi-aș fi dorit să facem și noi un tur cu aceste mașinuțe!..și, chiar, m-a încercat un mic regret! 🫦... Am făcut școala de șoferi pe la 30 de ani, însă carnetul nu l-am luat, ☹ pentru că taman în timpul examenului de obținut carnetul prima mea căsnicie s-a desfăcut; ne mai având mașină, n-am mai fost atât de interesată să mă zbat să-l obțin! (acum regret asta🥺). Pentru cine nu știe: în anii ‘80 nu puteai face școala de șoferi dacă nu dovedeai, cu acte în regulă, că ai un autoturism propriu! 🤔... deci, „rupându-se căruța-n drum” , îmi era greu să mai strâng bani să cumpăr o altă mașină, și-am renunțat☹... dar, să revin la ATV-uri. Doritorii care au plătit această aventură, (25 €/mașină) s-au aliniat așteptând să le fie repartizat câte un vehicul; startul a fost, și el, pe rând, iar caii moderni au demarat stârnind nisipul foarte fin să se împrăștie în jur. Și pentru că am pomenit de nisip, vreau să vă spun că n-am văzut niciunde un nisip mai fin ca aici, în Sahara... „granulația” lui era aproape de zero 🤔Am luat între degete nisip și l-am „frământat” puțin; mi s-a părut că se aseamănă cu zahărul pudră, deci, aproape ca făina!

Noi, ceilalți, așteptam întoarcerea lor ca să ne îmbarcăm în autocar și să mergem spre cazare, la Douz, urmând ca după aceea să revenim aici, pentru plimbarea cu cămilele în timpul apusului de soare. La orizont, însă, au apărut niște nori negri ce anunțau că vine ploaia. 🥺 Aziz a schimbat imediat programul și noi, ceilalți a trebuit să facem plimbarea pe cămile acum (10 €/persoană). Ne-am grupat la vreo câțiva metri în apropierea „stației de cămile” , așteptând ca beduinul (sau chamelier-ul sau jammal-ul - proprietar de cămile) să aleagă pentru fiecare din noi dromaderul potrivit, funcție de greutatea noastră și de puterea cămilei. Mie, fiind măsura XXL (după aprecierea chamelierului) mi-a fost aleasă o cămilă mai viguroasă! 😊Cine a urcat pe cămilă știe că acest demers nu-i deloc ușor, dar cu ajutor și cu sfatul îndrumătorilor am reușit și eu – pentru a doua oară și cu efortul necesar vârstei – să urc pe cadrul de susținere. Am ales această plimbare doar în speranța că voi vedea un apus de soare în Sahara, altfel m-aș fi lipsit bucuroasă de această „plăcere” ! :(M-am temut și acum, ca și prima oară, în Iordania, în nov. 2018, când am comis-o prima dată. Degeaba-mi spunea tânărul care ținea frâul cămilei: „-Relax, madame, relax!” , că nu mă puteam relaxa deloc, mai ales că înălțimea cămilei era, parcă, mai înaltă decât cea de data trecută și că mersul ei bălăngănit îmi dădea fiori reci pe spinare, temându-mă că am să cad! 😳

La plecare am observat un fotograf care ne făcea poze, chiar dacă colegii rămași jos ne făceau și ei, la rugămintea noastră; abia la finalul cursei am văzut pe un panou pozele făcute – rapid - de acesta și puse spre vânzare – 5 dinari tunisieni (DT, sau – TND, denumire internațională; la data aceea, 1 € = aprox. 3,38 TND)  

Nu cred că trecuseră 10 minute de mers pe cămilă și ne-am oprit. Pentru toți emoțiile de la urcare le-am avut și la coborârea de pe cămile, pentru o mică odihnă a lor, dar și a noastră😊 Nu ne-am odihnit cât s-ar fi cuvenit☹ pentru că norii de deasupra noastră au început să-și scuture ușor stropii reci. În pauza asta am reușit, cu puțina engleză vorbită de mine și de puștiul care ținea frâul cămilei mele, să aflu că pe cămilă o cheamă Koda și că este câștigătoarea maratonului de cămile din anul precedent, maraton care se organizează în Sahara în luna decembrie. M-am bucurat de performanța ei, dar și că am luat seama la ochii albaștri ai vecinei sale, o cămilă care ne-a mers alături pe tot traseul, pe care o chema Blue Eyes! 

Ajunsă acasă, curioasă cum sunt, 😊) intru pe net și aflu că:

Ne-am cocoțat iar pe cămile, (cu ajutor, bine înțeles 😊) și am făcut cale întoarsă spre punctul de plecare, în timp ce niște ATV-uri se întorceau, și ele, de undeva de mai departe; se pare că ploaia le-a scurtat și lor traseul! ATV-iștii noștri colegi se întorseseră, déjà, astfel că în loc ca aceste două activități să ocupe - fiecare - un timp de 45 de min., ambele s-au restrâns la max. 25 min. ... ce să-i faci :-?? ... socoteala de-acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg!:((

Spre amurgul zilei ne-am reluat locurile în autocar și-am pornit spre Douz, să cinăm și să ne cazăm la hotelul pe care, tot agenția, ni l-a ales!... Dar, despre acesta voi povesti într-un alt review! :))

Recomand cu prisosință această aventură sahariană!:))

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 65 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI