GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
File din istoria României oglindite în excursii: 2. Începuturile
Cu câteva zile în urmă când am postat un preambul la acest serial bazat pe experienţa proprie din locurile pe care le-am vizitat, m-am îndoit că acest subiect ar răspunde profilului AFA. Subiectul era despre statornicia şi continuitatea populaţiei pe aceste meleaguri. AFA este un sait turistic activ, dinamic şi ancorat în prezent, ori eu am de gând să incep un serial din preistorie şi până în timpurile noastre. După numărul de PMA primite şi câteva ecouri de încurajare m-am convins că m-am înselat şi forţa AFA rezultă tocmai din unitatea prin diversitatea reviewurilor. Reiterez rugămintea ca cei care veţi citi acest serial să-l îmbogăţiti postând ecouri din experienţa voastră de prin alte locuri care deasemeni certifică statornicia şi continuitatea noastră pe aceste meleaguri
În context
Pentru a contura perioada la care mă refer, fixez câteva jaloane:
Teritoriul de astăzi al României a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Specialiștii apreciază că primele manifestări de viață omenească datează de acum aproximativ 1500 000 de ani.
Epocile preistorice sunt bine reprezentate prin sute de şantiere arheologice decopertate însă insuficient cercetate din cauza lipsei de fonduri.
-Epoca pietrei sau paleolitică (600000-10000 î. Hr.) a lăsat urme în toată ţara. . Dezvoltarea societății omenești în epoca paleoliticului a avut loc în condițiile glaciațiunilor. Oamenii au fost obligați să locuiască în peșteri și numai în anumite perioade mai calde s-au așezat în adăposturi sub stânci sau pe terasele râurilor. Primele unelte de piatră cioplite de mâna omului, vechi de circa 600.000 de ani, au fost descoperite la noi pe valea Dârjovului (jud. Olt) și la Racovița (jud. Sibiu); ele sunt simpli bolovani de râu ciopliți la unul din capete pentru a se obține un vârf ascuțit sau o muche tăioasă.
· În paleoliticul inferior poate aţi trecut prin Bugiuleşti pe valea Olteţului une au fost descoperite resturi de oase a 12 specii de animale care au trăit acum 1400000 ani, Valea Lupului, pe Prut unelte de silex. Toporul din piatră cu două fețe este considerat una dintre uneltele cele mai reprezentative ale Paleoliticului inferior românesc.
· Paleoliticul mijlociu locuit de homo neanderthalesis este reprezentat de uneltele găsite în peşteri, în Ohaba Ponor.
· Paleoliticul superior a fost dominat de homo sapiens. Sunt urme în peşterile Cioclovina şi Liliecilor. Singura peşteră cu picturi rupestre din ţara noastră este cea de la Cuciulat pe valea Someşului la Anina. În Peștera cu Oase, au fost descoperite cele mai vechi oseminte umane din specia Homo sapiens din Europa (omul anatomic modern), ale cărui resturi datează de 36.000 de ani.
Nu vă speriaţi, nu le-am văzut. Poate unii dintre voi, da
-Epoca mezolitică (15000-5000 î. HR) are urme la Erbiceni din Iași, Riciceni-Izvor, Cremenea din Covasna, Buesti-Dealul Taberei, Bălăbănești Spinoasă şi Mihail Kogălniceanu din Iași„Ghireni din Botoșani, Lapos din Buzău, Soroca din Rep. Moldova. În această perioadă apar cete de vânători nomazi de 20-30 persoane care au înlocuit suliţele cu arcuri şi săgeţi. Numeroase descoperiri de schelete de ex. la Schela Cladovei poartă amprentele unor săgeți din os sau din silex și cranii ce prezintă traume majore.
Epoca neolitică (6000-3000 î. HR) este reprezentată de multe situri printre care culturile Hamangia, Cucuteni, Gumelniţa. Acolo am fost sau le-am văzut în muzeele în care au fost aduse piesele cele mai importante.
Notă
-Nu consideraţi o neglijenţă nepotrivirile din datarea diverselor epoci preistorice. Probabil autorii nu au ajuns la un consens.
-Deasemeni am menţionat numele principalelor situri arheologice (mai sunt citate alte câteva sute) în ideea că poate, poate le-aţi văzut şi veţi veni cu completări.
Începuturile
Chiar dacă formarea poporului român a început odată cu colonizarea Daciei de către romani şi naşterea unei noi limbi vorbite, nimeni nu poate contesta perenitatea populaţiei pe meleagurile noastre. Încă din mileniile 5-6 î. Hr (acum 8000 de ani) sunt urme ale unor populaţii stabile care a fost atrasă de pământul roditor, pădurile care ofereau vânat şi lemn, apele curgătoare care brăzdau teritoriul, clima cu succesiunea normală a anotimpurilor şi mai târziu bogăţiile ascunse în pământ. Toate aceste daruri i-a făcut să se statornicească aici şi să nu migreze mai departe. Acceptăm conform studiilor sociologice că durata medie a unei generaţii este de 25 de ani. În acest caz, în 8000 de ani dacă ipotetic am pune strămoşii nostri în şir indian, capătul ar fi numai după 320 de oameni. Exemplul este pur ilustrativ dar am putea vedea cu ochii liberi, la capătul şirului primul nostru stră-stră-… stămoş
Dintre nenumăratele şantiere arheologice sau exponate din muzee, eu am văzut doar trei care atestă existenţa unei populaţii stabile în ţara noastră. Voi ilustra aceasta în mai puţine vorbe dar cu ceva mai multe fotografii.
Cultura Cucuteni
Este cea mai veche civilizaţie din Europa (5500-3200) Î. Hr. precedând cultura sumeriană cu câteva sute de ani. Se întinde pe 350000 kmp în Moldova, Basarabia, Ucraina. În ţara noastră a fost descoperită în1884 în apropiere de Târgu Frumos (Iasi.) de către folcloristul Th. Burada. În 2014 am vizitat tumulul (un fel de construcţie ca la Borodino dar de mai mici dimensiuni, construită în 1984) unde a fost decopertată o necropolă funerară cu mai multe schelete, vase de ceramică cu linii în spirală, statuete zoomorfe, figuri feminine cu torsul plat, figuri geometrice. Asezările comunităţilor ajungeau până la 20000 locuitori. Locuinţele erau mari, dreptunghiulare, dispuse în cercuri concentrice, aveau vatră, unele aveau podea din trunchiuri de lemn lipite cu lut iar incinta era protejată de garduri înalte. Sub podeaua lor ritualul cerea îngroparea decedaţilor. La sfârșitul Neoliticului, așezările erau frecvent fortificate.
Populaţia se ocupa cu agricultura, vânătoarea şi meşteşugurile. Progresul cel mai important constă în faptul că omul s-a transformat din culegător și vânător în producător de hrană. El a domesticit animale, a învațat să cultive plantele comestibile și textilele şi a lucrat pământul cu ajutorul săpăligilor din corn de animal. Mijloacele de producție - și în primul rând pământul – au aparținut întregii obști, iar cultivarea plantelor și creșterea animalelor s-au facut în comun. În neolitic domina matriarhatul. Figurile feminine sunt frecvente, ca simbol al fertilității dedicat cultului Zeiței-Mame. Caracteristica de bază a culturii Cucuteni este ceramica decorată cu desene în cercuri şi spirală în care predomină culorile roşu, negru şi alb. Înafară de vase, amfore, pahare, s-au găsit statuete antropomorfe şi zoomorfe de lut ars. Această ceramică este unică în Europa şi la distanţă de un mileniu de alte culturi
Peste populaţia băştinaşă de agricultori statorniciti aici au venit triburi de păstori indo-europeni care deasemeni s-au stabilit în acelaş areal. Din amestecul acestor populaţii au luat naștere în sud-estul Europei popoarele atestate de izvoarele antice: grecii, ilirii și tracii. Din traci s-a diferenţiat ramura distinctă a geto-dacilor pe teritoriul României de azi
În tumulul de la Cucuteni sunt expuse în original sau copii fotografiate cca 100 piese de aur şi coiful (pe care le-am văzut la Muzeul Naţional de Istorie), o brăţară, un şirag de mărgele, vase de ceramică. Aici s-a escavat o necropola de mari dimensiuni (L 35m, H 3.5m) a unui rege geto-dac din sec IV-V i. Hr., soţia lui şi un fiu.
Arheologul Hubert Schmidt a făcut publică această descoperire epocală după ce a venit în1892 la Cucuteni. El a încadrat perioada culturii Cucuteni între anii 5500 şi 2700 î. Hr., cu sute de ani înaintea culturii sumeriene şi egiptene. Cultura Cucuteni este cea mai mare şi veche civilizaţie din preistoria europeană.
Pentru amănunte v. aici. vezi impresii şi
v. aici vezi impresii :
Cultura Gumelniţa
A fost descoperită de Vasile Pârvan în 1921.
La noi s-a răspândit în mil. V î. Hr în regiunea Istria- Dobrogea şi în Muntenia (pe valea râului Mostiştea. În Olteniţa este un muzeu despre această cultură.) Ea transcede în Bulgaria şi Grecia până la Marea Egee.
Populaţia a provenit din Anatolia şi locuia în tell- locuinţe din lut şi lemn bine structurate, amplasate în lunca unui râu. Principalele ocupații ale membrilor culturii Gumelnița au fost agricultura, creșterea animalelor, vânătoarea și pescuitul. În timpul acestei culturi au fost domesticiţi caii sălbatici.
S-au găsit două figurine din lut ars numite perechea primordială destul de asemănătoare cu cele de la Hamangia dar fără cap sau zeiţa de la Vidra, o femeie deasmeni fără cap cu bazinul foarte dezvoltat reprezentând fecunditatea cât şi o statuetă în care capul are chip pe ambele părţi.
Această cultură a dispărut odată cu venirea unor triburi indoeuropene de păstori în regiunea Cernavodă care i-au asimilat. Noua populaţie a rămas însă stabilă. În România au fost descoperite peste 130 situri arheologice care atestă o continuitate de locuire umana din neolitic până în contemporaneitate
Am văzut în 2022 o itinerantă a culturii Gumelniţa la Muzeul Suţu din Bucureşti
Ppentru amănunte v aici. vezi impresii)
Cultura Hamangia
Face parte din neoliticul mijlociu în mileniul IV-II Î. Hr şi a apărut tot în Dobrogea lângă Istria. Populaţia locuia în bordee sub pământ. La Cernavodă s-au găsit necropole cu până la 400 oseminte ale populaţiei de tip Hamangia. În morminte erau puse ofrande şi diverse obiecte. Cultura Hamangia este celebră datorită celor două statuete de lut ars, Gânditorul şi femeia lui descoperite de prof. D. Berciu în 1956 într-o necropolă la Cernavodă. Statueta a fost cel mai probabil modelată în timpul epocii de piatră acum mai bine de 8.000 de ani, iar mai apoi a fost depusă împreună cu perechea sa, într-un mormânt.
Le-am văzut prin anii 75-80 când copiii erau destul de mari pentru a vizita Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa. Gânditorul reprezintă un bărbat așezat pe un scăunel decorat geometric, Bărbatul are coatele așezate pe genunchi și își sprijină capul în mâini. Statuia este extrem de stilizată și nu transmite nici un fel de date despre vârsta Gânditorului. Gânditorul este insoțit de o variantă feminină care stă direct pe pământ. În conformitate cu unele ipoteze˝, Gânditorul” ar reprezenta un zeu al vegetației, iar femeia o zeiță a recoltei.
În câţiva ani de când statuetele au fost descoperite acestea au devenit de-a dreptul celebre în lume fiind expuse în muzee din Londra, Atena, Paris sau New York. După anii 90 o comisie din partea UNESCO a inclus „Gânditorul” descoperit la Hamangia într-o listă scurtă, de numai zece artefacte, din întreaga lume care nu trebuie să dispară niciodată.
- va continua-
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Răspândite în toată ţara, siturile arheologice atestă continuitatea populaţiei din neolitic şi până în vremurile noastre
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Siturile arheologice reprezintă un loc de reculegere pentru că acolo avem rădăcinile
Trimis de Michi in 26.06.23 12:40:53
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA.
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Michi: Felicitări pentru perseverență! Mulți se uită, câțiva citesc, puțini înțeleg (și mai puțini votează... ha, ha) !
Epoca veche - greu de analizat, și mai greu de interpretat. Cercetările arheologice de pe teriotiul României merg anevoios, bani se dau cu țârâita. Printre cele văzute de mine in situ sau prin muzee aș menționa un loc impresionant: Sala tezaurului din Muzeul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (vezi impresii). Pe lângă frumoasele exponate dedicate culturii Cucuteni în această sală se află expus Soborul de la Isaiia, un tezaur din epoca eneolitică cu vădit rol spiritual (într-un singur vas se aflau: 21 de figurine feminine, 21 de obiecte de cult stilizate ca falusuri, 13 scăunele și 42 de mărgele).
????Reiau îndemnul de a vizita expoziția Dacia - ultima frontieră a romanității prezentă la Muzeul Național de Istorie a României până la sfârștiul lunii iulie 2023 (vezi impresii). Veți vedea adunate într-un singur loc piese excepționale!
@tata123 ????: Mulțumesc pentru ca ai avut rbdarea să citeşti, ai votat si comentat. M- a amuzat tare primul paragraf. Din cele 15 voturi adunate în primele 24 de ore de la publicare, probabil 5 au fost date din simpatie, 5 au citit pe diagonală şi au considerat reviewul prea lung şi obositor şi poate, poate 2-3 au citit din doi in paispe si 2- 3 au fost interesaţi.
Si mai mult iti multumesc pentru pontul pe care mi l-ai dat despre expozitia de la muzeul de Istorie. Eu stând mai mult în casă nu am fost la curent cu ea şi, la timpul potrivit nu ţi-am citit revieul. Urmatorul episod saptamana viitoare sau mai târziu va fi probabil despre daci ptca am fost la Sarmisegetuza Regia, Costești Blidaru si cam toate cetăţile din muntii Orastiei, se spune şi de cetatea Devei ( va trebui să verific) dar ma omoara lipsa pozelor de dinainte de a intra in AFA.
” File de istorie, statornicia noastră pe acest pământ
sau
” Subiectul era despre statornicia şi continuitatea populaţiei pe aceste meleaguri.
Formulările din titlu, respectiv preambul, sunt discutabile. Sigur, teritoriul actual al României a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Există mărturii arheologice ale acestui fapt, unele dintre ele amintite în acest articol.
Dar... nu putem stabili nicio legătură de rudenie între noi, cei ce populăm în prezent acest spațiu și culturile Cucuteni-Gumelnița-Hamangia etc. Teza pe care lucrează în prezent istoricii este aceea că nu (prea) există continuitate între populațiile care se succed într-o anumită zonă geografică. Mai ales când vorbim de teritoriul actual al României, pe unde numai cine nu a vrut nu a trecut.
Se impune să vorbim cu rezerve despre înaintașii noștri. Și cu seninătate. Nimeni nu contestă unitatea românilor. E un fapt unanim acceptat, nu e cazul să venim cu argumente atacabile pentru a dovedi asta.
@adso: Mulţumesc pentru vot, completări şi păreri. Este ceeace mi-am şi propus ca aceste reviewuri mai greu digerabile să fie interactive şi cine doreşte să accepte, completeze sau infirme afirmaţiile. Până acum au răspuns invitaţiei Carmen, Tata şi cu tine. Parerile sunt impartite.
Am repetat de câteva ori că nu sunt specialist în materie, ci mă refer la experienţa personală din locurile vizitate de mine. Parerile specialiştilor sunt impartite. M- am referit la continuitatea populatiei pe aceste meleaguri care nu au fost nicicand parasite. Da, au trecut zeci de semintii pe aici, unii doar au însămânţat, alţii au rămas, alţii au plecat mai departe, fiecare si-a pus amprenta asupra populatiei autohtone, de ex triburile de pastori indo- europeni, mai târziu romanii şi mai apoi popoarele migratoare. Etnogeneza arata cum din acest melanj a rezultat poporul român.
Pe când am făcut eu şcoala prin anii ´50 se punea accentul pe influenţa slavilor asupra noastră, neglijându-se contribuţia latină.
Aş fi încântată ca şi în episoadele următoare care vor fi scrise la un nivel mediu de informare dar oricum bazat pe surse, să-ţi aduci contributia.
@Michi: Părerile nu prea mai sunt împărțite, dacă ne referim la actualele generații de istorici profesioniști.
Că aceste meleaguri, cum spuneți dvs., nu au fost părăsite - asta este evident. Niciun meleag, de niciunde, nu a fost vreodată complet părăsit. Dar, de exemplu, populația Moldovei lui Ștefan cel Mare (inclusiv teritoriul dintre Prut și Nistru + nordul Bucovinei) era de... 400 000 de oameni. Cât are orașul Iași în prezent, fără întreaga zonă metropolitană. Iar în vremea descălecatului lui Dragoș era, după unele estimări, a zecea parte (cauze: marea ciumă și invaziile tătarilor). Cât are acum comuna Miroslava.
Este important să știm ce s-a întâmplat pe aici în trecut. Foarte important. Dar se cuvine să privim lucrurile fără patimă. Să vorbim despre cei care au fost, fără însă a încerca să stabilim ce grad de rudenie avem cu ei. Este, oricum, irelevant. Suntem cei care suntem.
Încă ceva și mă opresc:
În zona de unde provin, după fiecare invazie străină - natalitatea a crescut brusc. Bărbații (moldoveni) erau la război, dacă se înțelege ce vreau să spun. Ultima dată asta s-a întâmplat în 1945, faptele sunt documentate. Vorba pe la țară e: copilul tău este cel care a crescut în bătătura ta. Aceste generații nu sunt formate din români? Cele de după invaziile tătarilor, turcilor, rușilor, austriecilor și care or mai fi fost?
Anul trecut, în Franța a fost sărbătoare: pentru prima dată după mulți ani, un elev din Franța continentală a câștigat Olimpiada de limbă franceză. Laurii au revenit, în trecut, celor din teritoriile de peste mări, din fostele colonii sau din alte țări francofone. Din același ciclu, echipa SUA care a câștigat Olimpiada internațională de matematică anul trecut este formată din șase asiatici, cetățeni americani la a doua generație (chinezi, iranieni, vietnamezi, pakistanezi).
Peste 15 ani, vor mai exista doar 12-14 milioane de români „curați”, unii dintre noi + urmași ai noștri. Dar aceste binecuvântate meleaguri nu vor fi părăsite. Vor veni filipinezi, vietnamezi etc. Ei vor forma poporul român.
@adso:
În sprijinul a ce spui tu, mama mea prin bunic avea origini sârbeşti iar bunica dinspre tată ca domnişoară se numea Muscalu. Îţi spune ceva? Popoarele ca şi limba dar ca şi noi însine suntem în continuă schimbare.
Acum privitor la număr:
La fiecare schimbare de generație, numărul strămoșilor se dublează. Dacă se consideră că o generație durează cam 25 de ani (de la nașterea unei persoane până când ea are copii),o persoană născută în 1975 are opt strămoși născuți în 1900,2. 048 strămoși născuți în 1700, ..., 2.147.483.648 strămoși născuți în 1200, deși populația mondială nu a depășit un miliard de oameni decât în secolul XIX.
Diferența dintre numărul teoretic și numărul real de strămoși se explică prin existența căsătoriile între rude. În mod tradițional oamenii și-au căutat parteneri în sânul grupului lor social, geografic sau familial — așa-numitul fenomen de endogamie — și această cerință a contribuit la scăderea numărului de strămoși ai unei persoane. (Jean-Louis Beaucarnot – La Généalogie.)
Asa cred eu că se explică creşterea exponenţială a populaţiei consemnate documentar cu un număr mic de locuitori
Zilele astea merg la Muzeul de Istorie că este o expoziţie tempoarară despre daci şi romani pe care mi-a recomandat-o Tata 123
@Michi: Nu e așa de simplă curba evoluției populației. Sunt foarte mulți factori care o influențează. De exemplu, la 1300 (pe vremea lui Filip cel Frumos) în Franța trăiau peste 20 de milioane de oameni, acum sunt sub 60 de milioane. Populația nici măcar nu s-a triplat, ceea ce nu corespunde modelului expus de dvs.
De fapt, un anumit teritoriu, la un anumit moment al dezvoltării tehnologice, poate susține o anumită populație. Unele teritorii sunt subpopulate (cazul celui pe care trăim noi, cam în orice epocă istorică), altele suprapopulate (ceea ce, de obicei, duce la războaie pentru acapararea resurselor sau la conduceri dictatoriale, capabile să mențină pacea).
@adso: Apreciez cât de bine informat eşti şi mulţumesc că ai lansat un fir de discuţie. Eu ca inginer cu diplomă din 1958, m-am învăţat să caut (aşa ne spunea prof Neniţescu) şi preiau din surse dar evident, sunt multe teorii.
@adso: Am recitit ce am scris atât eu cât şi tu la acest review. Am apelat la Google şi alte surse cu privire la teoria continuităţii populaţiei pe acest teritoriu şi da, unanim toate articolele vorbesc de continuitate. Roesler contestă formarea poporului român la nord de Dunăre în timp ce D. Onciul şi Tocilescu îl combat. B. P. Hasdeu, V. Pârvan, Xenopol, Iorga, Gh. Brătianu, Neagu Juvara, mai nou Ioan Aurel Pop şi noua generaţie de istorici, studiază etnogeneza românilor. C. Giurescu era adeptul influenţei puternice a slavilor. În privinţa ADN şi a influenţelor diferitelor popoare asupra genomului actual al românilor, s-a măsurat că 50% avem influenţe neolitice (Cucuteni, Hamangia), 20% indo-europeni, 20% daci şi romani apropiaţi între ei genetic (cu origini neolitice şi indo-europene) iar 10% alte popoare.
Dat fiind că eu vreau să prezint doar file de istorie prin prisma excursiilor făcute de mine, - îndemnând şi pe alţii să le vadă, - am schimbat titlul acestor reviewuri mai aproape de obiectivul A FA care e mai mult turistic.
@Michi: Respect pe toți cei care scriu aici și nu intenționez să intru în vreo polemică, mai ales cu dvs.
Ideea mea nu e aceea de a combate pe Nicolae Iorga sau Ioan Aurel Pop, nu am competența necesară. Dar citesc cărți / articole care expun opinii contrare lor și mi se par pertinente argumentele de acolo. Mai convingătoare decât cele ale lui NI sau IAP.
Evreii vorbesc despre istoria evreilor, nu despre istoria statului Israel. Pentru că evrei locuiesc în toată lumea, în timp ce statul Israel a apărut după Al Doilea Război Mondial. Se poate scrie separat (și există!) o istorie a Palestinei, controlată de evrei acum 3000 de ani, dar apoi de babilonieni, de romani, de Bizanț, de arabi, de creștini, de turci, de englezi etc.
Istoria polonezilor nu se suprapune peste istoria Poloniei. Granițele Poloniei s-au schimbat de zeci de ori. În prezent, nimeni nu contestă dreptul lor la Silezia sau la litoralul Baltic, deși acestea le-au revenit abia acum 75 de ani. Iar cine scrie despre trecutul orașului Gdansk, de exemplu, va vorbi în primul rând de Danzig.
În privința românilor și a României, nu vreau să intru în discuție. Istoricii de azi (IAP nu intră în această categorie ????) au opinii nuanțate. Iată un singur argument: de ce italiana sau germana sau franceza (până în sec. XIX) au atâtea dialecte, în timp ce româna nu? O limbă care s-ar fi format cândva în lunga perioadă 600-1000, pe un teritoriu atât de vast ca cel al Românei, teritoriu care ulterior a evoluat divergent (intrând sub stăpâniri diferite de la o regiune la alta), și care limbă nu a fost limbă de cult sau de cultură sau limbă a clasei dominante, ar trebui să fie reciproc ininteligibilă celor aflați de o parte și de alta a Carpaților.
Dată fiind extrem de redusa densitate a populației din acest areal în acele vremuri, este mult mai probabil că limba română s-a format pe un teritoriu restrâns (se merge pe varianta Cazanele Dunării, de-o parte și de alta a fluviului), apoi a fost răspândită, deja limbă matură, de un grup relativ mic de vorbitori care s-au înmulțit și au asimilat eventuale alte grupuri latinofone.
@adso: Doamne, ce-ţi veni cu polemica? Este exact ce am vrut, exprimare de opinii, o participare interactivă. Dacă nu erau ecourile tale nu-mi venea ideea să schimb titlul reviewurilor care e mai modest dar sper mai cuprinzător. Cum într-o viaţă de om am făcut multe excursii şi pe oriunde am fost era şi ceva istorie şi cum acum stau mai mult acasă, m-am gândit să încerc deşi nu ştiu dacă am să reuşesc.
În privinţa limbii române ar fi de discutat cea a aromânilor, lexicul albanezilor, al celor din valea Timocului- cum de au rezista la distanţă şi sub alte stăpâniri?.. dar nu face obiectul articolului.
@Michi: Ce vreu să spun în ecourile mele la acest articol este faptul că muzeele pe care le-ați vizitat prezintă artefacte care vorbesc despre oamenii care au trăit în acest spațiu geografic, în diverse epoci. Sciți, geți, daci, populații latinofone (coloniștii aduși de Traian nu erau italici, ci mai mult din Asia Mică sau Africa de nord), valuri de migratori (Cloșca cu pui e un tezaur vizigot), slavi, cumani, maghiari, germani, tătari, turci, greci etc.
Sigur, de la un moment încolo (momentul te zero fiind încă neclar) - preponderent români. Dar nu e important care este acel moment te zero. În prezent, nimeni nu contestă dreptul nostru, al românilor, asupra teritoriului pe care locuim.
Deci eu aș propune titlul: File din trecutul spațiului carpato-danubiano-pontic ????.
@adso: Multumesc pentru interesul acordat. Am fost ieri la Muzeul de Istorie si am vazut expozitia Dacia, ultima frontiera a romanitatii, exceptionala. Este deschisă pâna la 31 iulie. Titlul seriei de reviewuri nu l - as schimba pentru ca iar cad in domeniu de specialitate, ori cunoștințele de istorie ale majoritatii dintre noi sunt medii. Apoi eu mi- am propus ca pe baza excursiilor mele sa relatez (superficial) epoci istorice succesive până in timpurile de azi. Cred că imi va lua f. mult timp posibil până spre iarnă si s- ar putea să abandonez. Cum o vrea Dzeu.
@Michi: Este un proiect lung și foarte greu cel pe care vi l-ați asumat. Necesită multă muncă, răbdare și mai ales documentare cu atât mai mult cu cât formația dumneavoastră ca intelectual nu este aceea de istoric.
Vă doresc multă putere de muncă și tenacitate pentru a duce la bun sfârșit ceea ce v-ați propus!
@iulianic: Mulţumesc Iulia pentru reţinerea pe care o ai asupra proiectului pe care mi l-am propus.Rezultă un sfat sincer şi prietenesc. Ecoul tău are greutate ţinând seama de palmaresul pe care-l ai în AFA. Am realizat după ce am vizitat expoziţia ˝Dacia, ultima frontieră a romanităţii˝ câtă muncă de documentare ar fi necesară pentru fiecare capitol, chiar dacă s-ar baza pe excursii personale în locuri istorice. Una a fost când am scris un review turistic despre Sarmisegetuza Regia, alta e să mergi la izvoare, să cauţi, să găseşti păreri contradictorii, să alegi... şi la urma urmei ˝qui prodest? ˝.
@adso: Nu am înţeles, cine e pianistul? ????
Pe căldura asta stând în casă, am început să adun material pentru cetăţile din Dobrogea pe care le-am văzut în 2016 (nu pe toate) dar nu am scris suficient despre ele, fiind amestecate în desfăşurarea zilei turistice cu mănăstiri, biserici, orase, trasee, cazări.
@tata123 ????:
”@Michi: Felicitări pentru perseverență! Mulți se uită, câțiva citesc, puțini înțeleg (și mai puțini votează... ha, ha) !
mare dreptate ai, dar cred ca si destul de putini citesc, insa asta este, incarcam sa supravietuim celor care au alte lucruri "mai interesante" de citit .
@Michi: Nu am sa fac comentarii legate de istorie deoarece nu este domeniul meu si daca voi face greseli grave imi voi lua "hate" cum se spune mai nou , asa incat ma multumesc doar sa te felicit mama Michi pentru articol, o initiativa minunata, si sa ii felicit si pe ceu ce au scris ecouri.
Cat despre ganditorul de la Hamangia (el), mi-a servit ca parte a unui proiect in desfasurare, inca nu este cazul sa spun mai mult .
Felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.3b Alte mănăstiri din Vâlcea — scris în 22.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.3a Mănăstiri din Vâlcea — scris în 08.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.2 Mănăstiri din judeţul Neamţ — scris în 05.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.1 Mănăstiri din Bucovina — scris în 31.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii: 4.2 Creştinarea populaţiei din acest teritoriu — scris în 25.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii — 4.1 Creştinarea populaţiei din acest teritoriu — scris în 23.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 O țară cu locuri minunate - ultima parte — scris în 11.10.17 de ungureanica din REșIțA - RECOMANDĂ