Am dormit într-un palat? Palatul Bruckenthal din Avrig

TIPĂREȘTE

Prima incursiune.

În excursia pe care am făcut-o prin ţară în luna iulie, am pornit din Bucureşti, am ajuns în Bucovina apoi Maramureş şi traversând prin Transilvania nu am vrut să facem mai mult de 150 km/ etapă ca să avem timp să vizităm tot ce ne ieşea în cale. Venind de la Alba Iulia, de la o distanţă de 110 km, ne-am reţinut cameră în Avrig la pensiunea Dragonul. Citisem comentarii bune despre ea şi preţul de 90 lei era convenabil. N-a fost să fie pentru că scările spre etaj unde ne dăduseră camera aveau treptele foarte înalte şi incomode. Am bătut pe argumentul ăsta real de fapt dar au mai fost câteva motive: o curte cam anapoda, cam murdărel prinprejur, în fine, unde să mergem? Ne-am trezit că la orele prânzului eram nemâncaţi şi fără cazare. Dacă am fi ştiut ce am aflat cu o lună mai târziu cât de primitoare şi pusă la punct este Casa Micu din Dumbrava Sibiului v. aici am mai fi mers 25 km dar n-am ştiut. Ne-am hotărât să mâncăm la restaurantul fostului palat Bruckenthal şi să vedem ce preţuri se practică ca să dormim acolo. Am intrat într-un parc în mijlocul căruia era o clădire lungă numai cu parter, zugrăvită proaspăt în galben pai şi acoperită de puieţi de brad. După uşile şi ferestrele înalte şi strâmte se vedea că era o clădire veche dar arăta bine întreţinută. În faţa ei în curtea numită terasă erau o sumedenie de umbrele mari, măsuţe şi o explozie de flori. Undeva mai departe sub un cort deschis era o masă de mai multe persoane iar lateral un cort mare închis care se închiria pentru nunţi şi alte evenimente. La recepţie ni s-a spus că o cameră twin cu baie comună pe coridor costa 98 lei/ noapte. Doamne Fereşte! O cameră dublă cu baie proprie, 176 lei. Iar Doamne Fereşte! Într-adevăr camera pe care ne-au arătat-o era elegantă şi spaţioasă dar preţul era ˝obraznic˝ pentru buzunarul nostru la sfârşit de concediu şi chiar şi la început. ˝Ce facem?˝ ˝Mâncăm˝. Am luat loc la o masă ferită de soare, acoperită de pălăria umbrelei şi înainte de a vizita ceva din palat şi domeniu am recunoscut că primum vivere deinde philosophari. Ce am mâncat a fost gustos şi cu preţuri acceptabile, adică o ciorbiţă de văcuţă, un păstrăv pentru mine, un grătar cu garnitură pentru domnu´, două beri fără alcool foarte reci şi două cafele şi dacă nu mă înşel a costat cca. 90 lei. Ei, na! că n-am numărat şi feliile de pâine ca să fie meniuul complet. După ce ne-am pus la cale şi am dat Cezarului ce-i al Cezarului adică jumătate de oră de digestie postprandială (pe româneşte moţăit în scaun), am vizitat puţin din parcul domeniului Bruckenthal şi apoi biserica fortificată din Avrig. Pe seară am ajuns la Sinaia căreia cu toate stricăciunile din asfalt şi de pe trotuare, i-am fost recunăscători că ne-a oferit un culcuş gratuit.

A doua incursiune.

La începutul lunii octombrie ne întorceam într-o duminică după amiază din munţii Apuseni şi cum drumul era prea lung pentru noi, ne-am gândit să ne cazăm o noapte pe undeva tot prin zona Sibiului. Am căutat din timp pe booking.com cu care deja eram deja obişnuiţi pe la Sălişte, pe la Miercurea, pe la Sibiel. Nu mi-a părut nimic convenabil fie din cauza drumului prost de acces cum este cel spre Albota, fie din cauza comentariilor, fie- nu în ultimul rând- al preţului. Acesta varia între 110 şi 150 lei în împrejurimi şi în medie peste 180 lei în Sibiu. Mai erau şi locaţii mai ieftine dar când în zona asta ceri 70-80 lei pe noapte trebuie să te aştepţi la ce e mai rău. Tot căutând, ochii mi-au căzut pe palatul Bruckenthal din Avrig( aşa se numeşte locaţia şi aşa este prezentată în saiturile turistice). Pozele, comentariile dar şi preţul de 98 lei cameră dublă erau foarte tentante dar recunosc că am făcut rezervarea pe booking.com fără a reţine detaliile.Ce aflasem cu două luni înainte se dusese pe apa Sâmbetei care este destul de aproape. Şi uitarea e în legile omeneşti.

Cazarea de la ora 18.

În Avrig, atât GPS cât şi indicatoarele ne-au dus fix la palat pe strada Gh. Lazăr. Ar fi nimerit şi orbul în Brăila fără mijloacele de informare moderne dar noi, de! să fim trendy! Am intrat ţanţoşi în parc gata să răspundem cui ne-ar fi întrebat că avem cazare rezervată (dar nu ne-a întrebat nimeni) şi am parcat în spatele clădirii lungi galben pai de care am pomenit în paragraful anterior. Mi s-a părut ciudat că în parcare mai era doar o maşină şi aia cu număr de Sibiu dar n-am dat importanţă amănuntului. Am intrat în clădirea lungă cât o zi de post, nu sculpturi, nu stucaturi, nu dantelărie pe ziduri, o clădire simplă tip şcoală. La recepţia dotată cu câteva calculatoare cu monitoarele deschise ne-a întâmpinat un tânăr foarte amabil care după ce ne-a dat spre completare o fisă care cerea mai multe date decât ar fi fost necesar să te înscri în Legiunea Străină, s-a oferit să ne conducă la cameră. Am ieşit din clădire, am ocolit-o, am intrat pe o uşă secundară cam dărăpănată într-un culoar strâmt şi destul de prost luminat şi ne-a condus în cameră. Camera era curată, cu două paturi twin, avea un TV mare plasmă aşezat pe o masă lungă, un scaun, dulap, dar senzaţia era de sărăcăcios, nicidecum de palat. Baia era comună la capătul coridorului. Era prevăzută cu două cabine de toaletă, una de duş şi un bec cam chior. Am fost puţin decepţionată că ce palat e ăsta? Dar spiritul practic m-a adus cu picioarele pe pământ, că la 98 lei nu mă puteam aştepta la altceva. Am ieşit pe terasă să mâncăm.

Cazarea de la ora 20.

Nu mai enumăr ce am mâncat pentru că fiind seara am consumat destul de puţin dar mi-a plăcut mult o salată de vinete cu ceapă roşie şi cuburi de caşcaval proaspăt. După ce ne-am pus la cale şi am plătit, tânărul care ne făcuse formele la recepţie şi tot el ne-a servit la masă, fără a fi fost atenţionat mai mult decât se obişnuieşte, ne-a întrebat dacă nu vrem să schimbăm camera, că oricum din cele 10 camere ale palatului numai una era ocupată. Am întrebat de preţ. ˝Acelaşi˝ (adică 98 lei) Vrei calule ovăz? Cu arme şi bagaje ne-am transferat în corpul principal într-o cameră foarte elegantă, după cum veţi vedea în poze. Pat dublu cu noptiere şi capăt rotunjit, aşternut fin şi pilotă de puf acoperită cu o traversă de brocart, birou cu două scaune, fotoliu, lampadar şi aplice, măsuţă de toaletă cu oglindă mare şi taburet, cuier şi stativ de geamantane, dulap încăpător cu umeraşe, TV enorm, covor, un ghiveci mare cu o plantă decorativă. Pe pat, la vedere erau două bomboane de ciocolată învelite într-o formă de gărgăriţă că eu, cam slabă cu vederea cum sunt, mă şi repezisem să le alung. Până la urmă le-am mâncat.Totul era armonizat într-o paletă de culori calde bej. Caloriferele erau călduţe, atât cât să te simţi confortabil după o zi obositoare. În baie cuveta masivă era îngropată într-un dulăpior, într-un coşuleţ era o întreagă gamă de cosmetice inclusiv periuţe şi pastă de dinţi, uscător de păr, oglindă mare, tubulatură de inox, cabină de duş confortabilă, foarte elegant. Prin fereastră puteai vedea terasa iluminată de lampadare dar la ora 21 feeria s-a terminat pentru că din lipsă de clienţi luminile s-au stins şi parcul a fost cuprins de beznă. Preţul afişat pe site al acestei camere este de 176 lei dar noi am plătit 98 aşa cum reţinusem pe booking.com şi cum convenisem cu chelnerul.

Restaurantul.

Dimineaţa am băut o cafea din partea casei la restaurantul aflat la capătul coridorului într-o sală elegantă. Sala era decorată cu mult bun gust în stil clasic. Mesele de patru persoane sau lungi erau acoperite cu feţe de masă de olandă albă peste care erau aşezate tischleifere de brocart bej la fel ca draperiile care încadrau uşile înalte cu ochiuri de sticlă. Scaunele cu spătar de lemn erau din aceeaşi esenţă cu ramele oglinzilor şi cuierul lat de perete. În capul sălii un şemineu mare părea că aşteaptă să răspândească acea căldură blândă a lemnelor de foc (dar nu, iluzie! clădirea avea încălzire centrală). Într-un colţ era aşezat un pian pe care se odihnea un sfeşnic. Ghivece cu plante decorative erau aşezate din loc în loc. În extremitatea sălii era amplasat un bar cu tot felul de băuturi Am fost serviţi de acelaşi tânăr politicos care s-a oferit să ne ducă şi bagajul la maşină dar am considerat că era prea mult, am mulţumit şi am refuzat.

Ca şi încheiere.

1. Întrebarea care m-a urmărit întreaga seară a fost: de ce locaţia se numeşte palatul Bruckenthal? Deasemeni, ce destinaţie avea pe vremuri clădirea în care am dormit? Aveam să aflu răspunsurile a doua zi dimineaţa.

2. Cred că fiind duminică seară şi hotelul gol, oferindu-ni-se o cameră scumpă la un preţ mic, s-a aplicat o politică foarte bună de promovare. Eu îl recomand din toată inima la rude şi cunoscuţi, natural că ar trebui ţinut seama de gradul de ocupare, ceea ce s-ar putea afla telefonic.

-va urma-

---

VIZUALIZĂRI: 3072 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI