Caldura mare, mon cher!

TIPĂREȘTE

Caldura mare! Luna iulie (cuptor), tocurile sandalelor strica asfaltul trotuarelor din oras, aerul e de nerespirat, iar soarele pare ca-ti da cu ciocanul in cap. Pana la plecarea in concediu pare ca mai este un secol si ceva.

In urma unui consiliu ad-hoc (sotul meu + doi amici), suntem instiintate (noi nevestele) ca urmeaza sa plecam la sfarsit de saptamana din oras.

Dupa momentul de bucurie urmeaza intrebarea “Unde? ”, pauza in zona masculina a grupului si la un moment dat se aude si raspunsul “Undeva, cu cortul! ”. “A-ti luat-o pe aratura”, “V-a batut soarele in cap”, “Vi s-au evaporat creierii”, …... etc.

Dupa o perioada de tratative si aprecieri, nu tocmai bune de reprodus aici, la modul de gandire al masculilor, cedam si ne apucam sa facem bagajele. A doua zi, inca mormaind diverse aprecieri, incarcam in masini bagaje si copii (una bucata de fiecare familie) si pornim la drum.

Directia – Dobrogea – punct final – undeva la umbra pe malul unei ape.

Punctul final il stabilim pe drum, prin eliminare, metoda interesanta si comica uneori, nu o recomand celor “sensibili” la schimbari bruste de mediu si confort. Malul tulcean al Dunarii – prea populat, prea aproape de oras; lacul Babadag – cat vezi cu ochii nici un boschetel, ceva care sa faca umbra; lacul Razim – superb dar cu malul prea abrupt pentru a permite intrarea in apa a copiilor; si tot asa pana mai aveam un pic si treceam la bulgari.

Din una in alta, ghidati de sotul meu (de profesie geograf – dotat cu un “portpagaj” de harti), ajungem intr-un satuc numit Vadu (de la iesirea Nordica a satului Corbu spre mare), unde oprim la mini-market, carciuma, “birou de informatii turistice”, toate la un loc (aprox. 3m²). Dupa infomatiile primite o luam iarasi “la picior”, dupa cativa metri intram pe un drum din pamant-nisip, drept parca nivelat cu o ora inainte de a ajunge noi, mult mai bun decat mare parte a DN-urilor asfaltate.

Dupa 2-3 km iata-ne ajunsi la capatul cautarilor noastre, pe grindul Chituc, capatul sudic al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, o limba de pamant formata din depunerile de aluviuni dunarene ca o bariera de catre Marea Neagra in lungul golfurilor ce acum ascund si lacul Sinoie, singurul loc din rezervatie (teoretic) unde este permisa camparea. Este o zona salbatica, neatinsa de “binefacerile” civilizatiei urbane, un loc superb in care pare ca timpul s-a oprit, un loc in care spre surprinderea mea am vazut ca oameni nu mergeau acolo pentru costurile reduse (am vazut Mercedes-uri, BMW-uri, Jeep-uri, ultimile modele) ci tocmai pentru salbaticia, frumusetea si linistea pe care cu greu le mai poti gasi in statiunile actuale super dotate si “super civilizate”.

Am privit oameni cu studii superioare (avocati, doctori) care se “coborau”la nivelul de-a gati la ceaunul pe pirostie, de-a manca din aceeasi farfurie fara tacamuri si eticheta impuse de civilizatie, am admirat copiii jucandu-se fara restrictii si in acelesi timp i-am invidiat pentru capacitatea lor de a se adapta la conditii oarecum primitive (in comparatie cu ce aveau acasa), gandind ca pentru toate astea si multe altele simtite si greu de exprimat in cuvinte, se merita sa rupem in fiecare an cateva zile din concediile noastre.

Imi revin in minte alte locuri din tara noastra la fel de frumoase si salbatice si ma incearca incearca un sentiment ciudat de teama si ”egoism” ca daca le “dezvalui” locatia va navali civilizatia, lasand in urma mormane de gunoaie acompaniate de ritmul “elegant” al manelelor. Dar asta e alta poveste!

Revenind la minivacanta noastra pot spune ca ne-am intors acasa parliti de soare, murdari, cu nisip si-ntre dinti (asta ca sa folosesc un limbaj civilizat!!! ), dar in acelasi timp relaxati psihic, cu “bateriile incarcate” si cu o bucurie imensa in suflet ca zidurile de piatra si soselele asfaltate au mai ratat un coltisor de rai.

Si spre surprinderea mea, ma bate gandul sa repet aceasta experienta de cate ori voi avea ocazia!

Pragmatic vorbind, trebuie sa va luati totul de acasa, ca in Delta. Este utila o securica pentru vreascuri, crengi uscate, curatat terenul pentru cort, groapa pentru vatra de foc. Este mult mai utila o copertina sau minim o umbrela de soare, umbra nu exista. Nu uitati ca atata apa potabila cat ati luat la voi, aia este toata, sau o completati cu cea din sat de la birt, pret de Monaco. Doi: incercati sa nu va lipiti de alte grupuri, cum au facut amici nostri la intrare in sejur cand au dat peste doua fete ce isi uitasera hainele acasa. Toti de acolo respecta un pact tacit: intimidate (nu sunt grupuri la mai putin de 50m unul de altul) si liniste.

Nevasta de geograf

---

VIZUALIZĂRI: 3679 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI