De la Palatul Bruckenthal la Balea Lac

TIPĂREȘTE

De la Palatul Bruckenthal la Balea Lac

La inceput de martie, când in București magnoliile incepuseră să inflorească după un februarie primăvăratec, am făcut o excursie de câteva zile in imprejurimile Făgărașilor.

După o etapă de două zile la Cabana Postăvaru, unde am reușit să prindem (spuneam noi atunci) ultima zăpadă, am coborât spre Râșnov și Ghimbav de unde am intrat pe DN1 cu direcția Avrig.

Era următoarea noastră destinație – Palatul Bruckenthal din Avrig sau Frek in dialectul sasesc, un mic oraș aflat la poalele Făgărașilor.

După ce ne-am terminat treburile pe care le-am avut de făcut in Avrig (pentru că nu a fost chiar o excursie de plăcere) ne-am indreptat spre Palatul Bruckenthal, mai exact spre hotelul cu același nume din grădinile palatului.

Am mai vizitat grădinile sau Oranjeria cu doi ani in urmă, pe timp de vară, dar fără să innoptăm la hotel.

Din păcate, acum era inceput de martie și natura incă nu ieșise din hibernare, așa că nu puteam să admirăm grădinile in toată splendoarea lor.

Palatul, construit intre anii 1760-1764, fostă reședința de vară a baronului Samuel von Bruckenthal, cu o arhitectura barocă asemănătoare cu cea a castelelor Schonbrunn și Laxenberg, este in prezent una dintre cele mai frumoase clădiri in acest stil din țară.

Din păcate, palatul se află intr-o stare accentuată de degradare, fiind inchis și pustiu. Am ințeles că există un plan de restaurare a lui de către Fundația Samuel von Bruckenthal și primăria Avrig. Dar, de la vizita mea de acum doi ani până azi, nu s-a mișcat nimic. Cred că trebuie să mai așteptăm. Nici nu vreau să mă gândesc care ar fi fost soarta lui dacă era situat intr-una din țările din vestul Europei.

Parcul reședinței de vară a baronului a păstrat in mare parte structura inițială, fiind singurul parc baroc din țară. Erau trei grădini in parcul reședinței de vară, grădina franceză, grădina englezească și cea olandeză, cu specii de plante și arbori exotici din toată lumea. Pe lângă aceste trei grădini mai era o grădină cu fazani precum și una de zarzavaturi și plante autohtone, cultivate atât pentru consumul locuitorilor palatului cât și pentru a fi vândute familiilor bogate din zonă.

Din multitudinea de arbori și plante au supraviețuit timpului doar arborii de lalea, depășind venerabila vârstă de 250 de ani.

Au mai rămas din vechiul parc, un mic pârâu, numit Pârâul Morii, fântâna barocă și izvorul cu cap de șarpe din grădina englezească.

Din fericire, parcul a inceput să fie restaurat, a fost curățat și au inceput să fie plantate diferite specii de plante, devenind un loc plăcut de plimbare.

In mijlocul parcului se află Oranjeria, construită de baronul Bruckenthal in perioada 1770-1779, o clădire cu două incăperi principale care adăposteau o seră renumită in Europa acelor vremuri. Erau aici plante exotice rare, dar și peste o mie de portocali și lămâi. Una din principalele atracții o reprezenta un cactus care inflorea o singură dată pe an, și a cărui floare trăia o singură noapte, numit Regina Nopții.

Oranjeria a fost restaurată, și din anul 2012 adăpostește un hotel și un restaurant.

Hotelul are sase camere duble, cu baie comună, cinci camere duble cu baie proprie și un apartament. Toate camerele au televizor, internet și vedere spre parc.

Noi am stat intr-una din camerele duble cu baie proprie, o cameră superbă, foarte mare, cu pat matrimonial. Baia, la fel de spațioasă, cu instalații și dotări moderne era prevăzută cu cabină de duș.

Senzația că eram intr-un palat avea să fie intărită in momentul in care am intrat in restaurant, o sală inaltă, cu uși și geamuri pe inalte, cu vedere spre parc. Pe aici se poate ieși pe terasa resaturantului, unde se poate sta in anotimpul călduros.

La unul din capete era un șemineu mare, unde, din păcate, in acel moment nu ardea focul. Mobilierul era din lemn, cu un design adecvat spațiului.

Am servit cina, și, la recomandarea șefului acestui hotel, am luat un piure de urzici culese din grădina palatului. Asta pentru a ne demonstra că s-a reluat tradiția cultivării și consumării plantelor din grădina palatului.

Am fost serviți foarte bine și destul de repede (e drept că eram singuri la acea oră in restaurant).

Mâncarea a fost simplă, dar foarte bună. La fel ca și vinul casei, un vin alb sec.

Somnul in camera liniștită, in patul mare și comod, avea să fie o binecuvântare după ziua obositoare.

Dimineața ne-am desprins cu greu din acel loc minunat, și, cu promisiunea revenirii, am plecat spre munții inzăpeziți.

Am intrat pe Transfăgărășan și am inceput să urcăm spre Bâlea Cascadă. Bătea un vânt puternic și aveam temeri că nu vom putea urca cu telecabina până la Bâlea Lac.

Dar totuși cabina a pornit (cu cateva greutati puse pe podea pentru ca vantul să nu o balanseze) și trecând pe deasupra drumului șerpuit al Transfăgărășanului (fără zăpadă aproape până sus) și lăsând in urmă cascada, am ajuns la Bâlea Lac.

Așa cum observasem din telecabină, față de ultima mea vizită de iarnă la Balea lac, acum era foarte puțină zăpadă iar căldura din februarie afectase serios construcțiile din gheață. Biserica nu mai putea fi vizitată, putându-se observa crăpături adânci, iar alte câteva construcții erau pur și simplu prăbușite.

Despre Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac am mai amintit intr-un review anterior, așa că nu o să mă mai opresc prea mult asupra lui.

Trebuie să spun numai că în acest an hotelul a avut drept temă Europa. Fiecare cameră avea elemente reprezentative și purta numele unei țări.

Deși am ajuns pe un vânt puternic iar noaptea chiar a nins puțin, a două zi ne-am bucurat de un soare superb care strălucea deaspura crestelor inzăpezite.

Cam atat despre scurta noastră vizită in această parte de țară.

Daca nu ați ajuns incă pe aceste locuri, sper ca mica mea povestire impreună cu fotografiile atașate să vă indemna să o faceți.

---

VIZUALIZĂRI: 1674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI