ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.05.2020
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 12.03.11
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUN-2019
DURATA: 1 zile
Cuplu
PREȚ --
cu transport AUTOCAR
Raport PREȚ/CALITATE: EXCELENT
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTA MEDIE REZULTATĂ
92.50%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

O zi în Matmata

În vizită la berberii din Matmata

TIPĂREȘTE URM de aici

După masa de prânz care ne-a fost servită la restaurantul Les Berberes 1* (vezi impresii), am revenit la autocar şi ne-am continuat plimbarea prin Matmata, următoarea oprire fiind pentru vizitarea unei case troglodite din Matmata. Un peisaj deşertic se derula în faţa ochilor noştri. Ghidul ne-a atras atenţia asupra locuinţelor troglodite pe lângă care treceam, acestea putând trece cu uşurinţă neobservate, dar, practic, noi vedeam doar câte o uşă sau o poartă din loc în loc şi alte autocare cu turişti oprite pentru vizite asemănătoare, casele propriu-zise nefiind vizibile.

Matmata a devenit în ultimii ani o veritabilă atracţie turistică. Este un sat tradiţional berber aflat la o distanţă de 455 kilometri de Tunis, cu o istorie interesantă datorată în mare parte şi poziţionării acestuia la intersecţia mai multor drumuri: spre Gabes, aflat la 42 kilometri depărtare, Douz, aflat la o distanţă de 100 kilometri spre vest, Medenine, aflat la 67 kilometri sud-est, aproape de graniţa cu Libia. Cei mai mulţi turişti ajung în Matmata prin intermediul excursiilor organizate cu autocarul, în cadrul excursiei de două zile în Sahara, dar se poate ajunge şi cu maşină închiriată. O altă variantă de acces ar fi cu trenul sau autobuzul până la Gabes, iar de acolo cu un taxi la un preţ negociat de maxim 15-16 USD dus-întors, ştiut fiind faptul că taxiul este relativ ieftin în Tunisia.

Încă de la alegerea excursiilor opţionale, citind despre unde vom merge şi ce vom vedea, mi-a atras atenţia sintagma „casă troglodită”, nepreaînţelegând despre ce anume ar putea fi vorba. Atunci am apelat la DEXONLINE pentru a mă lămuri şi astfel am aflat că:

TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊(Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. –Din fr. troglodyte.

Am fost puţin surprinsă, deoarece eu cunoşteam doar sensul figurat al cuvântului, apreciind că „troglodit”ar fi cumva sinonim cu „ignorant”, dar ratând sensul propriu al termenului, iar, în acest caz, era vorba tocmai de oameni care trăiesc în peşteri. Când am aflat de aceste case subterane, fără să vreau, gândul mi-a zburat instantaneu la Cappadocia, la peisajul deosebit de acolo, la cave-hotelurile în care am tot căutat o cazare în perspectiva unei eventuale vizite acolo, din păcate anulată de fiecare dată din varii motive. Însă în Matmata este cu totul altceva, fără nicio legătură cu cunoscuta regiune din Turcia. O vedere aeriană a Matmatei relevă un peisaj aproape selenar şi o multitudine de cratere. Aceste cratere reprezintă curţile locuinţelor troglodite.

Am aflat şi cum au fost construite aceste case-peşteri, probabil în urmă cu câteva sute de ani, în prezent mai trăind doar puţini dintre cei care au experienţa construirii structurilor troglodite care sunt solicitaţi doar pentru întreţinerea şi remedierea celor deja existente.

Se sapă mai întâi o groapă mare, adâncă de 5-7 metri şi cu un diametru de 10-15 metri, aceasta reprezentând curtea viitoarei case. Solul Matmatei este suficient de dur pentru a împiedica prăbuşirea pereţilor, dar totodată suficient de moale pentru a fi săpat uşor, manual, cu unelte simple.

În pereţii verticali ai gropii se scobesc acele camere-peşteri cu diferite destinaţii. Un gang sau un tunel mai lung face legătura între intrarea în locuinţă şi curtea acesteia. Mai multe astfel de curţi pot fi conectate între ele prin tuneluri care formează un adevărat labirint subteran, ca în cazul celebrului hotel Sidi Driss, un hotel care dispune de 20 camere şi care este compus din cinci asemenea curţi, patru fiind destinate camerelor pentru oaspeţi şi a cincea restaurantului.

Având în vedere clima din sudul Tunisiei, casele troglodite au avantajul de a menţine în interior o temperatură relativ constantă, ferindu-i pe berberi de căldurile excesive, dar şi de vânturile reci din timpul iernii. Ploile excesive pot produce inundarea acestor case şi chiar deteriorarea acestora, la fel cum stricăciuni pot fi produse şi în cazul perioadelor de secetă extremă.

Autorităţile tunisiene nu au ştiut de existenţa acestor case subterane vreme de câteva sute de ani, în zonă fiind presupus că ar rătăci doar câteva triburi nomade, fără a exista locuinţe permanente. Ploile prelungite care au căzut timp de 22 zile consecutiv la sfârşitul anilor '60 au determinat inundarea şi chiar prăbușirea câtorva case subterane din Matmata şi au condus la abandonarea acestora, berberii începând să-şi construiască locuinţe supraterane în noul sat Matmata, doar puţini din aceştia reîntorcându-se ulterior în vechile case.

Principala ocupaţie a berberilor din Matmata o constituie agricultura, mai exact plantaţiile de măslini şi abia în ultimii ani turismul, o dată cu creşterea numărului de turişti care vizitează zona şi sunt interesaţi să facă tururi ghidate ale caselor troglodiţilor şi să cunoască modul tradiţional în care trăiesc aceşti locuitori ai peşterilor.

Vizita noastră

La un moment dat autocarul a ieşit în afara şoselei şi a oprit. În sfârşit ajunsesem. Nu se punea problema căutării unei parcări în acea aparentă pustietate. L-am urmat pe ghid câţiva zeci de metri oprindu-ne în faţa unei arcade albe care încadra o uşă. Deasupra acesteia erau pictate cu albastru un peşte și două mâini, una în stânga și alta în dreapta. Simbolul peştelui ar fi aducător de noroc pentru acea casă, iar mâna cu cele cinci degete simbolizează cei cinci stâlpi ai Islamului. Ni s-a spus că dacă atingem cu mâna acea palmă desenată punându-ne în gând o dorinţă, acea dorinţă ni se va împlini în cel mai scurt timp. Nu puteam rata ocazia :D, dar, aşa cum bănuiam de fapt, a fost doar o poveste, o superstiţie pentru cei naivi.

Ca la un semn, stăpânul casei a ieşit în întâmpinarea noastră, urându-ne bun venit sau ceva similar, pe limba lui şi invitându-ne să vizităm locuinţa şi să-i cunoaştem familia şi tradiţiile. Înainte de a intra în casă, ne-a fost prezentat un cuptor tradiţional de pâine, numit „tabouna”, la fel ca şi pâinea coaptă în acesta, explicându-se şi procedeul tehnologic de coacere a pâinii, bucăţile de cocă fiind lipite de pereţii de teracotă ai cuptorului. Ulterior aveam să şi degustăm o astfel de pâine.

Am intrat într-un tunel conectat la celălalt capăt cu curtea interioară a casei. Spre capătul acestuia ne-a fost prezentat un război de ţesut covoare de lână, mai degrabă nişte preşuri folosite atât pentru acoperirea podelelor, cât şi de atârnat pe pereţi. Cam ca la noi la ţară în urmă cu câteva zeci de ani. Doar că nu aveau ca motiv clasica „răpire din serai” :D. Două femei au încercat să ne arate una alta, bălmăjind ceva într-o limbă de neînţeles pentru noi, ghidul nu ne-a tradus nimic sugerându-ne doar să lăsăm acolo un bănuţ, dacă dorim, şi să ne continuăm vizita.

Am pătruns în curtea de formă aproximativ circulară a casei, practic în mijlocul gropii săpate în pământ. În pereţii verticali ai gropii fuseseră săpate camerele-peşteri, cu diferite destinaţii, ca în orice locuinţă normală. Am avut senzaţia unei întoarceri în timp cu vreo sută de ani. Exista o cămară în care erau depozitate alimentele, o bucătărie dotată cu cele necesare gătitului, o cameră în care familia lua masa, camere pentru dormit şi o cameră pentru socializare destinată exclusiv bărbaţilor (probabil dacă veneau în vizită alţi bărbaţi, pentru că, în afară de capul familiei, eu nu am văzut alt bărbat pe acolo :D).

Pot spune că am vizitat o „casă cu etaj”, deoarece am mai văzut vreo două peşteri săpate sus în perete, dar nu existau scări de acces. Aş fi putut urca ajutându-mă de o funie groasă agăţată acolo în acest scop, dar nu ştiu dacă merita efortul, mai ales că nu venisem pregătită pentru escaladă.

Ne-a fost făcut o scurtă demonstraţie de măcinare a grâului pentru obţinerea unei făine destul de fine cu ajutorul a două pietre –o „moară”improvizată, numită „azerg”sau „raha”, foarte asemănătoare cu cele folosite în Maroc pentru obţinerea uleiului de argan. Am trecut apoi la vizitarea celorlalte încăperi: bucătăria, sufrageria şi un dormitor. Ce nu-mi amintesc să fi văzut a fost baia, dar am uitat să-l întreb pe ghid despre aceasta.

Am asistat şi la un scurt moment folcloric susţinut de trei femei în costum tradiţional care au dansat pe ritmuri africane, cărora li s-au alăturat şi câţiva turişti, urmat de o degustare de „produse tradiţionale”, în fapt fiind vorba de un coş cu câteva bucăţi de lipie caldă, gustoasă şi simplă, şi de două boluri, unul cu ulei de măsline şi celălalt cu miere. Ni s-a sugerat să muiem pâinea mai întâi în ulei şi apoi în miere. O combinaţie interesantă care mie mi-a plăcut. Doritorii, şi au fost destui, puteau cumpăra pentru acasă sticle cu ulei de măsline din producţia proprie a familiei.

Un cuplu foarte tânăr din grupul nostru a acceptat cu bucurie propunerea gazdei de a se îmbrăca în costume berbere tradiţionale. Erau tare drăguţi. A urmat o scurtă sesiune de fotografii în amuzamentul general.

La plecare, ghidul ne-a sugerat să lăsăm ceva bănuţi familiei care ne-a pus la dispoziţie casa şi ne-a arătat modul lor de viaţă, acelaşi de câteva sute de ani. Ne-am conformat cu plăcere, deşi nu eram obligaţi, deoarece pentru noi a fost o experienţă interesantă, care a meritat.

La celebritatea de care se bucură azi acest mic sat aflat într-o vale aridă din sudul regiunii Djebel Dahar o contribuţie importantă a avut-o faptul că o casă troglodită din Matmata a constituit locul în care au fost filmate câteva episoade din îndrăgita serie de filme Războiul Stelelor. Aici s-a aflat casa lui Luke Skywalker de pe îndepărtata planetă Tatooine, efectul artistic fiind uşor de creat prin adăugarea câtorva decoruri futuriste casei subterane, transformată ulterior într-unul din hotelurile subterane din zonă cele mai apreciate şi vizitate mai ales de către fanii „Star Wars”. Fără a fi un mare fan al serialului, recunosc că şi mie mi-ar fi plăcut să vizitez Sidi Driss Hotel în căutarea lui Luke Skywalker.

După o scurtă oprire pentru fotografii şi o ţigară, în cazul meu, într-un punct de belvedere aflat la înălţime, în apropierea semnului de „bun venit în Matmata”, în limbile arabă, franceză şi engleză, scris mare pe un deal, am părăsit Matmata continuându-ne drumul spre Douz –oraşul de la porţile Saharei, faimos pentru pădurile sale de sute de mii de palmieri.

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de nicole33 in 18.05.20 06:13:39
Validat / Publicat: 18.05.20 07:52:24
VIZUALIZĂRI: 866INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în TUNISIA
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Bulgaria, Grecia, Spania, EAU, Iordania, R. Dominicană, Serbia, Egipt, Tunisia
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 65000 PMA (din 70 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

Dan&Emascris / TELEFON [18.05.20 08:46:18] »

Nici eu nu stiam sensul sau sensurile proprii ale cuvantului ""troglodit"". ​​​​

Observ ca incepe sa se dezvolte turismul in sate / comunitati. Nu numai in Africa, gasim exemple si la noi incepand cu deja celebrul Viscri, care este insa o diar o statie dintr-un periplu mai lung in zona. ​​

​​Mie mi-a placut intotdeauna sa cunosc si oamenii din zonele vizitate. ​​

​​Felicitari pentru excursie si articol! Numai bine! 😁

dorgo [18.05.20 08:49:44] »

@nicole33

​Am vazut si eu case de trogloditi sapate in peretii ce marginesc valea Loarei din Franta. Aici, regula locului era : "n-ai nimic dar nu platesti nimic"(adica impozit la stat). Aveau apa suficienta din Loara dar cu caldura in timpul iernii, era mai greu. In satul lui Luke Skywalker, e invers, cred ca n-au probleme niciodata cu caldura, (in Sahara ploua de doua ori pe an) dar au probleme cu apa.

Zoazore [18.05.20 15:29:12] »

@nicole33: La o prima vedere, mi-a stat inima! Ce sa caute Tiza la trogloditi?

Citind TOT articolul, m-am dumirit! Si vad ca n-am fost singura care (recunosc cinstit) nu a cunoscut decat sensul peiorativ al cuvantului troglodi​t/a.

Mai mult, am aflat chiar lucruri interesante despre ei si viata lor.

Si sincer, e frumusel si curat in casele lor. Si-s si destul de bine organizati cei din familia vizitata. Ba chiar si curtea e curata.

​Hai ca de baie n-ai intrebat (desi ar fi fost interesant de stiut!), dar iluminatul casei cu ce e asigurat? Cu opaite (lampi cu fitil care folosesc ulei sau seu de oaie) ​?

Si-i multumesc si lui @dorgo pentru completare! Banuiesc eu ca cei din Valea Loarei sunt tot berberi de prin Tunisia. ​

​​​

krisstinnascris / TELEFON [18.05.20 18:08:54] »

@nicole33: Foarte interesante informații pentru mine, sunt mereu curioasă cum trăiesc "unii"oameni.  Bănuiesc eu că sunt foarte fericiti, habar nu au de multe minunății de pe planeta.

Eu n-am văzut chiuveta in bucatarie, am studiat pozele și tot ce ne-ai arătat seamănă cu niște încăperi-muzeu, foarte curate și frumoase, bogate dpdv coloristic. Sunt sigura ca așa și este, ei dorm și trăiesc in alte camere, n-am nicio îndoiala in acest sens.  

Mă întreb și eu... unde v-ați spălat pe mâini înainte sa va băgați degetele in ulei și miere, mușcați din lipie și apoi iar băgați restul de lipie in bol? Ceva de genul: din gura in gura?

Și unde făcea lumea pp?  Și apa de la ceai de unde provenea?

Știu, poate par exagerata dar nu mă abțin să îți spun ce gândesc

Apoi, iar întreb: dacă era doar un bărbat și multe femei, alea erau nevestele lui? Copii nu aveau?  

Eu am fost fan Războiul Stelelor, l-am văzut de vreo 7 ori la cinema , eram și eu tânără și SF-ul era o noutate pentru mine, plus că-mi plăcea unul dintre personaje

PS: unghiuțele roz sunt ale tale?

Tare mult mi-a plăcut excursia asta, totul nou, interesant și... un pic SF

dorgo [18.05.20 18:16:28] »

@Zoazore: Da, sunt mai ales maghrebieni din nordul Africii-Tunisia, Maroc si Algeria, foste colonii (domininoane), cu care francezii s-au inteles de minune, mai ales cei din nord, pensionarii, isi petreceau (si o mai fac inca) cele 3 luni de iarna in Maroc si Tunisia. existau acolo intregi colonii-resorturi numai pentru francezi, cu multe servicii incluse (practic localnicii sunt servantii francezilor), mai ieftine decat in Corsica sau in alte insule din DOM-TOM (Domaines Outre Mer).  Totul le iesea ieftin "fostilor stapani"din Hexagon, pentru cateva sute de euro/luna, traiesc inca siazi, ca boierii. Ce bine e sa ai colonii! . Doar"fuel"-ul (un gaz lichefiat pe care-l consumau francezii pentru a-si incalzi casoaiele, era mai scump decat un sejur in Maroc si Tunisia. Francezii nu prea au gaz metan. Cu algerienii, nu le-a prea mers... cand a inceput "wind of change"(razboaiele de intependenta)  si decolonizarea Maghreb-ului, algerienii au fost extrem de duri. Algerienii suprimau orice francez care mai ramanea in tara lor. Pana si preotii catolici din biserici. Am cunoscut un amic, Pierre, fost militar in armata franceza din Algeria. Povestea ca, "beduinii"stateau ascunsi in desert si trageau in orice camion (cu copertina de panza) ce trecea pe sosea. Trageau in cele care scapau de minele puse pe sosea. Intr-o patrulare, la dus, un cartus i-a trecut pe langa ureche, lovindu-l pe cel de pe bancheta opusa iar la sosire in cazarma, un alt cartus, l-a lovit pe Pierre al nostru, din partea opusa, in umar. Dupa ce razboiul s-a terminat si s-a semnat un armistitiu, francezii au ramas in relatii cordiale doar cu Marocul si Tunisia. Pentru glontul din umar, Pierre a primit o "pensie pe viata"ca invalid de razboi, de 350 de FF (franci francezi) aprox. 70 euro, bani suficienti insa pentru a emigra in Guyana franceza (alt dominion francez, aflat in jungla braziliana, din a carei capitala, Kourou, se lanseaza rachetele si satelitii Ariane), unde a devenit cautator de aur. Amazonul e-un fluviu in care pluteste mult nisip aurifer, totul e sa-l extragi cu niste gigantice vapoare cu zbaturi si sa-l valorifici. Am uitat sa va spun ca-n Guyana franceza se petrece actiunea romanului autobiografic "Papillon",(roman  de succes, ecranizat) scris de Henri Charierre. In final, Pierre si sotia lui, Nicole, (care mai traieste si azi in Bordeaux) au ajuns in Romania (imediat dupa '89), in Tg. Mures, unde si-a deschis un atelier de reconditionat mobila abandonata de sasii din Transilvania, plecati definitiv in Germania, mobila pe care-o revindea in Occident. La noi i-a mers bine, a ramas 10 ani.

dorgo [18.05.20 18:41:43] »

@krisstinna: Intrebarile astea i le-am pus eu ghidului roman din Egipt, care ne-a povestit multe chestii despre viata in desert. Beduinii din Egipt aveau capre si se hraneau cu laptele, branza si carnea lor. In mod obligatoriu se asezau langa oaze sau rauri sau puturi subterane (fantani) din stratul de apa freatica si nu departe de o sursa de "sare", fara de care nici ei si nici animalele, nu puteau supravietui.  Mai aveau si magarusi. Fara apa, nu crestea nici verdeata necesara animalelor. Nu-si intemeiau asezari nici departe de sosele, caci turistii curiosi, care vor sa fotografieze beduini, le mai lasa cate un banut. Cat despre pp... e simplu... la 50-55 grade Celsius, poti sa-i dai drumul oriunde, ca pana ajunge pe nisip, se evapora!    ... Cred ca si-n Sahara, e aprox. la fel.

krisstinnascris / TELEFON [18.05.20 19:05:05] »

@dorgo: La fel mi-a răspuns și @irinad, cică poți face pp peste tot in deșert.  Mi se pare absolut îngrozitor acest lucru, mai ales pentru o femeie tânăra care nu este la meno. Plus că nu numai pp faci la un wc, ai nevoie și de apă. ​​

​​In fine, ideea era ca Nicole a fost intr-o casă de oameni și cred că aveau totuși un wc și un butoi plin cu apa, pe post de duș sau pentru a spala vasele.  Zic și eu... ​​

​​

mishu [18.05.20 20:21:16] »

@nicole33: O vizita mai mult decat interesanta, sa vezi viata adevarata la ea acasa, fara trucaje sau alte aranjamente artistice, desi cred ca aceste case nu sunt vizitate chiar la nimereala, cred ca sunt cateva alese pentru acest scop, insa asta inseamna ca poate sunt case care arata chiar si mai modest.

Foarte interesant sa observi fiecare amanunt din casa, de exemplu pot spune ca mi s-a parut foarte interesant (incat parca nu arata a fi din acel film) cufarul din P30, si multe altele.

Am fost foarte surprinsa sa vad poza cu pestele la intrare si mai apoi sa citesc ce ai spus

Simbolul peştelui ar fi aducător de noroc pentru acea casă, iar mâna simboliza cei cinci stâlpi ai Islamului

interesant oare ce o reprezenta exact pestele pentru ei, oare doar noroc? Deoarece pe vremea Imperiului Roman, cand stim ca cei care erau adeptii crestinismului erau omorati, iar pestele era simbolul lor, era un fel de cod prin care ei se recunosteau.

In orice caz, oricum ar fi, cert este ca a fost o experienta de care te-ai bucurat si tu dar si noi​.

Felicitari, votat cu mare drag. ​

nicole33 [19.05.20 08:12:08] »

@Dan&Ema:  

Spre ruşinea mea, am fost la Matmata, dar la Viscri încă nu am ajuns. ​

Mie mi-a placut intotdeauna sa cunosc si oamenii din zonele vizitate. ​

De plăcut şi mie îmi place să vorbesc cu oamenii, să le cunosc obiceiurile, mai ales în cazul celor din zone cu culturi mult diferite, însă foarte rar am ocazia să-i cunosc "la ei acasă"şi tocmai din acest motiv am apreciat atât de mult această vizită interesantă.

Soţul meu nu este prea încântat când mă vede intrând în vorbă cu localnicii, indiferent de ţară, iar acceptarea unei eventuale invitaţii acasă la aceştia ar fi pur şi şimplu de neconceput. El mă ceartă şi când accept un pahar din tradiţionalul ceai sau cadouri foarte simbolice de la aceştia.

Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

​​​

nicole33 [19.05.20 08:30:00] »

@dorgo:  

Am vazut si eu case de trogloditi sapate in peretii ce marginesc valea Loarei din Franta. ​

Nu am vizitat încă Franţa şi nu am ştiut că ar exista asemenea case pe acolo.

Locuinţele ​​subterane construite în alte zone decât cele cu climă caldă sau foarte caldă ar putea avea eventual scopul de refugii/ascunzători în faţa unui duşman, altfel nu se prea justifică efortul.

În sudul Tunisiei, dar şi în Libia vecină, casele troglodite îi protejează pe cei care trăiesc în ele de căldura năucitoare de afară, oferind o temperatură relativ constantă în interior, camerele-peşteri fiind chiar "răcoroase". ​

Aici, regula locului era : "n-ai nimic dar nu platesti nimic"(adica impozit la stat). ​

Este posibil să scapi astfel de plata impozitelor.

În Tunisia, dar şi în Egipt au găsit o altă variantă pentru a "şunta"legal plata impozitelor către stat şi anume lăsarea caselor neterminate. Am văzut multe astfel de case, aparent încă în construcţie, deşi locuite bine mersi de nişte ani, cu nişte fierbetoane ieşind din acoperiş de parcă proprietarul ar intenţiona să mai ridice un etaj.

Aici ploile fiind rare, apa este la mare preţ.

Când am fost în vacanţă în Iordania şoferul limuzinei care ne-a plimbat mult în ultima zi înainte de a ne duce la aeroport ne povestea că în Arabia Saudită aflată la puţini kilometri de Aqaba un litru de apă costă mai mult decât un litru de benzină​​​​

Îţi mulţumesc mult pentru vizită şi ecouri!

Zoazore [19.05.20 08:39:47] »

@nicole33

În Tunisia, dar şi în Egipt au găsit o altă variantă pentru a "şunta"legal plata impozitelor către stat şi anume lăsarea caselor neterminate. Am văzut multe astfel de case, aparent încă în construcţie, deşi locuite bine mersi de nişte ani, cu nişte fierbetoane ieşind din acoperiş de parcă proprietarul ar intenţiona să mai ridice un etaj.

Aceeasi metoda se foloseste si-n Bulgaria! De-aia par casele saracacioase si neterminate!

Te intrebam cum sunt luminate incaperile, ca totusi nu e bezna!

nicole33 [19.05.20 08:46:53] »

@Zoazore:  

La o prima vedere, mi-a stat inima! Ce sa caute Tiza la trogloditi? ​

Parcă nu ai fi ştiut că Tiza ta este şi foarte curioasă şi nu putea rata o asemenea ocazie

Si vad ca n-am fost singura care (recunosc cinstit) nu a cunoscut decat sensul peiorativ al cuvantului troglodi​t/a. ​

Am recunoscut de la bun început. Niciodată nu am făcut caz de o cultură căpătată pe te miri unde acum în era internetului ​.

Puţine din aceste case mai sunt acum locuite. Tineretul s-a mutat "la suprafaţă"în satele şi oraşele vecine, într-un exod natural al populaţiei, încurajat şi de către stat, eforturile de modernizare a ţării făcute de Habib Bourguiba primul preşedinte al ţării după proclamarea independenţei acesteia în 1957 fiind vizibile şi în acest sens.

Hai ca de baie n-ai intrebat (desi ar fi fost interesant de stiut!), dar iluminatul casei cu ce e asigurat? Cu opaite (lampi cu fitil care folosesc ulei sau seu de oaie) ​? ​

De baie am uitat să întreb, ghidul fiind ocupat cu cei care cumpărau ulei de măsline pentru acasă.

În toată zona erau stâlpi de curent electric. Sunt convinsă că şi aceştia aveau electricitate, dar preferau să păstreze atmosfera de tradiţionalism, parfumul vieţii de cu o sută de ani în urmă

Mulţumesc mult pentru vizită şi ecou! ​​​

nicole33 [20.05.20 06:35:20] »

@krisstinna:  

sunt mereu curioasă cum trăiesc "unii"oameni.  Bănuiesc eu că sunt foarte fericiti, habar nu au de multe minunății de pe planeta. ​

Nu ştiu cât de fericiţi sunt trăind în condiţii destul de austere, dar aceasta este una din cele mai sărăce zone din Tunisia. Nu în toată ţara viaţa este atât de grea ca acolo. ​

Eu n-am văzut chiuveta in bucatarie, am studiat pozele și tot ce ne-ai arătat seamănă cu niște încăperi-muzeu, foarte curate și frumoase, bogate dpdv coloristic. Sunt sigura ca așa și este, ei dorm și trăiesc in alte camere, n-am nicio îndoiala in acest sens.   ​

Chiuvetă nu am văzut nici eu, dar nu am fost mirată de lipsa acesteia, cât timp nu există apă curentă. Nu am intrat în toate încăperile, ci doar în cele pe care am fost invitaţi să le vizionăm. Mi-au părut foarte mândri de toate obiectele, ustensilele expuse pe acolo, toate fiind într-o ordine deosebită. ​ 

Posibil să fi păstrat acele camere doar pentru tururile turistice. ​

Mă întreb și eu... unde v-ați spălat pe mâini înainte sa va băgați degetele in ulei și miere, mușcați din lipie și apoi iar băgați restul de lipie in bol? Ceva de genul: din gura in gura? ​

Evident, nu din gură în gură, că doar nu eram la "împărtăşanie în vreme de pandemie".

Nu ne-am spălat niciunde. Încă de la prima vizită în Egipt şi aici în Tunisia mie nu-mi lipsea din geantă gelul antibacterian şi nici sticlele de apă plată. Plecam în excursii/plimbări cu multe sticle de apă rece pentru a avea mereu ce să beau. Apa se încălzea, la popasuri cumpăram alte sticle reci, iar cea care se încălzise o foloseam pentru a mă spăla pe mâini sau pe faţă. Gel antibacterian, apoi apă şi şerveţele pentru mâini şi apă şi şerveţele cosmetice pentru faţă. Cam ca în această perioadă virusată, dar atunci nu mă gândeam la asta .

Aici am luat o bucată de lipie din coş şi am muiat-o în ulei şi miere, apoi doar în miere, fără a-mi mozoli şi degetele prin bolurile respective. Pâinea era bună şi goală, crede-mă.

În vacanţele mele la mare şi nu numai, prefer sideful alb pentru unghii, care se asortează foarte bine​ cu pielea bronzată .

​​​​​

Apoi, iar întreb: dacă era doar un bărbat și multe femei, alea erau nevestele lui?  Copii nu aveau?  

S-a încercat să ni se sugereze că ar fi nevestele lui, dar, după vârstă, păreau mai degrabă a fi fiicele acestuia. M-am învăţat să nu cred toate poveştile pe care ni le servesc ghizii.

Oricum, poligamia a fost interzisă oficial prin lege încă din anul 1957, Tunisia fiind prima ţară arabă care a legiferat o asemenea măsură.

Copii nu am văzut deloc, nici măcar copii nevoiaşi care să vină la autocar în speranţa de a căpăta un bănuţ sau ceva de mâncare de la turişti, cum se întâmpla foarte frecvent în Egipt. ​​

Apă aveau dintr-un puţ/ bazin subteran, nu am înţeles exact, dar voi încerca diseară să încarc un filmuleţ. ​

Mulţumesc mult pentru vizită şi ecouri!

​​

nicole33 [20.05.20 06:48:08] »

@krisstinna:  

cică poți face pp peste tot in deșert.  Mi se pare absolut îngrozitor acest lucru, ... Plus că nu numai pp faci la un wc, ai nevoie și de apă. ​​​

Într-adevăr, pp poţi face oriunde în deşert fără nicio problemă. Pentru restul, există şi WC​-uri, dar nu ţi-ai dori să le vizitezi .

Am oprit la un popas cu nişte toalete improvizate, destul de şocante pentru orice om civilizat,  nişte gropi, gen turceşti, dar fără apă. Ghidul a intrat în cabină cu un bidon de apă, ei având alte obiceiuri. Eu am făcut doar pp, am ieşit, mi-am dezinfectat mâinile şi apoi m-am spălat cu apă din propria sticlă. Ce hârtie igienică, ce apă, ce săpun, ce uscător de mâini . Eram în deşert. Culmea este că nu mirosea foarte rău aşa cum mă temeam.

În vizita la casa troglodiţilor nimeni din grup nu a cerut la "baie". ​

​​

dorgo [20.05.20 21:22:08] »

@nicole33: Situl de trogloditi de pe Valea Loarei, din zona Saumur, e cel mai mare sit de trogloditi din Europa.  ( ot-saumur.fr/Troglodytes_a35126.html) TroglodytesFor centuries, men cut into the tuff eau and falun (shelly sand) to build houses, châteaux and churches and very soon this underground world became an extraordinary lifestyle. On the plains or in the hillsides, over 1,500 km of galleries, cellars and villages punctuate one of the largest and richest collections of troglodytic sites in Europe. A secret and unusual world inhabited by a culture rooted in the rock.

Cat despre Saumur, acolo mai gasim un frumos castel (unul din cele 26 de castele publice sau private din Valea Loarei),  iar orasul mai este si teatrul actiunii unuia din cele 200 de romane  ale lui Honore de Balzac, Eugenie Grandet. (Daca veti incepe sa cititi romanul Eugenie Grandet, inarmati-va cu multe rabdare, caci primele 20 de pagini din roman, va vor descrie doar ulitele si aspectul caselor ce duc spre casa, mult mai impozanta, a lui Mos Grandet, fost primar si mare negutator de vinuri. Eu zic sa incepeti romanul de la pagina 30, cand incepe si actiunea propriu-zisa si mai ales dialogurile).

doinafil [20.05.20 23:03:49] »

Interesantă această vizită pe care am făcut-o (virtual) - împreună cu/și datotită ție - într-o casă troglodită, pentru care-ți mulțumesc!

Recunosc că și eu am consultat DEX-ul după articolul tău de dinaintea acestuia, pentru că citisem acolo:

    ... Din această curte se putea intra în toate celelalte încăperi –peşteri, săpate în stâncă, la fel ca în orice altă structură troglodită.  

Mirată fiind de sintagma „structură troglodită” am „dat fuga” la DEX și am văzut cât de departe era părerea mea despre acest cuvânt;credeam că este vorba despre o persoană care nu e prea isteață, că este în afara cunoașterii realității, că-i „vai mama ei” cu înțelegerea și subtilitățile vieții!

Desigur că ghidul v-a dus în casa care, parcă, aștepta musafiri. Totul este curat, aranjat, ustensilele și vasele de bucătărie curățate și puse la locul lor. Se practică acest mod de vizitare a caselor tradiționale săpate în stâncă (piatră) și în alte părți, cum a scris și Dl. @dorgo și @mishu și încă alți colegi, în ecouri. De fiecare dată ghidul sugerează că-i bine să lăsăm câțiva bănuți, lucru pe care l-am făcut de fiecare dată.

Noi am vizitat acest fel de case în Gran Canaria (sau Fuerte Ventura?! ) și în Cappadocia, în anii trecuți și ne-am dat seama imediat că totul era de din 'nainte aranjat.

Pe Președintele Tunisiei Habib Bourguiba - despre care ai pomenit într-un ecou - l-am văzut când ne-a vizitat țara, cred că era prin anii '72 sau '73, când ne scoteau pe traseu,  la șosea, să-l salutăm de „bun venit”, adică „să-i facem cu mâna”      

Noroc că nu sunt multe familii rămase pe acolo, altfel „necesitățile firești” cred că ar lăsa oarecare urme - în timp - pe acolo. Oare oameni ăia la cât timp fac baie generală?

Ei fumează, beau cafele sau alcool?! Dacă eram în locul lor vă tratam (ȘI) cu așa ceva!

Felicitări pentru articolul interesant și...

nicole33 [21.05.20 00:07:44] »

@mishu:  

O vizita mai mult decat interesanta, sa vezi viata adevarata la ea acasa, fara trucaje sau alte aranjamente artistice, desi cred ca aceste case nu sunt vizitate chiar la nimereala, cred ca sunt cateva alese pentru acest scop, insa asta inseamna ca poate sunt case care arata chiar si mai modest. ​

Am fost o experienţă interesantă fiind totuşi vorba de o casă troglodită autentică.

Într-adevăr prea erau toate frumos aranjate şi la locul lor. Ca pentru inspecţie

Această zonă din sud este una din cele mai sărace din Tunisia, chiar dacă nici în Hammamet nu pot spune că am văzut mare lux, ci tot sărăcie şi oameni amărâţi, iar punerea la dispoziţia turiştilor a propriilor case pentru astfel de vizite constituie pentru localnici o importantă sursă de venit. Profită de ocazie şi mai vând şi ceva produse şi toată lumea este mulţumită. Această familie a reuşit să vândă şi câteva sticle cu ulei de măsline din producţia propr​​​ie. Nu mai ştiu cât costa, pentru că eu nu am cumpărat, dar nu era scump pentru noi, însă bănuţii respectivi aveau o altă valoare pentru ei. I-am văzut şi cum s-au bucurat la vederea tips-urilor lăsate de cei din grupul nostru.

Ştiu că vizitarea acestei case nu a fost deloc​ întâmplătoare fiind o combinaţie a ghidului. Colega Iulianic vizitase cu două săptămâni înaintea mea fix aceeaşi casă. Ce coincidenţă! . Din câteva sute de case subterane din Matmata . Până să oprim acolo am văzut alte autocare oprite în dreptul altor uşi/porţi pentru vizite similare.

Foarte interesant sa observi fiecare amanunt din casa, de exemplu pot spune ca mi s-a parut foarte interesant (incat parca nu arata a fi din acel film) cufarul din P30, si multe altele. ​

Oamenii păreau foarte mândri de fiecare obiect de pe acolo​. Cufărul acela o fi fost lada de zestre , habar nu am. Mie scaunul ăla alb de plastic gen terasă mi s-a părut că nu face parte din peisaj.

Ghidul ne-a spus că ambele simboluri (peştele şi mâna) sunt purtătoare de noroc pentru casă şi cei care o locuiesc, iar eu l-am crezut pe cuvânt fără să analizez prea mult​.

Cu scuze pentru răspunsul întârziat, îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!

nicole33 [21.05.20 00:16:05] »

@Zoazore:  

Aceeasi metoda se foloseste si-n Bulgaria! De-aia par casele saracacioase si neterminate! ​

Am bătut destul Bulgaria în lung şi în lat, dar nu m-am gândit niciodată de ce arată unele din casele lor în felul în care arată​.

Te intrebam cum sunt luminate incaperile, ca totusi nu e bezna! ​

Camerele-peşteri nu au ferestre. Aerisirea se face doar pe uşă prin curtea interioară. Sunt văruite în alb pentru a părea mai luminoase şi a capta radiaţia puternică a soarelui.

Nu sunt sigură 100%, dar eu cred că beneficiază de electricitate.

Ca fapt divers, stăpânul casei a scos la un moment dat din buzunar un telefon mobil asemănător cu ale tale şi nu cred că era cu baterie solară ​​​

nicole33 [21.05.20 00:28:36] »

@dorgo:  

Interesant. Principiul este acelaşi, dar totuşi arată mult diferit.

Cu toate acestea, dacă voi reuşi să ajung în zonă, cred că mi-ar plăcea mai mult să vizitez cât de multe castele voi putea mai degrabă decât oraşul troglodit.

Cartea am citit-o demult în copilărie şi nu îmi mai amintesc prea multe. Poate nu ar fi rău să o recitesc.

​Mulţumesc pentru sugestie şi pentru link. ​​

​​​

nicole33 [21.05.20 00:45:52] »

@doinafil:  

Mirată fiind de sintagma „structură troglodită” am „dat fuga” la DEX și am văzut cât de departe era părerea mea despre acest cuvânt;credeam că este vorba despre o persoană care nu e prea isteață, că este în afara cunoașterii realității, că-i „vai mama ei” cu înțelegerea și subtilitățile vieții! ​

Dacă atunci când am scris articolul am avut o scurtă ezitare în a povesti că nu ştiam exact ce înseamnă "troglodit", de teamă că vor râde cititorii de neştiinţa mea, dar totuşi mi-am asumat acest risc, ecourile colegilor m-au mai liniştit. Măcar m-am bucurat că nu eram singura în această situaţie ​.

De fiecare dată ghidul sugerează că-i bine să lăsăm câțiva bănuți, lucru pe care l-am făcut de fiecare dată. ​

Ştiu obiceiul şi am lăsat şi eu de fiecare dată 2-3 euro sau dolari. Şi acum cei mai mulţi din grup au bucurat gazdele cu ​ceva mărunţiş, dar pic cu pic se adună ceva.

Într-o altă excursie din Tunisia la Sidi Bou Said tot aşa se putea vizita o casă tradiţională, dar acolo erau mai şmecheri, puseseră taxă de intrare. Ca la muzeu

Pe Președintele Tunisiei Habib Bourguiba - despre care ai pomenit într-un ecou - l-am văzut când ne-a vizitat țara, cred că era prin anii '72 sau '73, când ne scoteau pe traseu,  la șosea, să-l salutăm de „bun venit”, adică „să-i facem cu mâna” ​

Google îmi spune că vizita preşedintelui Tunisiei în România a avut loc în iulie 1968, iar eu l-am ratat, nefiind născută la data respectivă .

Am participat şi eu ani mai târziu la genul ăsta de manifestări entuziaste , când nu te puteai fofila nicicum.

Nu ştiu cum îşi rezolvau exact problemele de igienă. Pot spune doar că nu miroseau.

Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou! ​​​​

doinafil [21.05.20 07:22:19] »

@nicole33:​  

​„amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscoleeesc... ”, și-mi joacă și feste, după cum ai observat! Posibil să fi fost anul '68, dacă așa scrie „goagălu'”! E așa de mult de atunci! ... Îmi amintesc că era vara și că ne răcoream stând cu fața la tufișurile de pe marginea șoselei, așezați direct pe asfalt.

Îți mulțumesc pentru răspuns, Nicole și abia aștept să ne revedem! ​

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, doinafil, dorgo, mishu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.170391082764 sec
ecranul dvs: 1 x 1