Palatul Știrbey din Sinaia – o clădire ce și-a găsit menirea

Ma bucur ca am prins primul vot, am citit cu mare nerabdare acest articol si am admirat la fel cu mare placere pozele. Ti-au dat voie sa faci poze? a fost contra cost sau... ? .

Daca ar fi sa o reiau vizita as relua-o oricand cu placere, zona aristocratica mi-a placut insa mai mult mi-a placut camera in care era macheta zonei montane Bucegi deoarece am urmarit fiecare buton si locul indicat.

La fel si sala multimedia mi s-a parut un loc in care in afara faptului ca te odihneai, puteai sa mai afli lucruri interesante.

Felicitari, votat cu foarte mare placere.

@tata123 - Excelentă recomandare. Am fost la Sinaia anul trecut cu puţin înainte de deschiderea muzeului şi după aceea nu am mai ajuns pe Valea Prahovei, însă cu proxima ocazie îl voi vizita negreşit.

Despre generalul Florescu puteţi afla mai multe amănunte citind o carte recent apărută la Editura Corint, "Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor Florescu"

edituracorint.ro/sange-di ... r-florescu.html, scrisă de un alt descendent al familiei, istoricul american (născut în România) Radu R. Florescu.

@tata123 -

Sinaia este mereu o poveste frumoasa si un loc unde doresti sa revii cat mai des. Din pacate, salamul de Sibiu de astazi nu mai este ca cel de atunci. Maturarea indelungata si mucegaiul natural aveau rolul lor si-i dadeau gust, plus ca puteai sa-l tii si vara fara frigider. Iar povestea cu carne de cal este adevarata, chiar se folosea in amestec, nu multa, era o proportie. Nu este "brasoava", este adevar. In copilarie, un unchi, avocat de profesie dar care era interzis, lucra ca sofer pe o masina izoterma de transport mezeluri si la fiecare fabrica, cat dura incarcarea el dadea "consultatii" iar muncitorii il cinsteau cu cate ceva, cum altfel decat "imprumutat" din fabrica. Din parizer, crenvursti, salam de Sibiu si multe altele aveam si eu parte, alaturi de carti cu istorii ale natiilor caci eram nepoata favorita.

@mishu - Ca ieri ati fost prima la vot, am inteles de ce. Dar si astazi doamna, tot dvs. sunteti prima la vot? Astazi nu am mai fost mult timp pe langa calculator, asa ca nu mi-ati mai luat caimacul.

Daca voi vizita acest muzeu, as sta cel mai mult la macheta cu Bucegii si as incerca sa-mi reamintesc toate (ca greu dupa aproape 50 de ani) drumetiile facute pe munte in acea " tabara de practica" din iulie - august 1968. Si in mod sigur ma va cuprinde nostalgia si voi descoperi ca mai erau si alte trasee de batut cu piciorul.

Numai bine si calatorii placute!

@Carmen Ion - Doamna Carmen imi aduceti aminte prin mentionarea istoricului Radu Florescu de articolele sale din anii 80' din revistea Lumea, la care am fost abonat din 1980 pana in 1990. Aparea joia si citeam editorialul economic al lui Ilie Serbanescu, pe care nu mi-am dat seama niciodata cine permitea publicarea lor pentru ca nu prea semanau cu ce se scria la acea vreme. Apoi comentariile lui Radu Budeanu, Stefan Carje, iar prin 1988, sau 1989, au aparut niste articole cu mostenirea Cantacuzinilor pe Valea Prahovei. Apoi in Magazinul Istoric am mai citit alte articole ale sale, pentru ca dupa Revolutie sa aflu ca este vorba de un american de origine romana.

Numai bine!

@liviu49: Imi cer scuze, promit ???????? sa nu se mai intample. Insa cum era sa ratez un astfel de articol despre un loc pe care il calcasem si eu cu ceva vreme in urma. Si mai ales ca avea si poze.

In orice caz in sala cu macheta sigur veti zabovi ceva vreme. Nu ne-a scapat nici un singur buton neapasat. Nu o sa va para rau daca veti vizita acest muzeu. Toate cele bune.

@tata123 - Pentru ca stiu ca articolele dvs. sunt adevarate enciclopedii, foarte bine documentate, astazi la birou il voi tipari, il voi citi, in mod sigur, cu multa placere. Si nu poate fi altfel, pentru mine, un articol despre Sinaia. Deocamdata ma multumesc cu admirarea pozelor si votarea acestora. Oricum, pentru mine, Sinaia a fost, este si va ramane, exemplul tipic de statiune montana, care va atrage mereu turistii, chiar si pe "pantofari", pe care nu imi doresc sa ii intalnesc sus pe munte. Ma gandeam ce frumos ar fi putut fi ca macar jumatate din cei care au construit la Ranca ar fi luat Sinaia ca exemplu. Ar fi aparut o statiune montana si nu balamucul care este la ora actuala.

Numai bine si calatorii placute!

@elviramvio - Scriind un mic ecou la acest articol, de dimineata pana nu se salta roua, constat ca raspunsul pe care l-am scris aseara la ecoul dvs. nu apare. Pentru ca am mai patit rusinea sta de cateva ori, m-am gandit sa-l scriu, mai intai pe o foaie si apoi sa-l transmit. Am mai promis lucrul asta si dupa celelalte ecouri pierdute, dar se pare ca nu m-am lecuit. Doresc sa reiau afirmatia dintr-un ecou mai vechi al meu la un articol despre Sinaia si sa intaresc cele scrise de dvs. despre salamul de Sibiu. Am avut ocazia, in 1968, sa aflu, spre surprinderea mea, ca in Sinaia exista o fabrica de mezeluri, veche dinainte de razboi, unde se fabrica salamul de Sibiu. Aceasta noutate, pentru mine, am aflat-o de la un salariat de la fabrica, tatal unui salvamontist din Sinaia, cu cre ma imprietenisem in perioada „ taberei de practica”, cum am numit-o eu. Am fost sa vad unde este fabrica, evident ca nu am putut intra inauntru. Fabrica se afla pe prima sau a doua straduta la stanga, spre munte, din str. Republicii, dupa cladirea de birouri a Uzinei de Mecanica Fina, mergand spre centru. „ Brasoava” de care vorbiti dvs. o cunosc si eu, de mic copil. Stiam, cel putin asa se spunea, ca salamul are si carne de cal in compozitie (lucru comfirmat in 1968), dar si faptul ca salamul era realizat in mate de cal. Peste ani, perioada anilor 80”, cand mezelurile incepeau sa devina mai rare, cumparam mai multe mate de salam de vara, le prafuiam bine prin faina si apoi le uscam la caldura. Dupa doua luni de uscare, obtineam un salam foarte bun, un soi de Sibiu de casa. Dupa revolutie am gasit in magazine salamuri Banatean si Sinaia (tot salamuri crud-uscate, dar fara acel mucegai specific), fabricate la Salsi Sinaia. Aceste salamuri se cumpar frecvent din magazin, dar sunt produse de alti producatori. Nu stiu daca fabrica mai functioneaza acum, iar daca as auzi ca a fost cumparata de cineva, vanduta la fier vechi, demolata, iar pe locul ei construite niste vile, nu m-ar mira. Cazul deja este banal, dupa revolutie.

Iata ca Sinaia, pana in 1989, pe langa Uzina de Mecanica Fina, mai era cunoscuta in toata tara si, probabil si peste hotare, si prin Fabrica de Mezeluri.

Numai bine si calatorii placute!

@liviu49 - Povestea salamului Sinaia a devenit deja o traditie si cred ca acum cum incearca fiecare sa scoata asa-zisul salam Sinaia si incearca tot felul de retete nastrusnice.

Cat despre salamul de vara dat cu faina si uscat ceva vreme imi aduc aminte si eu deoarece si la noi in casa se facea asa ceva.

Si cum romanul este inventiv la fel preparam in casa cascaval (de fapt lucram in mediu toxic si cum aveam jumatate de litru de lapte zilnic, ne uneam cateva fete si in fiecare zi preparam cascava pentru cate una dintre noi).

De asemenea aveam o reteta buna prin care preparam in casa coniac si ajunsesem chiar specialist, nici nu mai masuram cantitatile, aveam ochiul format .

Celor care nu au apucat acele vremuri li se poate parea ciudat, dar cum romanul se descurca inventa el ceva. Felicitari pentru completari.

@liviu49 -

Scuze, acum am citit ecoul acesta. Salamul de Sibiu de azi nu are aproape nimic de-a face la gust, deci la reteta, nici cu cel din 1985, spun asta pentru ca in acel an era singurul salam pe care i-l cumparam intr-un minut din alimentarele goale ale Galatiului, se pare ca era prea scump pentru muncitorii combinatului si santierului naval. Dar asta este. Despre cladirea vechii fabrici si utilaje nu stiu daca mai exista.

O zi frumoasa!

Liviu49 :

Fabrica funcţionează în acelaş local vechi din secolul trecut, adică în două clădiri legate printr-o estacadă deasupra străzii Frasinului care face legătura între bul. Carol şi str. Avram Iancu. Spun asta pentru că de câte ori am trecut pe această stradă glandele olfactive şi savilare o iau razna şi nu mă las până nu cumpăr câteva sute de grame, feliat subţire şi decojit- din magazinul de pe aceeaşi stradă.

Magazinul a fost până acum un an-doi Angst, acum funcţionând ca Mega Image, singura firmă cu licenţă de vânzare pentru salamul de Sibiu crud-uscat fabricat de Salsi.

Fabrica funcţionează de la începutul sec. trecut şi a fost înfiinţată de italianul Filippo Dozzi care inventase reţeta salamului de Sibiu.

Cum în timpul lui Ceauşescu adevăratul salam mergea la export, nouă ni se ofereau surogate de unde bancul ˝salamul de Sibiu e făcut din părţi egale de carne de pui şi de cal, adică un cal, un pui˝.

Tata123: Excelent articol, ca şi toate celelalte. Necazul este că am stat cu nepoţii o săptămână la Sinaia de unde am venit dimineaţa asta. Am mers în stânga, în dreapta dar de muzeul deschis relativ recent n-am auzit, nu-i vorbă că nici nu beneficiază de panouri publicitare în centrul oraşului. Cum laptopul mi s-a stricat am fost ruptă de informaţiile de pe AFA şi din alte surse.

@Michi - Si noi am aflat de acest muzeu vizitand Cazinoul Sinaia atat de la ghida cat si dintr-un pliant luat de acolo. Ar putea fi promovat ceva mai bine si astfel ar avea mai multi vizitatori.

Cu atat mai mult cu cat si prezenta audioghidurilor va fi utila, noi nu am avut acest noroc in martie cand l-am vizitat.

Si noua intrarea ni s-a parut putin cam dosnica, in fine ma bucur ca am vizitat acest muzeu.

Acum in fine data viitoare vei sti unde este.

@Michi - Mama Michi! Va multumesc pentru vestea buna pe care mi-o dati referitoare la fabrica de mezeluri. E posibil sa fie o minune faptul ca aceasta fabrica de mare traditie continua sa functioneze. Imi amintesc ca, dupa revolutie, intr-un magazin Angst, de pe sos. Pantelimon am cumparat pentru prima data salam Banatean, care mi-a placut foarte mult. Uitandu-ma la eticheta sa vad unde este fabricat si am descoperit ca producatorul este Salsi Sinaia. Am facut imediat legatura cu salamul de Sibiu. In acelasi magazin am cumparat mai tarziu si salamul Sinaia, fabricat in acelasi loc. De mai multi ani nu am mai gasit salam Sinaia sau Banatean fabricat la Sinaia si oclipa mi-a trecut prin minte (atata cata mai am) ca fabrica de la Sinaia a avut soarta atator fabrici dupa revolutie. Vestea dvs. ma bucura, dar in acelasi mi-e teama ca un roman "adevarat" va gasi o modalitate si niste cozi de topor pentru a distruge si aceasta fabrica pentru un cartiert rezidential.

Numai bine si calatorii placute!

@Michi -

Bine ati revenit din vacanta!

Sa stiti ca nu era surogat salamul de Sibiu ce aparea din cand in cand in comert inainte de '89 - cel acoperit cu mucegai recunoscut dupa miros - ci avea un defect de multe ori neobservabil pt. export iar reteta adevarata nu se va spune asa usor. Referitor la carnea de cal, nu e banc, ganditi-va ca italienii au consumat aceasta carne de ceva secole iar dupa ultimul scandal de acum un an cred, nutritionistii - aia cu studii nu aceia din piata sau ziare ieftine - au ajuns la concluzia ca aceasta carne este mult mai bogata in fier asimilabil, reduce nivelul colesterolului zis rau, este mult mai saraca in calorii, etc. Si in zilele noastre italienii au ceva macelarii specializate pentru carnea de cal. Iar daca ne gandim ca Dozzi era italian, cam se leaga treburile. Acum sincer chiar mi-e pofta de o feliuta din salamul de Sibiu comunist, ca de cel dinainte n-am stiinta cu o fi fost. Cel de azi, de la nici o fabrica, nu seamana cu vechiul!

@elviramvio - Apropo de carnea de cal. În postul Festivalului din 1953 (al tineretului), în măcelării se vindea carne de cal şi porumbei. Mama prefera carnea de cal pentru că porumbeii erau rahitici. Carnea de cal era de un roşu aprins, păstoasă şi mama o fiebea˝ să iasă otrăvurile din timpul alergatului˝Asta zic şi eu nutriţionism fără studii savante!

@Michi -

Si sa inchei ca-mi da in fiert ciorba de vaca, la propriu, cred ca am cumparat de cateva ori carne de cal vanduta drept carne de manzat, in macelarii autorizate! Mi-am dat seama cand am citit descrierea grasimii de un galben puternic. Dar a fost buna.

O zi placuta va doresc!

@all - Mulțumesc tuturor pentru cuvintele frumoase și amintirile expuse aici. Vă doresc o săptămână ușoară.

@tata123: Multumim pentru informatiile si impresiile impartasite, ca si pentru pozele convingatoare.

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Muzee în Sinaia» (nou-creată, între timp, pe sait)