Călător prin țara mea. Merită să v(is)ezi. Monumentul lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt

TIPĂREȘTE

Ștefan cel Mare în război cu turcii.

Ăștia din urmă, mulți, dornici să prade și să distrugă.

Ștefan cel Mare îi cheamă în ajutor pe frații Buzești. Ăștia, cum văd turcii, încep să strige: ”Bătaieee!!! ” și se aruncă peste turci, de-i fac praf pe otomani.

Se repetă faza, de fiecare dată Ștefan cel Mare îi chema pe Frații Buzești și ăștia se repezeau în turci, strigând ”Bătaieee! ”.

Turcii, nu prea știau ei limba română așa că se gândesc ei că strigătul în sine o fi vreun blestem și se hotătrăsc ca, la primul atac, să înceapă și ei să strige același cuvânt. Zis și făcut, ajung în fața cetății lui Ștefan cel Mare și-ncep să strige: ”Bătaieee!!! ”.

Auzindu-i, Frații Buzești se aruncă peste ei, strigând: ”Vineee!!! ”

Pentru noi, moldovenii, Ștefan cel Mare e ca berea rece pentru însetat, ca ciorba de burtă pentru cel mahmur de beție sau ca ziua liberă pentru puturos: mană cerească!

Totul gravitează în Moldova în jurul personalității acestuia, fie că vrem au ba să recunoaștem, de-aia, orice oraș de se vrea băgat în seamă din Moldova are o stradă care să-i poarte numele lui Vodă Ștefan, o statuie sau, ce știu eu, un breloc, ceva, acolo, care să arate că și-n sângele nostru curge ceva din al lui Ștefan.

Bine, după cum e descris Ștefan cel Mare, care era cam afemeiat și nu prea se bloca el de anumite obligații privind pe jupânesele ce erau deja măritate cu alți boieri, este posibil că ADN-ul lui chiar să fie prin sângele multor moldoveni.

Acuma, dacă abordăm această situație din latura patriotică, ar trebui să fim mândri și să acționăm, permanent, de așa natură încât să nu știrbim cu nimic din fala numelui Măriei Sale. Pe loc în față, aici am dat-o-n bară, de la alegerile din 1990 și până azi Moldova votează, constant, cu PSD, ceea ce nu e chiar fapt de mândrie!

Dar, despre asta, vom discută altă dată, pe alt sait, în altă țară că, deh, suntem un stat democrat!

Tot Ștefan cel Mare este descris că fiind mic de stat și iute în a vărsa sânge nevinovat, deci are atitudine tipică de moldovean din zona Vasluiului, adică acei oameni care beau cât pot, ba chiar mai mult și apoi, sar la bătaie.

”- Uăi, vrei caftă, uăi? ” o fi vreo spirală de aia, adeneică de la Ștefan, care cred că socializa și el cu turcii, nu îi lua la poceală așa, din senin.

Oricum, ideea de bază este că, după cum vă spuneam, noi, moldovenii i-am făcut lu' Fănică tot felul de monumente, i-am scos tot felul de vorbe despre cât de înțelept era și alte alea.

Pentru că de ce vă spun toate astea? Că, trebuie să știți că, de la Tecuci în sus, pe apa Bârladului mergând, cu o abatere de cca 150 de km stânga-dreapta, tot veți găsi monumente care să evoce amintirea mărețului voievod. Și aicea n-am fost ironic, Ștefan este unul din motivele de mândrie națională a românilor, chiar și ălora de peste Prut, de-și spun ”moldoveni”.

Unul dintre monumentele cele mai importante, ținând cont și de faptul că bătălia dată a fost, cu adevărat, una dintre cele mai grele, este Monumentul de la Podul Înalt.

Unde este și cum se ajunge

Monumentul de la Podul Înalt se află în localitatea Băcăuani, după ce treci de Crasna și mai ai vreo 10 km până la Vaslui.

De la Mărășești, vorbind, mergi pe E 85 până la Tișița apoi faci stânga, pe E 581, treci pe centura Tecuciului și ții drumul spre Bârlad și apoi, mai departe, spre Vaslui.

Drumul este foarte bun, asfalt cât încape, poți șoșoni mașina dar, atenție, sunt echipaje de la Poliția Rutieră care n-au alt scop în viață decât să strice cheful participanților la trafic.

Mergând spre Vaslui, după ce treceți de Crasna, n-aveți cum să nu vedeți monumentul: este imens și se vede de la cca 2 km înainte.

Ce este și ce vrea el

Monumentul a fost inaugurat în 1975, în anul când se împlineau 500 de ani de când Ștefan cel Mare le-a dat ”na-na” turcilor, în ceea ce istoria avea să rețină ca fiind Bătălia de la Vaslui, de la 10 Ianuarie 1475, cunoscută și ca Bătălia de la Podul Înalt.

Ce anume s-o fost întâmplat atuncea, iacă povestea, așa cum o spus-o Grigore Ureche în al său ”Letopiseț al Țării Moldovei ”:

” Războiul lui Ştefan vodă cându s-au bătut la Podu Înaltu cu turcii

Într-acéia vréme, Mehmet împăratu turcescu armândǔ 120 000 de oastea sa şi oastea tătărască şi muntenească să margă cu Radu vodă, au trimis asupra lui Ştefan vodă. Iară Ştefan vodă avându oastea sa, 40 000 şi 2 000 de léşi ce-i venise într-ajutoriu cu Buciaţschii de la craiul Cazimir şi 5 000 de unguri, ce-i dobândise de la Mateiaşu craiul ungurescu, le-au ieşit înaintea turcilor din sus de Vaslui, la Podul Înalt, pre carii i-au biruitu Ştefan vodă, nu aşa cu vitejia, cum cu meşteşugul. Că întăi au fostu învăţatu de au pârjolitu iarba pretitindinea, de au slăbit caii turcilor cei gingaşi. Décii ajutorindu putérea cea dumnezeiască, cum să vrea tocmai voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, aşa i-au coprinsu pe turci negura, de nu să vedea unul cu altul. Şi Ştefan vodă tocmisă puţini oameni preste Lunca Bârladului, ca să-i amăgească cu buciume şi cu trâmbiţe, dându semnu de războiu, atuncea oastea turcească întorcându-să la glasul buciunelor şi împiedicându-i şi apa şi lunca şi negura, acoperindu-lu-i, tăindu lunca şi sfărămându, ca să treacă la glasul buciunilor.

Iară dindărăt Ştefan vodă cu oastea tocmită i-ai lovitu gioi, ghenarie 10 dzile, unde nici era loc de a-şi tocmirea oastea, nici de a se îndrepta, ci aşa ei în de sine tăindu-să, mulţi periră, mulţi prinşi de pedestrime au fost. Ce şi pre aceia, pre toţi i-au tăiatu, unde apoi mâgle de cei morţi au strânsu, şi mulţi paşi şi sangeaţi / au perit. Şi pre ficiorul lui Isac paşa, după ce l-au prinsu viu l-au slobozit. Şi puşcile le-au dobânditu şi steaguri mai mult de o sută au luat. ”- www.historia.ro

Descrierea Monumentului de la Podul Înalt

Ansamblul are ca piesă principală statuia lui Ștefan cel Mare, călare pe cal.

Statuia este amplasată pe un soclu, înalt de cca 8 m, placat cu marmură, la care se ajunge urcând un lung șir de trepte, deasemenea placate cu marmură.

În fața soclului se află o flacără veșnică, omagiu memoriei domnitorului și celor de-au murit apărându-și țara.

Statuia, în sine, are și ea o înălțime de vreo 4 m, ceea ce dă o măreție deosebită ansamblului statuar.

La baza scărilor se află două fresce, din bronz, care-l reprezintă pe Ștefan primind solii turci iar cea de-a doua, pe Ștefan, în rândul oamenilor săi.

Statuia și cele două fresce sunt realizate din bronz, de vină pentru statuie fiind sculptorul Mircea Ștefănescu.

Pe vremea de dinaintea anului 1989, la acest monument se țineau, destul de des, tot felul de comemorări festive și festiviste, pe care, cu tot respectul, le dorim și astăzi, mai ales că patriotismul, ca și definiție, tinde să devină un termen desuet.

Copiii învață, în manualele de istorie, cine este Andreea Esca iar despre Ștefan cel Mare sunt trecute câteva vorbe, doar ca să nu dăm dovadă de patriotism deșănțat. Dați-mi voie să nu fiu de acord cu așa ceva, despre valoarea Andreei Esca urmând a stabili generațiile viitoare, cea a lui Ștefan cel Mare este dovedită!

Monumentul pare a fi întreținut, dar, totuși, nu pare să dea pe-afară. Reflectoarele ce ar trebui să ardă pe timpul nopții cred că ar face asta dacă ar fi echipate și cu becuri.

E ca-n bancul:

Profesorul:

-Copii, după toate de vi le-am spus, care credeți că este cel mai luminat domnitor al Moldovei?

Bulă:

-Ștefan cel Mare, domnule. Aseară am trecut pe lângă Palatul Culturii din Iași și erau patru proiectoare care-l luminau!

Curățenie este dar la anumite trepte se pot face oarece reparații. Clar, nu sunt cârcotaș, dar, în altă țară, cred că un asemenea monument ar fi mult mai bine pus în valoare.

Cât costă să vizitezi monumentul?

Nici un șfanț! Intrarea este liberă-n totalitate. Și cred că acest lucru este greșit!

Monumentele istorice ar trebui puse în valoare iar pentru vizitarea lor ar trebui percepută o taxă! O sumă simbolică, un 3-5 lei de persoană, sumă ce nu-nțeapă inima nimănui dar, adunată, de la fiecare vizitator, ar putea oferi o bază pentru întreținere sau, pentru punerea-n valoare a altor monumente aflate-n suferință. Mă rog, nu fac eu politica de marketing a nimănui dar, eu așa știu, munca trebuie răsplătită., pentru că, nu-i așa, ”Gratis-nu există, Ieftin- nu rezistă! ”

Pe vremuri, cică, la intrarea-n zona monumentului se aflau diferite chioșcuri care vindeau artizanat sau ce mai puteau. Era o idee bună la care, atunci când am fost eu, se renunțase.

Cred că și asta e o greșeală, aș da voie, ba chiar aș încuraja pe toți artiștii autohtoni să expună și să vândă produse artizanale, tradiționale, românești, în astfel de locații.

Bine, dacă și la Horezu vezi scoase la vânzare ”oalele romane” made în China, ce să mai spui?!

Ce simți, după ce vizitezi acest monument?

Mi-a plăcut faptul că am văzut tare mulți tineri mergând acolo. Cu o atitudine civilizată. Bine, nu e vreo biserică, să mergi încotoșmănat, fetele cu broboadă, băieții cu căciuli. Mi-a plăcut că nu veneau și plecau ci stăteau: își făceau poze, se uitau, se sărutau, nimic ostentativ, tinerețea este șansa oricărui popor de-a supraviețui. Și, dacă mai și respecți trecutul, cu atât mai mult avem o șansă!

Cred că monumentul ar merita o parcare mai mare în față și-o mai mare punere-n valoare. O reclamă mai agresivă, care să te facă să oprești și să vezi! Un ghid care să explice ce și unde a fost bătălia, ghid îmbrăcat în hainele moldovenești tradiționale, ce știu eu, ceva care să te facă să vibrezi de bucurie că ești român și că, da, noi, moldovenii ăia, puțini, am reușit să batem oastea Înaltei Porți.

Ca popor, dacă vrem să rezistăm, chiar trebuie să ne respectăm istoria, să ne bucure victoriile și să învățăm din înfrângeri, dar, sub nicio formă, nu ne putem nega istoria!

Gata, închei!

Am fost mult prea serios și nu o să mai băgați în seamă, așa că-nchei cu un alt banc:

Ștefan cel Mare mergea, făr'de vreo țintă, prin Moldova.

La un moment dat, ajunge în fața unui om, care stătea cocoțat pe o piatră.

-Ce-i cu omul ista, di ci stă aici?

Cei de lângă domnitor vorbesc cu cel de pe piatră și-i spun:

-Măria Ta, omul este neamț, nu știe vorbi românește, da-i pașnic, nu face nimica rău.

-Atunci, acestui loc să i se spună ”Piatra Neamț”! hotărî Vodă.

Mai merse ce mai merse, se pare că se rătăcise și, ajunse iar, în fața altui om, care stătea pe o piatră.

Anticipând, Vodă porunci:

-Acestui loc să i se spună ” Piatra Neamț”!

-Păi, Măria Ta, abia ce ai mai dat acest nume altui loc?! îi spuseră ăi de-l însoțeau.

-Așa? Mda, aveți dreptate, atunci hotărăsc să i se spună acestui loc ”Șimleul Silvaniei”!

Haidi, pa!

Dragă web, te rog să pui zgomotul de rigoare constând în: https://www.youtube.com/watch?v=LnOFJtNxfSM

---

VIZUALIZĂRI: 1357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI