Orșova - orașul dintre ape

TIPĂREȘTE

Dinspre Drobeta-Turnu Severin, dacă vii pentru prima oară la Orșova, privind de pe podul care traversează râul Cerna chiar la intrarea în oraș, nu poți să nu fii surprins de așezarea ca un amfiteatru și de imaginea golfului în care - mirific - se reflectă dealurile din jur. Iar dacă nu ești la prima vizită în oraș, revederea golfului și a întregului peisaj din partea stângă a podului te va bucura la fel de mult.

Orșova, orașul situat pe malul lacului de acumulare Porțile de Fier, la vărsarea râului Cerna în Dunăre, este un oraș nou, construit în perioada 1966-1971. Ca urmare a realizării marelui Complex Hidroenergetic și de Navigație "Porțile de Fier", vechea vatră a orașului a fost inundată, iar localnicii, cu gospodăriile lor, au fost strămutați pe un nou amplasament, mai înalt.

Vechea așezare aflată acum sub ape are o istorie mult mai îndepărtată. Orșova veche, orașul de la gura Cazanelor, construit pe locul anticului castru roman Dierna - castru ridicat din ordinul împăratului Constantin cel Mare în anul 324 - important și prosper punct vamal, a trebuit să facă față multor invazii și a trăit lungi perioade sub stăpânirile hunilor, bulgarilor, tătarilor, turcilor și austriecilor. Anul 1916 i-a adus eliberarea, armata română dând grele jertfe de sânge pentru fiecare bucată de glie din această parte de țară. 1 decembrie 1918 - când regiunea Banatului a revenit României - a constituit și pentru Orșova un important moment istoric, Unirea cu țara. Să mai reținem că în 1923 Orșova a fost declarat oraș și că din 1990 se mândrește cu statutul de municipiu.

Orșova nouă, orașul de astăzi, este un oraş liniştit, cu un superb cadru natural. Este cel mai mare oraș din Defileul Dunării și constituie intrarea în acest cel mai frumos sector al Dunării.

Pe Dealul Moșului puteți vizita Mănăstirea Sf. Ana - ctitorie a cunoscutului gazetar interbelic Pamfil Șeicaru, iar aproape de centru, lângă Piața 1800, puteți vedea Biserica Romano-Catolică - o capodoperă a secolului XX. La ceas de seară, o plimbare pe faleză și prin parc vă va dezvălui alte minunate fațete ale orașului. Pescarii amatori aliniați pe malul golfului își încearcă norocul în fiecare zi. Din parcul orașului unde întru neuitare se înalță către cer Monumentul Dezrădăcinați 1950 (amintind de drama deportărilor în Bărăgan din perioada comunistă), dacă treceți pe sub "Poarta General Ion Dragalina" înălțată în memoria generalului erou rănit de moarte în luptele pentru reîntregirea neamului, pe istm, ajungeți în Parcul Pescăruș. Vechiul Far din Orșova vă va atrage privirile undeva, spre dreapta. Edificiul este frumos, sau - mai bine zis - a fost frumos. Acum este o paragină, rugina mușcând adânc din părțile metalice. Stâlpii de beton par însă trainici, iar doi dintre ei poartă inscripția "De vânzare" însoțită și de un număr de telefon. Dar, cine să-l cumpere și de ce? Dacă sunteți amatori de preparate din pește, aflați că pe insulă, într-un cadru natural deosebit, se află Pescăruș - restaurant cu specific pescăresc o locație care pe noi nu ne-a dezamăgit. Amatorii de plimbari pe ape tot aici trebuie să vină. De la malul golfului, zilnic, pleacă pe Dunăre, în sus, mai multe ambarcațiuni de croazieră.

Trebuie să reținem că, deși s-a dorit a fi un oraș turistic, Orșova este cu mult devansată de Clisura Dunării care a cunoscut o dezvoltare mai accelerată în ultimii ani. Este și motivul pentru care majoritatea vizitatorilor preferă o cazare la o pensiune în defileu. Cu atât mai mult cu cât majoritatea acestora organizează pentru oaspeții lor și plimbări cu barca. Pentru că atunci când am mai fost în zonă am fost cazați la Pensiunea Steaua Dunării din Eșelnița, ocazie cu care am făcut și o Croazieră pe Dunăre cu poze și cu multe amintiri frumoase, de astă dată am preferat o cazare în oraș.

Complex Central Orșova amplasat într-adevăr central, de unde poți ajunge lesne în orice punct important al orașului, este aproape și de ieșirea spre așezările din defileu și spre Moldova Nouă - al doilea oraș din Clisura Dunării.

În cele ce urmează, câteva cuvinte despre cele două importante așezăminte de cult din Orșova pe care le-am vizitat.

Am mai fost la Mănăstirea Sf. Ana în urmă cu câțiva ani, dar cum puteam părăsi Orșova fără să urcăm din nou pe Dealul Moșului, acolo unde sfântul lăcaș stă de strajă de la ctitorirea sa? Voiam să vedem dacă au apărut schimbări de când nu am mai fost noi acolo și mai ales voiam să revedem minunatele priveliști asupra defileului Dunării de acolo, de sus. Am găsit mănăstirea așa cum o știam, liniștită și inundată de flori. Numai defileul Dunării nu l-am mai găsit și asta nu pentru că n-ar mai fi fost acolo, ci pentru că accesul în spatele mănăstirii este acum interzis. Lângă intrare, la vedere, se află istoricul sfântului lăcaș, iar alături mormântul încărcat de flori al ctitorului - cunoscutul ziarist interbelic Pamfil Şeicaru.

Pamfil Șeicaru - tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în Primul Război Mondial, împreună cu camaradul său de arme Petre Găvănescu, a fost îngropat de viu în urma unei explozii. Fiind salvat, distins de Regele Ferdinand cu titlul de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazu", Pamfil Șeicaru decide înălțarea sfântului lăcaș din Dealul Moșului drept mulțumire lui Dumnezeu pentru că a scăpat cu viață și totodată în amintirea camarazilor săi de arme care s-au jertfit pe dealurile Orșovei în 1916.

În 1935, s-a început prin trasarea unui drum de acces - Drumul Eroilor - care urca șerpuit, din centrul vechiului oraș, cam 1,5 km. Alături de bănci din lemn de stejar, 7 troițe cu dedicații pentru fiecare regiment participant la bătăliile de la Alion, Cerna și Orșova au fost plasate de-a lungul acestui drum. Distruse de intemperii și poate că nu numai, aceste troițe nu mai există în zilele noastre. Altele câteva, mai noi, le-au luat locul.

Mănăstirea construită în perioada 1936-1939, dedicată Sfintei Ana în memoria mamei ctitorului, nu a fost sfinţită atunci din cauza refuzului Episcopului Vasile Lăzărescu motivat de faptul că lucrările au fost făcute pe un teren care nu fusese blagoslovit în prealabil. A venit războiul - al Doilea Război Mondial - apoi comuniștii, iar biserica a rămas nesfințită până la 2 decembrie 1990.

Nu am văzut lăcașul în perioada comunistă. Istoricul mănăstirii ne încunoștiințează că acolo a funcționat un restaurant și o discotecă, chiliile fiind transformate în camere pentru oaspeți. Picturile din interiorul bisericii au fost acoperite cu un strat de var, biserica îndeplinind rolul de recepție a locației de cazare.

Pamfil Şeicaru, controversatul ziarist al epocii interbelice, un neîmpăcat al comunismului şi al URSS, publica în ziarul Curentul pe care îl conducea virulente articole împotriva acestora, motiv pentru care, în 1945, a fost condamnat la moarte de Gh. Gheorghiu Dej. Sentința nu a fost dusă la îndeplinire deoarece condamnatul reușise să fugă din ţară. A trăit mai bine de 30 de ani în exil, acolo unde a și murit. Rămăşiţele sale pământești au fost aduse în ţară şi reînhumate în pridvorul bisericii Mănăstirii Sf. Ana din Orşova, lăcaș pe care el l-a ctitorit.

Complexul monahal, renovat de curând, este format dintr-o biserică de lemn şi chilii cu cerdac amplasate de o parte și de alta. Vizitatorii zilelor noastre pot remarca picturile murale refăcute, iar pe peretele pronaosului chipul ctitorului. De asemenea, în faţa bisericii, vor observa o troiţă sculptată în lemn de stejar pe care scrie: "Pamfil Șeicaru 1894-1980", precum și un altar de vară frumos împodobit cu pictură. Pentru că încântă toate privirile, bineînțeles că vor remarca și multitudinea de flori bine îngrijite din fața bisericii și a chiliilor.

Despre Biserica Romano-Catolică "Neprihănita Zămislire" din Orșova aflasem suficient de multe amănunte înainte de a ajunge acolo. Pentru că nu o văzusem cu prilejul vizitelor mele anterioare la Orșova, se înțelege că Biserica Romano-Catolică era primul obiectiv de pe listă.

Biserica se află în zona centrală a orașului, lângă "Piaţa 1800" și - datorită turnului cu ceas, foarte înalt, este reperată de la mare distanță. M-am bucurat când am zărit-o de la fereastra camerei noastre care ne găzduia la Complex Central Orșova. Știam că în cele două zile cât rămâneam în oraș vom găsi momentul să o vizităm, dar nu am mai avut răbdare. De îndată ce ne-am cazat, am dus bagajele în cameră și ne-am tras sufletul un pic, am plecat la Biserica Romano-Catolică.

Era o zi de lucru, orele erau destul de înaintate și nu ne așteptam să mai găsim pe cineva acolo. Și nici nu am găsit. Cu toate astea, intrarea principală era deschisă. Intrarea în biserica propriu-zisă era blocată de ușile centrale, mari, din sticlă și de două gratii-pereche, din fier, așezate de o parte și de alta. Biserica fiind luminată, puteai vedea și chiar fotografia atât prin ușile de sticlă cât și printre gratiile laterale. Crezând că programul de vizite se încheiase (nu era nimic afișat în acest sens), am revenit a doua zi - după ora 10.00 - sperând că vom găsi pe cineva acolo care să ne deschidă și să ne permită să vedem îndeaproape picturile. Dat fiind ineditul lor, pentru mine acestea reprezentau o mare curiozitate. Nici de astă dată nu am avut noroc. Citisem undeva că Biserica Romano-Catolică "Neprihănita Zămislire" din Orșova este "Obiectiv fără tarif, vizitabil oricând" și am concluzionat că acest "vizitabil oricând" oferă doar condițiile descrise de mine mai sus. Poate dacă mergeam acolo într-o zi de duminică, imediat după slujbă…

Câteva detalii despre Biserica Romano-Catolică din Orșova, un edificiu care nu se aseamănă câtuși de puțin cu celelalte biserici catolice pe care le mai văzusem. Este singurul lăcaș catolic înălțat în perioada comunistă, atunci când bisericile mai mult se dărâmau decât se construiau. Arhitectura este una atipică, iar pictura interioară - foarte modernă - este o încărcătură de mesaje pe care, din păcate, noi nu am avut norocul să le descifrăm personal. Reținem doar detalile din istoricul lăcașului.

Construirea barajului și alimentarea cu apă a lacului de acumulare de la Porțile de Fier au dus la inundarea și strămutarea mai multor localități, credincioșii catolici din zonă - germani (șvabi), maghiari, cehi și de alte naționalități - rămânând fără un lăcaș de cult în Orșova. S-a permis construirea Bisericii Romano-Catolice "Neprihănita Zămislire" din Orșova cu atât mai mult cu cât o asociație caritabilă din Germania - Asociația Caritas din Freiburg - a sponsorizat în totalitate noua construcție. Proiectantul a fost IPROTIM Timișoara (autorul proiectului arhitect Hans Fackelmann, un român de naționalitate germană), iar lucrarea a fost executată în 1972-1976 de Trustul de Construcții Montaj Timișoara. Cel care a executat pictura interioară (acuareală pe pânză și lemn) este pictorul timișorean Gabriel Popa.

De ce este unică arhitectura Bisericii Romano-Catolice din Orșova? Privită din exterior, biserica este un cort. Sfântul Pavel spunea: "Cortul nostru pământesc dacă se dărâmă, undeva în ceruri îl avem asigurat". Luminatorul este în formă de cruce. Vedem bine acest lucru chiar și numai prin ușa de sticlă de la intrare. Și tabernaculul cu lumina veșnică se vede foarte bine de acolo.

"Drumul Golgotei" realizat într-o manieră foarte modernă de pictorul Gabriel Popa, este o suită de tablouri surprinzătoare, etalate de o parte și de alta a interiorului bisericii. De ce surprinzătoare? Pentru că, la o privire atentă și poate ajutat de cineva, identifici în scenele religioase personaje din lumea reală: revoluţionarul bolşevic V. I. Lenin care, preluând teoria marxistă, spunea: "Credința este ca un opium pentru oameni", de aceea a fost reprezentat cu spatele la Hristos, gimnasta Nadia Comăneci pictată la piciorele lui Iisus, cel care i-a dat puterea pentru marile sale izbânzi, fostul Beatles - John Lennon, precum și actorii români Florin Piersic şi Ana Szeles.

Biserica Romano-Catolică "Neprihănita Zămislire" din Orșova dispune de o orgă electronică, dar și de o orgă mecanică, veche, folosită și în prezent la serviciul religios. Aceasta din urmă, precum și statuile, sunt originale, aparținând vechii biserici catolice înghițită în prezent de apele Dunării.

Biserica Romano-Catolică din Orșova - capodoperă arhitecturală a sec. XX - reprezintă totodată o punte de legătură între minorităţile conlocuitoare, serviciul religios efectuându-se în patru limbi: germană, cehă, maghiară şi română.

O placă de marmură albă, cu inscripții aurii - în maghiară, germană și română - poziționată la intrare, face referire la o sfântă coroană ascunsă în perioada 1849-1853, pentru a cărei amintire s-a ridicat în 1855 Capela Sfintei Coroane, astăzi acoperită de apele Dunării. Am cercetat și am aflat că povestea vechii capele catolice din Orșova este legată de Revoluția din 1848 din Ungaria când Lajos Kossuth, guvernator al Ungariei, a îngropat la Orșova (care aparținea pe atunci Imperiului Austro-Ungar), coroana maghiară pentru a o proteja în timpul răzmeriței. Pe locul în care a fost îngropată coroana se afla inițial doar un cort în care se oficiau serviciile religioase, ulterior ridicându-se acolo o capelă - Capela Sfintei Coroane - care astăzi nu mai există.

Pentru că Orșova este un oraș nou, nu trebuie să vă așteptați să găsiți acolo clădiri de patrimoniu și obiective turistice vechi de sute și de mii de ani. Defileul Dunării și natura din jur sunt cele care atrag cel mai mult. Veți găsi munți înalți și ape vălurite, stânci cu peșteri și locuri înverzite. Dacă ajungeți la Orșova nu ratați o plimbare pe Dunăre, la Cazane, ocazie cu care veți vedea de pe apă Mănăstirea Mraconia, Statuia lui Decebal - cea mai mare lucrare de acest gen din Europa, Tabula Traiana de pe malul sârbesc al fluviului, peșterile Veterani și Ponicova, precum și alte frumuseți.

---

VIZUALIZĂRI: 2282 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI