Libertatea de decizie in perioada concediului… adevar ori mit

TIPĂREȘTE

Anul acesta ne-am dorit zona Sibiului pentru zilele de concediu.

Marginimea Sibiului a fost optiunea care a daramat toate posibilitatile si tentatiile ce ne-au ademenit pentru o escapada de relaxare. Cand am gasit un satuc frumos, Cristian, cu poveste si cu o pensiune-promisiune, Casa Pandora, ne-am hotarat pe loc.

Drumul de la Sibiu catre Cristian nu are nimic deosebit; curge lin catre Alba Iulia si satul apare mai repede decat iti imaginezi. Un sat/ comuna obisnuit de prin zona. Insa drumul prin localitate pana la pensiune ne-a ingrijorat un pic. La un moment dat se pierde de asfalt si devine unul vechi si batatorit. Dar toate temerile au disparut ca prin minune cand ni s-a ivit Casa Pandora, minunatie de domeniu – pesemne, nu prin intindere, cat prin grandoarea sa, tip ranch, imprejmuit cu gardulet si verdeata multa. Linistea din belsug, aerul proaspat, laculetul din fata casei cu barca si salcii plangacioase, muntii din departare, toate astea ne dadeau senzatia de libertate, ceea ce ne-am propus prin aceasta evadare. LIBERTATE – e ceea ce am cautat si NU am gasit la aceasta pensiune.

Am fost “avertizati” de toti prietenii de faptul ca gazdele de prin zona Sibiului sunt cele mai politicoase din lume.

Cuvintele si zambetele de binete ale gazdelor au fost resimtite la inceputul sejurului (am stat 4 nopti), urmand sa descreasca pe zi ce trecea. Asta pe motiv ca noi am dorit sa dormim mai mult ziua, ca am optat pentru un program pe care sa ni-l construim singuri. In primul rand, gazdele s-au racit in momentul in care le-am rugat frumos sa faca abstractie de noi la micul dejun si ele au gasit pe loc solutia – “va impachetam si gasiti totul la frigider”. Ni s-a parut minunat si corect. Nu asa s-a intamplat in realitate. Si fiecare mic dejun servit (prevazut in costul cazarii de 140 ron/ noapte) a fost din mana lor, cu jumatate de masura, cu repros in ochi si cu senzatia ca facem un lucru rau ca nu ne-aliniem la cererile lor. Mancam si serile acolo, fripturi la gratar cu diferite legume, insa tot pe ceas. Cu o seara inainte de a pleca ne-am pus alarma sa ne avertizeze de ora cinei…categoric nu asa voiam sa ne petrecem zilele noastre libere.

Dupa cum spuneam mai devreme, am stat 4 nopti, erau planuite 5 in program insa, cu o zi inainte, doamna de la pensiune a fost vizibil deranjata de binetea cu care am salutat-o cand am zarit-o si ne-am gandit ca singura optiune care ne-am mai ramas este sa plecam imediat.

Ar mai ramane sa mentionam ca am fost cam singuri in pensiune pe toata aceasta perioada, singurii turisti pe care i-am vazut au fost 3 straini in cea de-a doua noapte. Alt lucru destul de straniu fiind in plin sezon, jumatatea lui iulie, si intr-o zona ce nu are nevoie de recomandari.

Trebuie sa fim corecti pana la sfarsit si sa spunem ca ni s-a decontat bonul de taxi pentru drumul Sibiu - pensiune de catre gazde (asa cum propusesera la telefon) si ca peisajul si linistea locului au adaugat un plus la cele sesizate mai sus.

Noi ne-am bucurat pentru ca pana la urma a fost evadarea noastra din zgomotul orasului. Dar libertatea grav afectata de serviciile celor ce ne-au gazduit ne-a incurajat sa scriem aceste randuri si sa tragem un semnal de alarma pentru ceilalti. Toti cei care vor sa aiba deplina libertate intr-un concediu castigat cu greu dupa un an obositor de munca…

---

VIZUALIZĂRI: 1889 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI