Palatul Ruginoasa – amintirile celui ce a infaptuit Unirea

TIPĂREȘTE

Erau cativa ani buni de cand nu mai batusem la pas sau cu masina, Moldova. Asa ca anul trecut am alocat o saptamana din concediu, revederii sau vederii catorva locuri minunate; orase, manastiri, palate paduri si nu in ultimul rand oameni. Asa am ajuns si la Palatul de la Ruginoasa, palatul celui ce a infaptuit unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Veneam de la Castelul Sturza de la Miclauseni despre care am povestit, pe care l-am gasit inchis si pe care l-am admirat doar la exterior. Din fericire Paltul Ruginoasa era deschis si astfel aceasta vizita ne-a oferit o placere dubla.

Daca imi aduc bine aminte era o zi de joi si la ora pranzului cand am ajuns acolo nu mai erau alti vizitatori. Am trecut de poarta masiva din lemn si mai intai am revazut busturile din gradina – busturile celor care au condus tarisoara asta de la Decebal incoace si care desi nu au legatura cu istoria palatului, dovedesc istoria neamului nostru.

Cladirea este asa cum imi place mie; cu o simetrie aproape perfecta, cu o intrare maiestoasa dar nu ostentativa, cu balcoane relative mici dar elegante la singurul etaj existent, cu ferestre si usi in arc ascutit si cu acoperis inalt.

Intrarea este pe latura de vest a palatului. Doua efigii, una cu chipul Domnitorului Cuza si alta si stema sunt de o parte si de alta a intrarii si doua frumoase felinare din fier forjat lumineaza noaptea intrarea.

Cand am intrat in palat am fost intampinati de o doamna muzeograf, am platit biletele si am fost lasati sa vizitam in liniste fosta resedinta de vara a celui care barbat frumos fiind, a adus o faima nu tocmai buna prin aventurile sale amoroase, acestul frumos dealtfel “ cuibusor de nebunii”.

Dar povestea palatului incepe sa aiba un trecut misterios si de-a dreptul tragic inainte sa se instaleze acolo Cuza. Cu doua sute de ani in urma a fost scena unei rapiri; sotia lui Costache Sturza a fost rapita de acolo, iar fiul acestuia a fost omorat in timp ce incerca sa apere onoarea mamei sale vitrege. Dupa aceasta drama, Sturza a abandonat conacul. Saizeci de ani mai tarziu palatul a ajuns in proprietatea lui Cuza, care a instalat-o acolo pe sotia sa. Ea a fost cea care s-a ocupat de renovarea si mobilarea palatului si ceea ce am vazut este expresia bunui sau gust.

La doar cativa metri de intrarea in palat este scara ce duce la etaj. O scara futurista dupa parerea mea, cu un aer usor industrial prin treptele sale de lemn si balustrade simple din fier forjat care se continua de o parte si de alta a etajului cu un balcon interior, in acelasi stil.

Apoi sala dupa sala, camera dupa camera am admirat acest frumos palat care din pacate nu a trecut proba timpului; a fost grav avariat in timpul celor doua razboaie mondiale si in epoca comunista a fost la un moment dat sediu de CAP. Trista soarta pentru un palat ce odinioara gazduia logofeti, printese si boieri a caror nume au facut istorie in epoca respectiva. Palatul a fost reconstruit in a doua jumatate a sec XX. N. Ceausescu a fost cel care a cerut ca ruina pe care a vazut-o in trecerea sa prin zona, sa fie reconovata si palatal sa fie reamenajat. Lucrarile au durat zece ani. Astazi castelul arata absolute spectaculos dupa o alta restaurare facuta cu fonduri europene si circa 70% din obiectele expuse sunt originale.

Mi-a placut tot ce am gasit in palat; obiecte personale ce au apartinut domnitorului Cuza, mobilier, sobe functionale, o pianina, tablouri, oglinzi, tapet din matase, covoare grele si migalos lucrate, obiecte simple pentru servit masa sau tacamuri de argint si mai ales candelabre din cristal. Toate sunt din epoca lui Cuza si multe au apartinut familiei sale.

Am trecut rand pe rand prin toate salile. In biblioteca dedicata lui Cuza, unde au fost aduse dupa reconstructie, carti rare de la Paris este o holograma in marime naturala a domnitorului ce anima cu discursul sau, linistea generala ce domnea in palat la ora cand l-am vizitat.

Am trecut apoi prin dormitorul si salonul Doamei Elena: prin salonul de primire a oaspetilor, prin camere mai mari sau mai mici, toate reusind sa redea stilul sec. XIX. In total noua camera sunt la etaj, fiecare cu farmecul ei, fiecare cu macar o frantura de istorie, fiecare cu sectetele ei. Poate cea mai “ vie “ camera, mi s-a parut micul salon de servit masa, in intimitatea familiei. Acolo, masa este pregatita; vesela si tacamurile de argint astepatau parca sa fie folosite iar fata de masa alba impune un fel de tacere sobra. Pe un perete din aceasta sala este expus un tablou semnat de Grigorescu; “ Pastorita”.

In una din sali, pe o masa acoperita cu un stergar alb de in, stau unitatile de masura stabilite de domnitorul Cuza, cele care au devenit unice in Moldova si in Tara Romaneasca si cu care s-a facut alinierea la sistemul European al epocii. Ele erau ocaua pentru volum si ocaua pentru greutate.

In sala de conferinte a palatului este o masa imensa acoprita cu o placa de marmura verde. Acolo au avut loc multe intalniri in care s-au luat decizii importante pentru tara, intr-o atmosfera relaxanta.

Cele sase camera de la parter prezinta istoria epocii prin fotografii, tiparituri din presa vremii si alte documente ce au apartinut politicieniilor - prieteni sau dusmani ai domnitorului.

In spatele palatului este biserica ce a servit ani la rand ca si capela. Este o biserica alba, simpla cu coloane cu capiteluri ionice. In interiorul ei sunt ingropati membrii familiei Sturza si copii familiei Cuza; Alexandru si Dimitrie.

Dup ace am vizitat castelul, am mai stat cam o jumatate de ora in curtea palatului pe o banca. Acum nu este nimic spectaculos acolo; doar liniste si multa verdeata. Dar linistea ce ne inconjura si maretia micului palat ma facea sa imi fie greu sa ma despart de el. La doi pasi de banca pe care am stat, in doua vitine mari sunt o sanie si o trasura. Sania a folosit-o Alexandru Ioan Cuza pe vremea cand era parcalab de Galati.

Acesta este palatul celui care cand a fost ales sa conduca Moldova a spus” este o cruce prea grea pentru mine” … iar apropiatii sai l-au incurajat spunandu-i “ o vei duce pe umerii tai si noi te vom sprijini cu bratele noastre”.

---

VIZUALIZĂRI: 1089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI