Din păcate, doar vreo jumate de zi în capitala Şvabiei

TIPĂREȘTE

"Augsburg este capitala regiunii administrative Schwaben, landul Bavaria, Germania.

În timpul Sfântului Imperiu Roman a avut statut de oraş liber imperial (Freie Reichsstadt), fiind un important centru economic şi comercial al Germaniei meridionale." (cf. WikiPedia)

Am plecat într-acolo mai mult la întâmplare, fără să fi ştiut dinainte ce e de văzut, nici pe unde. Am ales doar ca punct de pornire al explorării noastre primăria (Rathaus).

Pocnitoarea mea de GPS m-a condus perfect până la câteva sute de metri de parcarea unde-i spusesem că vreau să las maşina, apoi a început distracţia - fă la dreapta, ba la stânga, ia-o-napoi... Mereu când mergi cu viteză mică prin oraşe face figurile astea. Mă aşteptam, de altfel, aşa că urmăream mai ales semnele de circulaţie decât aiurelile sale, dar nici astea nu mă ajutau prea mult, zona centrală fiind în lucrări de reparaţii intense. Că doar e vară, nu?

În sfârşit, nimeresc o intrare de parcare (Annahof, nu Rathaus, cum dorisem) unde erau anunţate locuri libere, cobor vreo 3 etaje până găsesc un loc liber (care să nu fie rezervat pt. femei/invalizi) şi odată scăpaţi de corvoada adăpostirii tărăboanţei, ieşim la lumină cu liftul, chiar în spatele bisericii Sf. Anna. (click aici) Cu o viaţă începută încă de prin al XIII-lea veac după Cristos, această biserică şi mânăstire a trecut prin multe întâmplări cu semnificaţie istorico-religioasă, cea mai importantă fiind prezenţa aici a lui Martin Luther în octombrie 1518, venit să se întâlnească cu trimisul Romei, cardinalul Thomas Cajetan, care ar fi vrut ca acesta să îşi renege noua doctrină. Dar Luther refuză şi fuge (încă mai există scara numită chiar şi astăzi 'a lui Luther', pe unde a "evadat") de teama de a nu fi arestat şi dus la Roma pentru a fi judecat drept eretic.

A fost până pe la 1800 locul de înmormântare al oraşului, pentru aceasta stând în interior mărturie o mulţime de pietre şi monumente funerare, atât pe pereţii clădirilor, cât şi pe jos, călcând practic pe morminte când o vizitezi.

Are picturi murale deosebit de frumoase datând de prin sec. XVIII, pictate de artişti celebri, precum Lukas Cranach şi Jörg Breu, amintind oarecum de frescele din bisericile noastre străbune. Doar că reprezintă viziunea [d]reformată a bibliei.

O parte din nava principală, numită capela Fugger, după numele donatorilor (familie de bază din istoria oraşului, unii dintre cei mai avuţi bancheri şi industriaşi ai evului mediu bavarez), a fost desenată (în sensul de proiectare) de către însuşi Albrecht Duhrer. Din păcate, nu am făcut poze acolo, totul fiind în beznă şi învelit în schele, întrucât tot complexul este de ani buni într-o continuă restaurare.

Am reuşit însă să surprind câteva imagini din mânăstire şi dintr-o capelă alăturată bisericii principale, numită Capela Fierarilor (deoarece donatorii acesteia, familia Hirn, nu au avut urmaşi şi au lăsat-o moştenire Ghildei Fierarilor). Cu sufletul cumva mai liniştit de vizitarea acestui minunat şi vechi lăcaş, am ieşit iar în tumultul zonei centrale a oraşului.

Căscând gura şi la vitrine, dar şi la frumoasele clădiri dimprejur, adevărate monumente de artă arhitectonică (regret că nu cunosc îndeajuns de bine stilurile, dar poate mă vor ajuta cei ce vor vedea pozele), am ajuns nu după mulţi paşi drept în faţa Primăriei.

Construită între anii 1615 şi 1620, este cea mai reprezentativă clădire seculară renascentistă de la nord de Alpi. A fost din păcate distrusă de o lovitură în plin în timpul unui bombardament aliat în 1944. Din fericire, a fost până la urmă în întregime restaurată (ultimele lucrări terminându-se cu ocazia aniversării a 2000 de ani de existenţă a oraşului, prin 1985).

Când am intrat noi în piaţa primăriei, nu mică ne-a fost mirarea să nimerim într-o adevărată arenă de minifotbal, cu comentarii, suporteri, sponsori, vacarm de parcă era C. M. de fotbal adevărat! Mai lipseau doar vânzătorii de "bomboane agricole"...

Chiar am urcat în tribune şi ne-am relaxat privind o repriză de joc între 2 echipe de nuştiuunde.

Alături de Impunătoarea primărie, se ridică la 70 de metri turnul Perlach, care aparţine bisericii Sf. Petru [din / am] Perlach, construită la 1182. Turnul a fost ridicat însă abia în anul 1614, odată cu începerea lucrărilor la clădirea alăturată a primăriei. Am intrat câţiva paşi şi în această biserică, dar a trebuit să ies după doar câteva minute; prostul de mine am uitat să pun telefonul pe 'silent' şi am simţit îngrozit cum începe să sune... Norocul meu că eram aproape de uşă... doar că pe urmă, mi-a fost ruşine să reintru. Ce vă pot spune însă legat de această biserică şi de turnul său (simbol al oraşului) este că are un orologiu cu muzică. O muzică superbă, cum nu mi-a fost încă dat să ascult - parcă era o cutie muzicală uriaşă...

Toamna, de hramul bisericii, de Sf. Mihail, la fiecare oră ies şi figurile şi prezintă copiilor adunaţi acolo gură-cască lupta Sfântului cu balaurul.

Am mai umblat noi pe câteva străzi şi chiar şi prin vreo 3 prăvălii (de aici a căpătat cuţu' nostru o foarte frumoasă zgărdiţă), dar cum seara dădea târcoale şi noi aveam ceva km ca să revenim la prietenii noştri de lângă Ulm, am pornit la drum.

Ce ar mai fi fost de văzut acolo (dar n-am avut destul timp):

- Palatul de sticlă (fostă fabrică textilă, transformată prin anii '80 în muzeu de artă);

- Domul din Augsburg (click aici);

- Fuggerei (click aici), un cartier social încă în folosinţă, unde chiar şi în ziua de azi chiria este de vreo 0,88 €. Pe an!!! Donat, evident de aceeaşi familie Fogger;

- Casele memoriale ale lui Bertold Brecht şi Leopold (tatăl lui Wolfgang Amadeus) Mozart;

- Muzeul Maximilian (aproape de primărie, am trecut doar pe lângă el, din păcate era deja închis la acea oră);

- Muzeul roman (click aici) şi

- Muzeul meşteşugarilor şvabi (click aici).

Şi ar mai fi (zoo, grădina botanică, planetariul etc.), dar astea depind de gusturile fiecăruia. Eu nu le-aş pune pe lista mea.

În speranţa că v-am deschis apetitul să exploraţi (şi) acest orăşel german, închei aici scurta poveste. Pe curând!

---

VIZUALIZĂRI: 4190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI