Zina la Palatul Brukenthal

TIPĂREȘTE

Pentru ca e trecut de miezul noptii si pentru ca zinele au inspiratie doar noaptea, o sa va scriu despre Gradinile Palatului Brukenthal de la Avrig.

Cum am nimerit aici? De ziua mea am am vrut sa fiu intr-un loc special si anume la Castelul de Lut, numai ca acesta nefiind dat in folosinta a trebuit sa caut o cazare in apropiere. Cum in Porumbacu de Sus, preturile erau peste bugetul alocat escapadei, am largit aria de cautare si prima denumire ce mi-a aparut pe booking a fost Palatul Bruckenthal.

Am ajuns seara pe la 18.30. In centrul Avrigului, erau doua indicatoare: unul catre in sus arata Palatul si celalalt spre dreapta, te trimitea la Oranjerie. Am ales Oranjeria si tot asta va indemn si pe voi sa faceti, daca vreti sa dormiti la Palat. Daca vreti doar sa vizitati, mergeti spre poarta principala si veti intra ca invitatii.

In maxim 50 metri era poarta Gradinii Edenului. Asa este denumita de pre vremea Baronului ce a avut in proprietate Palatul, Gradina si alte acareturi. Un paznic tinerel ne-a intrebat daca avem cazare si ne-a indrumat spre parcare. Alelei, pui de lei!!! Cind am vazut lanurile de bujori imi venea sa sar din masina. Am avut rabdare pina ce cu greu am gasit un loc unde sa parcam. In seara aceea avea loc o nunta si era cam aglomeratie.

La capatul aleii marginite de bujori proaspat infloriti se gaseste o alta alee perpendiculara cu prima, alee acoperita cu un covor rosu. Aflindu-ma in acest punct, mi-am amintit emisiunea difuzata la TV cind "vedeta" Bianca Rus, a avut ca sarcina sa mature acea imensitate de covor, de vreo 300 de metri.

Rasfoind o revista pe care am gasit-o in camera am aflat cite ceva despre istoria acestei gradini si va rog sa cititi articolul in poza pe care o voi posta.

Am vizitat fintina arteziana, am urcat treptele ce duc la sus la Palat. Din pacate, aici n-am putut intra deoarece acesta e in renovare. Am vrut sa trag cu ochiul aparatului de fotografiat prin geamuri dar erau citiva angajati si, de rusine, m-am abtinut.

Sa va zic despre cazare :

Receptia nu se afla ca la toate hotelurile, undeva semnalizata prin vreo tablita indicatoare ci trebuie sa ocolesti cladirea, venind din parcare, pina vezi o usa pe care scrie “Informatii”. Eu am zis ca-s informatii turistice pe care o sa le cercetez dupa ce luam camera. Vazind ca nu gasim o intrare si am ajuns din nou in locul de unde am plecat, am intrebat la informatii unde putem gasi receptia. O domnisoara amabila ne-a indrumat spre interior si am trecut prin bucatarie (da!) si apoi am intrat intr=o alta incapere. Acolo era un birou si un domn foarte serviabil care ne-a cautat in calculator sa vada rezervarea, apoi ne-a taiat chitanta de pretul camerei si pina sa ne-o inmineze, a fost chemat de cineva, astfel ca am avut timp sa trag dou poze in incinta. A revenit, ne-a dat cheia si chitanta si a rugat pe cineva sa ne conduca. Am intrebat ce e cu topografia aia a hotelului. Ca sa ajungi la receptie treci prin bucatarie, in restaurant poti sa nimeresti in camasa de noapte daca din greseala faci stinga in loc de dreapta… Ne-a zis ca e o fosta sera si ca cei care au facut delimitarea incaperilor, nu au avut cum sa compartimenteze mai bine decit au reusit, urmind ca in curind (viitorii ani) sa fie renovat Palatul si camerele pentru cazare sa fie mutate acolo. Abia astept sa ma mai duc inca o data!

Camera noastra se afla la parter si cind am vazut ca fereastra da spre parcare de unde unii ar fi putut trage cu ochiul, mi-a venit ideea sa ma duc sa cer o camera la etaj. Mai, fata, ce eraj? Nu vezi ca aceasta cladire nu are etaje? / Si ce daca nu are? De ce nu ma lasi sa visez si imi strici imaginatia???

M-am dus la geam si am rezolvat intimitatea tragind perdelele goase. Apoi am incercat patul : moale, mare, inalt! Lenjeria impecabila, baia WOW!!! Bun gust si curatenie maxima. Prosoape de toate marimile plus consumabile mai diversificate. Mi-a placut vasul cu flori de deasupra wc-ului. In dulap se gaseau umerase din lemn, papuci si un pled. Televizorul era mare dar plin de purici. Am mers la receptie sa anunt ca dorim o “dezinsectie” si imediat a venit domnul de acolo sa vada care e problema. Era ceva din setarile telecomenzii. Prompt si amabil s-a rezolvat.

Dupa un dus am iesit sa ne mai plimbam prin parc, unde am vazut un tarc cu ponei … si sa stam la terasa. Am mincat o placinta cu mere si ingehtata cu un sos nustiudecare… a fost buna rau! Si nici prea scumpa, 10 lei portia.

Uitasem haiosenia articolului. In timp ce inspectam camera, se auzea un zdranganit constant de tacimuri. Am zis ca cineva sufera cu nervii si le trinteste intr-una. Cind am iesit sa anunt problema cu televizorul, o duduita stergea fiecare furculita dintr-un cos cu sute de bucati si le arunca pe fiecare in ciuda urechilor mele. Asta se intimpla fix linga camera noastra. Am trecut pe linga ea si mi-am zis in gind ca toata noaptea o sa am “picatura chinezeasca “ in auz. N-a fost asa. Fata s-a dovetit a fi eficienta si le-a terminat de sters pina ne-am intors noi de la terasa.

Dimineata ne-am trezit odihniti, am dormit cu geamul deschis si a fost destul de racoare. Am mai dat o tura imprejurimilor, atunci am mai admirat inca o data restaurantul care avea un mobiler foarte frumos si o mica expozitie de picturi apartinind baronului, cele mai multe din colectie fiind expuse la muzeul din Sibiu.

Recomand romanticilor o cazare acolo. Nu au ce sa regrete. In afara de peretii ruinati din exterior,interiorul e curat si frumos decorat.

---

VIZUALIZĂRI: 1853 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI