GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Călător prin țara mea. Merită să vezi: Rezervația Naturală Buciaș pe repede-nainte pe caz de ploaie
O expediție științifică, formată dintr-o echipă de savanți de renume mondial, este prinsă de canibali în mijlocul junglei.
Șeful de trib îi chemă pe membrii expediției, unul câte unul, să-i ”judece”. În spatele lui, fiul cel mare al șefului de trib, cel ce urma să-i preia domnia.
Vine primul prizonier.
Canibalul:
-Cine ești și ce știi să faci?
-Sunt un excepțional om de știință, geolog!
Șeful de trib se uită la el, îl analizează și hotărăște:
- Pe rug, îl mâncăm!
Zis și făcut, geologul este mâncat de canibali.
La vreo două zile, următorul:
-Eu sunt un lingvist, studiez limbile vorbite pe pământ!
-Mda, pe rug și cu ăsta! hotărăște șeful de trib.
Mai trec câteva zile, în fața șefului de trib este adusă o tipă frumușică-foc.
-Eu sunt cea care răspundeam de întreținerea moralului membrilor expediției, dacă înțelegeți ce vreau să spun...
-Bine, pe asta o ducem acasă, la cortul meu! hotărăște șeful canibalilor
Fiul șefului de trib, din spatele lu' tac-su:
-Tată, tată, pe asta n-o mâncăm?!
-Nu, prostule, pe asta o ducem acasă și-o mâncăm pe mă-ta!
 
Nu trebuie să vă speriați de locurile despre care vă voi povesti, cel puțin nu mai mult decât de faptul că scriu iar, unde vă voi duce cu povestea mea nu veți găsi canibali, așa că femeile în vârstă pot fi liniștite, nu vor fi înlocuite de fătucile frumușele ce trec pe-acolo!
Nu de alta, dar, civilizația nu este atât de departe pentru că vă voi vorbi despre Rezervația Naturală Buciaș.
Este o arie protejată ce se află în extremitatea Munților Vrancei, munți aflați în zona Carpaților de Curbură, doar că pe partea județului Bacău, în apropierea municipiului Onești.
Rezervația este constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc, un ansamblu de abrupturi stâncoase, creste, țancuri, turnuri, cheiuri și cascade. Aceasta se află pe cursul inferior al Bucieșului, la confluența acestuia cu râul Cașin (afluent de dreapta al Trotușului).
Rezervația Naturală Buciaș a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 471 ha.
În cazul meu, de la Mărășești la Adjud, pe E85 și apoi spre Onești, pe DN 11 A. Din Onești, pe DJ 115, spre Mănăstirea Cașin și apoi, mai departe, spre satul Scutaru. În total, de la Onești până la Scutaru, vreo 15 km, apoi ultimii 4 fiind pe drum forestier foarte bine întreținut. Deci, vă garantez acces pe auto extrem de comod.
Păi, ar fi mai multe de văzut :
 
Biserica din Mănăstirea Cașin
Iacă ce spune Wikipedia despre ea: ”Mănăstirea Cașin a fost ridicată în 1655 de voievodul Gheorghe Ștefan. Este asemeni bisericii Golia din Iași ca plan și dimensiuni, dar formele sunt simplificate. Clădirea era înconjurată de case domnești și de un zid de piatră cu turnuri ca de cetate, fiind concepută ca loc de apărare. Marele cutremur din 1805 a avariat-o grav; mănăstirea a fost reparată de egumenul grec Ierotei, iar între 1836-1839 de egumenul Isaaia din Constantinopol. ”
 
Cheile Cașinului
Cheile Caşinului sunt la capătul DJ 115 (asfaltat) Oneşti – Mănăstirea Caşin – Scutaru. Această distanţă poate fi parcursă cu autoturismul pe drumul forestier Scutaru – Cabana Buciaș, pentru a intra pe cursul râului Bucieș.
Cheile Cașinului nu sunt vizibile din drumul forestier; pentru a le vizita trebuie să cobori la malul Cașinului. De aici, mergi pe cursul apei și trebuie să treci cursul apei de vreo câteva ori, deci, bine ar fi le vizitați atunci când afară este cald.
Apa taie stânca creind niște peisaje tare frumoase. Cel mai important, la un moment dat veți ajunge lângă două turnuri din piatră, despre care cei din părțile locului spun c-ar semăna cu WTC.
Cascada Buciaș
Intrând pe drumul spre Schitul Buciaș, la vreo doi km de locul unde parcați mașina, trecând pe lângă Cabana Buciaș, veți ajunge la o cădere de apă extrem de frumoasă. Este tocmai Cascada Buciaș, cea despre care vorbeam.
Schitul Buciaș
Mergând mai departe de Cascada Buciaș, la vreo 500 de m, te desparți de drumul forestier, pe care s-a mers lejer. De la intersecția cu drumul spre schit trebuie să urci, preț de vreo 4-500 de metri. Stați liniștiți, o să vi se pară câțiva km! Ajunși la Schit o să vă recompensați cu imagini tare frumoase. Ar trebui să vă placă.
Cascada Fata Moartă
De la cascada Buciaș se continuă drumul preț de încă vreo 2-3 km, apoi, se face o intersecție spre stânga. Drumul nu mai este atât de bun dar am văzut oameni care urcau cu bicicleta acolo. Cascada este mai mică decât cea a Buciașului, dar, merită văzută.
Păstrăvăria ”Înțărcătoarea”
Mergând pe drumul forestier înainte, la vreo 2 km de locul unde coborâți pentru a merge spre Cascada Buciaș, ajungeți la păstrăvărie. Se comercializează doar păstrăv autohton, păstrăvul-curcubeu, amatorii vor da lovitura!
 
Grad de dificultate al traseului
Ușor, țineți cont de faptul că mare parte din drum se poate face cu mașina (spre păstrăvărie și spre Cascada Buciaș, până la locul unde veți coborî, pentru intrarea-n rezervație.
Timp necesar:Cam un 8 ore ar trebui să v-ajungă ca să vedeți tot ce-am scris eu aici. Dar, puteți face doar parte din traseu și-atunci timpul necesar scade corespunzător.
Am plecat, duminică dimineața, de-acasă. Nu, nu am plecat cu mâna goală, am luat-o și pe Adriana și un rucsac, în care am îndesat vreo câteva sandvișuri, o sticlă cu apă și alte alea, mici chestii necesare pentru o mică drumeție, cum ar fi niște chestiuțe ușor impermeabile, în caz de la o adică, natura va arunca cu apă în noi. Și un telefon, pe post aparat foto, ca să imortalizez, pentru că telefonul de-l am în mod curent, deși e mare sculă, cam cheltuie bateriile când fac poze.
Drumul până la Onești și apoi spre Mănăstirea Cașin, fleac! Cam în 35-40 de minute m-am oprit în fața bisericii din Mănăstirea Cașin, dornic să văz cum arată o biserică construită la 1655, adică cu 'fro 309 ani înainte de-a mă naște eu. Închipuiți-vă, a existat viață și înainte de mine?! :p
La Biserică, era de Duminica Orbului, mare praznic, așa că era cam full, că cetățenii cu drept de vot din comună par a fi extrem de religioși.
Intrat în curte, făcut poze la ziduri, la construcția în sine, la zidurile alea vechi.
Ba, am văzut și un mic muzeu, de-i zicea ”Muzeul Văii Cașinului” dar a cărui ușă era extrem de încuiată!
Am intrat în biserică, cum vă spuneam, plină-ochi. Am luat și eu câteva lumânări de le-am aprins în memoria alor mei. În plus, am refuzat, politicos, câteva felii de diverse produse de panificație sau colivă pe care lumea o oferea la o mare, extrem de mare masă pusă în curtea bisericii. Deh, era hram!
M-am împrietenit imediat cu câțiva cetățeni cu care, de la primele vorbe, am stabilit că trebuie să le dau câțiva leuți, bani cu care ei urmau să-și cumpere câte ceva de mâncare. Am renunțat, deci, la o sumă minoră de bani, transformată în bancnote de 1 leu, dar, știți ceva: ăia m-au păcălit, nu cred că-și luau mâncare, mesele din curtea bisericii erau pline și ei nu păreau interesați de acest aspect.
Mă rog, nu a putut nimeni să-mi explice care sunt ruinele Școlii Domnești sau ale chiliilor vechi. Doar la intrarea-n vechea Casă Domnească se păstrează o arcadă pe care-m fotografiat-o.
Per total, cam în 40 de minute mi-am astâmpărat setea de cunoaștere istorică și am plecat spre locul unde parcasem mașina. Nu pot spune că am fost dezamăgit dar nici n-am dat pe dinafară de încântare, dar, nah, înțeleg, lumea era ocupată cu hramul bisericii nu cu explicatul ,ce și cum, unuia ca mine!
Adriana n-a fost așa de scorțoasă, ca mine, a primit de pomană vreo câteva prăjituri și un păhărel cu coliva. Toate arătau bine și miroseau la fel. Calica, n-a vrut să-mi dea și mie, la ea nu operează faza cu ”Dar din dar se face Raiul! ” Cică e mai bine să nu mai crăp în mine dulciuri, motiv pentru care și-acasă-mi ascunde ciocolata...
Oarecum pofticios am continuat drumul spre Rezervația Buciaș.
Am mers spre Scutaru, preț de vreo 5 km, apoi, după ce am trecut de acest sat, am intrat pe un drum forestier foarte bine întreținut. Pădurea era binișor înverzită, drumul trece pe lângă și peste Cașin, peisajul este frumos, așa că nici nu-ți dai seama când ajungi la o mare parcare, semnalizată corespunzător cu barierele de rigoare. Las mașina în fața barierei și, plini de entuziasm, plecăm pe un drum marcat cu pancarta ”Schit”.
La nici două minute trecem pe lângă Cabana Buciaș, nimic spectaculos, cred că este o cabană silvică, dacă oferă cazare cred că e doar cu circuit închis.
Și drumul acesta este foarte bun, se merge, la pas, pe lângă albia Bucieșului, de această dată. Câțiva merg cu bicicleta, iar vreo doi localnici încearcă să prindă pește în pârâu. Păi, cum se poate, dacă e rezervație?! Apoi, aflu că este rezervație peisagistică așa că pescuitul n-ar fi chiar caz de Curte Marțială.
Oricum, mă uit în toate părțile, peisajul chiar este frumos. Mersul este alert, dar nu de competiție, așa c-avem timp să vedem niște umbre, sus, pe-o stâncă. Cei care se aflau în fața noastră, la câteva zeci de metri îmi arată, fericiți, ce fotografiaseră: vreo 3-4 capre negre. Că, zice la carte, aici sunt refugiate și niște capre negre. Și, eu, prostul, mă pălise să tușesc chiar atunci!
Cei 2 km i-am făcut în vreo 30 de minute, pentru că, v-am spus, am stat și-am căscat gura la tot felul de de chestii pe care le vezi în natură: pești, ce se vedeau în apă, peisaje, eu am văzut și vreo două blonde dar, nah, m-am uitat și-atât!
Cert este că, exact în momentul în care începi să te plictisești, ajungi la Cascada Buciaș.
Pe loc în față! Cascada chiar este frumoasă, are și debit destul de spectaculos. Am bântuit pe-acolo ceva timp, am făcut poze peste poze, nu mă mai săturam.
Apoi, cei ce fotografiaseră căprioarele ne-au întrebat dacă vrem să continuăm spre cascada Fata Moartă. Yep, voiam, așa căm am plecat mai departe, încântați. Peisajul este cam același, apa a tăiat prin stâncă, se văd și câteva prăbușiri de teren, izvoare ce se preling pe peretele munos. Apa e în domeniul ei așa că, după ce-am trecut de intersecția cu drumul spre Schit, a început ploaia. Nu foarte tare dar, oricum, sîcîitoare!
Ne-am deghizat cu vestuțele noastre impermeabile, am stat cumva adăpostiți dar, ploaia, nu și nu!
De-aia, după vreo 10 minute, văzând că norul năzdrăvan de ne stropea devenise cumva mai negru, am hotărât să mergem nazati. Deci, nice Schit - nice Cascadă!
Am trecut, iarăși, pe lângă Cascada Buciașului, am făcut alte poze, ca prostu' și apoi am plecat spre mașină.
O să râdeți, un drum pe care l-am făcut, la venire, în 30 de minute l-am făcut extrem de rapid înapoi. Cam în douăj'de minute ne scuturam vestuțele de apă și am năvălit în mașina aflată în parcarea de v-am spus că oprisem.
Lucru bun și ploaia aia, că, dacă tot am ajuns în mașină, am procedat la consumarea sandeviciurilor de la aveam cu noi, papa bun, friptură rece de pui și alte salamuri de-mi prisoseau prin frigider.
După ce-am bătut falca, am dat să pornim și, ce să vezi, s-a terminat ploaia!
Oricum, nu mai aveam chef să facem iarăși, 5 km spre Cascada Fata Moartă, am lăsat-o pe altă dată, că, n-or fi intrat zilele-n sac!
Am urcat, în schimb, până la Păstrăvăria ”Înțărcătoarea”, preț de alți vreo doi km pe același drum forestier, tot bun, deși plouase.
A fost ziua noastră norocoasă, am ajuns la Păstrăvărie exact când ăla de-avea grijă de ea punea bariera și-o încuia cu lacătul. Că unitatea încă nu e deschisă publicului, sau, mai corect, nu era atuncea. Că abia peste vreo trei săptămâni urmau să scoață la vânzare peștii respectivi.
Asta e, dar, l-am întrebat pe nenea ce-am putea face în zonă iar el ne-a recomandat să vedem Cheile Cașinului. Ne-a și explicat cum să facem, ele începând cumva din dreptul satului Scutaru.
Am revenit, deci, la începutul drumului forestier și-am făcut cum ne-a spus omul și ne-am ales cu văzutul unor locuri frumoase. Apa taie bine stânca, oricât de mare și tare ar fi ea, mai ales dacă-i dai și ceva timp pentru asta. Ori, în cazul nostru, vreo câteva milioane de ani i-au prins numai bine.
Cum v-am spus, bateriile de la telefonul meu s-au terminat așa c-am trecut la varianta a doua, de rezervă, am scos ăl de-al doilea telefon.
Știți bancul cu baba de mergea cu trenul. O întreabă controlorul dacă are bilet și ea scoate două.
- Păi, de ce două, dacă ești singură ?! întreabă ăsta, mirat.
- Ei, nah, dacă-l pierdeam pe unul din ele, îl aveam pe-al doilea, deci, nu mă puteai amenda!
- Și dacă le pierdeai pe-amândouă ce făceai?
- Nimic, de fapt, eu, am abonament!
Așa și eu, aveam două telefoane, unul de-l folosesc obișnuit, dar care nu mai avea baterie și unul la care n-aveam cartela dar aveam baterie, să pot fotografia cu el.
Am făcut deci câteva poze frumoase, dar n-am avansat cine știe ce pe Chei pentru că, normal, a revenit ploaia!
Fuga-fuga la mașină, nu mai aveam nici măcar vestuțele cu noi.
Ajuns la mașină, scuturat de apă, îmbarcat și plecat de acolo.
Per total, am fost încântați de ce-am văzut dar dezamăgiți de ghinionul de -a nu fi ajuns acolo unde voiam. Nu-i nimic, aveam pozele, o să ne întoarcem odată și-odată.
Ajunși în Onești, cu bine, după amiaza, pe la 17,30, stătusem vreo 8 ore pe-acolo.
În mașină era cam vraiște, oprit să așezăm boarfele-n ordine. Găsit veste, sticla cu apă și ce mai era nevoie. Din reflex, căutat telefonul, voiam să schimb cartela în ăsta, de avea baterie. Scot primul telefon, ăla mort, caut pe-al doilea, ăla cu pozele de pe Chei.
L-am găsit, canci! Și l-am căutat, metodic. Nope, nu mai era ! Clar, a rămas în cadrul naturii, cred că mai ales atunci când ne-am grăbit s-ajungem la mașină plecând de pe Cheile Cașinului. Nu-i vorbă, nu mai era vreo valoare, era un IPhone 4, fără cartelă-n el, dar aveam acolo fotografiile abia făcute! :(( Dar, cum nu-mi pare rău după el, o să-l găsesc...sau, nu !
De-aia vă spun, să mor de-mi pare rău de telefon, dar, dacă cumva l-a găsit cineva de scrie pe sait, îi dau parola, iar el să-mi trimită pozele, pe WhatsApp. Și poa'să-și ție telefonul ! Bine?
Altcumva, haidi, pa!
 
Webmaster: te rog, https://www.youtube.com/watch?v=aEGhLFKKYh4
PS Excursia asta am făcut-o duminică, 13 mai 2018. Să mai aud pe cineva că râde de superstiții !!!????
Trimis de Yersinia Pestis in 29.05.18 12:48:18
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Rezervația Naturală Buciaș [Cheile Cașinului], ONEȘTI [BC]" (nou-creată pe sait)
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@webmasterX: Adică sunt întemeietorul rubricii, descălecătorul cum s-ar zice ?! Wow, asta e de bine? ????
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
=
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Yersinia pestis:
S-a dat startul la drumetii si se vede adica se citeste si aici pe AFA.
M-a interesat de doua ori articolul tau.
1. Sa vad ce ne scrii.
2. Apoi citeste Dane atent ca pe-aici pe unde se sperie caprele de stranutul lui Yersi si mai vezi si blonde nu ai fost!
Ba si punctul 3: Sa citesc ce bancuri mai bagi.
Poze din natura rasfoirsc oricum cu drag, votabile si nevotabile.
Stii, eu am locuit pe strada Trotusului vreo 15 ani, la vreun km de capatul strazii este Manastirea Casin, dar Bucias e doar acolo unde ne spui tu.
Felicitari, numai de bine, daca te bagi la drumetii cu mine si cei care mai merg cu mine, da de stire! ????????⛰
Foarte frumoasă invitaţie la drumeţie! Mă bucur să vă cunosc (p 19). Felicitări, un articol foarte bun!
@Yersinia pestis: Mulțumim pentru aducerea la lumină a altei zone naturale minunate din zona Moldovei. Mi-a plăcut aspectul de cetate al mănăstirii, zidurile vechi de aproape două secole, chiar și arcada sculptată - martor al măiestriei meșterilor cioplitori în piatră. Recunosc că am mai căutat fotografii suplimentare pe Internet pentru a putea vedea mai bine ansamblul monahal.
@Yersinia pestis: Excelent articol si o idee bună de călătorie! Felicitări!
@Dan&Ema: Pe bune, mi-e ciudă c-am pierdut pozele alea, dar așa am și un motiv să mai trec pe-acolo!
Mulțumesc că-ți găsești motive ca să citești ce scriu pe sait, măcar pentru bancuri. Sau, poate că nu-mi dau eu seama, doar bancurile ce-or fi de scrisul meu și eu m-alint!
Altcumva, da, îmi plac tare mult drumețiile și chiar am de gând, în vara asta, să scriu despre ele! Just watch me!
@maryka: ”Să vă cunosc” este o exprimare (prea) pretențioasă, prefer să ne tutuim, că tot e virtual.
Asta nu-nseamnă că nu ne respectăm și, în plus, prietenii (de sait) așa-și vorbesc! Te rog, deci, ca pe viitor, să-mi vorbești la persoana I-a singular, altfel cred că te supăr și-o să devin timid...
Altfel, îmi pare bine că mi-ai citit review-ul și, normal, te mai aștept !
@tata123: Chiar o să vă arăt, în vara asta, alte frumuseți decât alea, clasice, ale Moldovei. Chiar dacă nu sunt atât de popularizate, ele merită să fie cunoscute. Poate tocmai ăsta este farmecul lor, faptul că nefiind atât de umblate au păstrat și mai mult din cadrul natural autentic.
Acuma depinde de mine, de cât de bine le pot descrie, de așa manieră încât să vă conving, dacă nu să ajungeți și voi acolo, măcar să citiți despre ele.
Mulțumesc că mi-ai citit review-ul!
Superbonus, cu drag! Alaltaieri ne-am intors din Moldova (zona Varatec, Agapia) pe traseul Varatec-Onesti-Oituz-Brasov-Pitesti. A fost frumos (la dus am mers pe Cheile Bicazului) si am vizitat in zona destul de multe locuri si obiective interesante. Pentru data viitoare vom lua in calcul zona descrisa de tine cu atat de mult umor. Merg sa-ti recuperez telefonul!
@CATAAS: Mulțumesc pentru aprecieri!
Acuma, nu poate fi chiar ”excelent”, măcar pentru faptul că n-am mai ajuns la cealaltă cascadă, dar poate că v-ați făcut o idee, cei ce citiți saitul, despre ce e cu zona din jurul Oneștiului, pentru că am impresia că, pe nedrept, este considerată ca fiind sărăcuță în obiective turistice!
Mulțumesc, din nou!
@michaela_1961:
Mulțumesc pentru SB!!!
Aaa, păi, dacă-mi spuneai, îți dădeam niște variante de traseu sau ce să vizxitezi în zonă. Și unde să mănânci!
Cred că ai văzut și Lacul Bicaz chiar dacă facii un mic ocol față de Chei, dar, da, ați fost inspirați, vedeți și Lacul Roșu, mai sus de Cheile Bicaz.
Te rog să-mi găsești telefonul, parola e 1964! E IQ-ul meu!!!
Mulțumesc pentru SB!!!
@Yersinia pestis:Multumesc de intentia ta frumoasa de a ne oferi acele variante, dar, excursia noastra a fost tematica: Revederea sotului cu fostii colegi la 37 ani de la terminarea facultatatii (ei se revad in fiecare an in diverse zone ale tarii). La dus am vazut Lacul Rosu, Cheile Bicazului. Ca sa vedem Lacul Bicaz am inteles ca trebuia sa o luam pe la Durau, iar drumul ar fi prost, deci am renuntat. In privinta mesei totul a fost organizat si mult peste cat am putut duce. Cazarea in 3 pensiuni: Varatec, Codrii de Arama si Daria (am fost 90 de insi). Vizitatul iar a fost oganizat, s-au inchiriat doua autocare si ne-am plimbat ca in studentie cu totii: Manastirea Varatec, Agapia, Cetatea Neamt, Casa Memoriala Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, Schitul Vovidenia, Muzeul Nicolae Popa si cam atat, ca nu a mai incaput altceva deoarece mesele festive ne-au ocupat toate noaptile A fost o iesire minunata, organizata ca la carte de care ne-am bucurat mult!
@michaela_1961: Păi, cum spuneam, din orașul Bicaz urcai un pic până la Lacul Izvorul Muntelui (sau Bicaz), nu mult, preț de vreo 7-8 km. Vedeați chiar barajul, nu continuați drumul spre Durău.
Apoi, vă întorceați și urcați pe Cheile Bicazului și Lacul Roșu.
oricum, înțeleg că v-a plăcut zona și aveți mare dreptate, este chiar frumoasă!
Mâncatul, pentru moldoveni, este o activitate tare importantă, nouă ne plac mesele care durează-n timp, s-avem timp să stăm de vorbă. În Bucovina este tradiție, cred că bucătăria din zonă este printre cele mai bune din țară!
Și, da, și Vrancea are zone frumoase, dacă o s-aveți ocazia să le vedeți să nu dați înapoi și, dacă considerați că vă pot ajuta, o fac cu mare drag!
@Yersinia pestis: Multumesc anticipat! Daca mai ajungem prin zona sigur o sa ti cer parerea.
- Am vrut sa vad barajul, (mai ales ca am terminat c-tii hidro) dar ne-au speriat ca e drumul fff prost.
-In zona Vrancea am fost cred ca acum 2-3 ani la Lepsa, tot la o revedere. Superb si acolo, am scris un review.
-despre mancare... aoleeeu!!! de la produse traditionale, o zacusca dementiala, un lapte gras (n-am mai vazut caimac la lapte de multa vreme), berbecut la protap, dulceturi adevarate, poale-n brau si pana la fineturi gen rata cu sos de portocala, somon si tort de mousse, toate buneeeee rau!
Vacante minunate si multumesc mult de sugestii!
@Yersinia pestis:
Ok. Am înțeles! Am uitat să spun că mi-au plăcut și bancurile????
Așa, drumeție și umor, e reţeta perfectă! ????
@elviramvio: Da, asta era ideea, de-aia-am și scris despre!
@Yersinia pestis: Bueyyy, nene, n-ai pile la Politie? Sunai (de pe telefonul Adrianei) la 112, le ziceai ca capra neagra ti-a julit telefonul cand stranutai si ti-l gaseau oamenii! Eeee!
Dealtfel, frumos traseu! Nici n-auzisem de cascadele astea doua! Dar arata bine amandoua! Astept episodul urmator.
P. S. Vezi dac-ai refuzat coliva? Adriana a zis ca da si-a avut. Tu... ce sa-ti fac!
Banc:
M-am rugat in fiecare seara la Dumnezeu sa-mi dea un sot bun. Dumnezeu mi-a dat un sot bun.
Sotul meu nu s-a rugat, deci a primit ce-a meritat!
@Zoazore: Sanchi, nu se “julește” dacă vrei să spui că e furat ci, “ zulește “! Asta, cu argoul, e ca vorbitul pe oltenește, nu-i atât de ușor pe cum pare! Pe tren sunt tot felul de “ trăgători” toți cu vorbele lor, tre’ să-nțelegi ce-și spun ca să știi ce-or să facă !
Caprele negre-s acoloșa, alea blonde, nuș’! Cât despre telefon, asta e, s-a dusără!
Iar despre ceea ce-ți dorești, e greu să ceri ceva că nu știi ce-ți ceri ! De-aia se si spune să nu te rogi de Doamne-Doamne că ce faci dacă te-ascultă și-ți îndeplinește dorințele!
@Yersinia pestis: Esti invidios pe Adriana ca s-a rugat? Na, ea a capatat si coliva!
@Yersinia pestis: Ce pot sa spun si eu acum a atata vreme de cand l-ai publicat (in fine, o sa spui ca bine ca l-ai citit si acum ), dar mi-a placut si articolul, normal, cu bancul de rigoare, dar si ecourile la fel de haioase.
Ai facut un traseu minunat si care merita sa fie tinut minte si normal, si parcurs.
Felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2019 Drumeție în Rezervația Naturală ”Buciaș” + alte obiective din zonă — scris în 30.07.19 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ