Tratatul de la Tordesillas: lumea inainte si dupa Columb

TIPĂREȘTE

Pentru doritori, si ca sa ne ubicam in spatiu si timp, se pot citi impresiile de la Casa-Muzeu Cristofor Columb din Valladolid.

Intodeauna mi-a placut sa stiu cate ceva despre istoria locului vizitat, insa mi se intampla – presupun ca tuturor – ca sunt cateva personaje care ma marcheaza pentru totdeauna, cu personalitati de geniu si despre care se stie, de mici copii, ca vor fi persoane/personaje de succes… Unul dintre acestea este, pentru mine, Isabel La Católica, pe care am “descoperit-o” nu de foarte mult timp, si care mi se pare o femeie a timpurilor actuale traind intr-o epoca ce nu-i “apartinea”, insa in care si-a jucat rolul atat de bine…. Invatasem eu cate ceva din scoala, de la cursul de cultura si civilizatie, despre Regii Catolici. Insa acum stiu fapte si date concrete, care ma captiveaza pe masura ce le descopar…

Inainte de faimosul Tratat de la Tordesillas, se semnase Tratatul de la Alcaçovas, semnat in 1479 intre coroanele castiliana si portugheza. Acesta nu doar punea punct final razboiului de succesiune provocat de moartea regelui Enrique IV (frate vitreg al Isabelei), pentru tronul castilian, intre Isabel la Católica si Juana la Beltraneja (presupusa fiica a lui Enrique, desi toata lumea stia ca nevasta il inselase la greu…), ci si impartea dreptul de navigatie si cucerire pe Oceanul Atlantic. Acest tratat spunea ca regatul Castiliei, precum si Insulele Canare, apartineau reginei Isabel, in vreme de Madeira, Porto Santo, Insulele Azore si Cabo Verde, precum si dreptul de cucerire al regatului Fez (ca doar si maurii statusera gramada pe ei atatea amare sute de ani…) si dreptul de navigatie spre sud, paralel cu Canarele, erau pentru Portugalia.

Cu toate acestea, numeroase incidente pun in continuare in pericol pacea obtinuta la Alcaçobas. Problemele se intensifica atunci cand Juan II al Portugaliei, primindu-l pe Cristofor Columb la Valparaíso, in 1493, la intoarcerea victorioasa din prima sa calatorie, il instiinteaza ca daca pamantul recent descoperit se afla la sud de paralela canarelor, acesta apartinea, in conformitate cu Tratatul de la Alcaçobas, Portugaliei.

Conflictul era deja servit pe tava. Portughezii pretindeau ca paralela Canarelor sa fie considerata limita cuceririlor ambelor regate. Regii Catolici refuza aceasta pretentie si incearca sa-l convinga pe Juan II sa ramana cu Africa si sa le lase castilienilor noile teritorii cucerite. Papa Alexandru VI a incercat sa ajute la rezolvarea conflictului dand cateva decrete, insa Juan II le-a respins. Acest lucru, impreuna cu alte cateva motive (dorinta ambelor regate de a nu incepe un nou razboi, incertitudinea Regilor Catolici in fata secretelor oceanului, amenintarea lui Carlos VIII al Frantei catre Papa), au dus la o serie de negocieri care s-au materializat in Tratatul de la Tordesillas in 1494.

Pe 7 iunie 1494 se semneaza acest tratat, in care Castilia si Portugalia impart Oceanul Atlantic cu o linie de la pol la pol, 370 mile la vest de Cabo Verde, ramanand astefel emisfera orientala pentru Coroana Portugaliei si cea occidentala pentru Coroana Castiliei. Si uite cum Regii Catolici si regele Juan II al Portugaliei se pun de acord cu ce cuceriri pot realiza ambele state in lumea recent descoperita. Acest tratat de “impartire oceanica” este cu atat mai important cu cat prezinta noutatea de a stabili, pentru prima data, o granita atat pe mare cat si pe uscat. De asemenea a determinat actuala configuratie a Americii de Sud.

In aceeasi zi, si tot la Tordesillas, cele doua puteri semneaza alt tratat care rezolva toate litigiile dintre ele in legatura cu spatiile si interesele africane si care justifica si complementeaza tratatul oceanic.

In tratatul african, portughezii si castilienii impart Regatul Fez pentru viitoare cuceriri si reguleaza drepturile de pescuit si navigatie pe coasta atlántica africana. Castilienilor le-au revenit teritoriile Melilla si Cazaza si pescuitul pana la Cabo de Bojador, precum si posibila cucerire a acestor teritorii, de la Bojador pana la Río de Oro. De ce pactul african avea o importanta deosebita pentru Castilia? Pentru ca abia cu doi ani in urma Regii Catolici sfarsisera Reconquista, cu recucerirea Granadei, si acest acord cu Portugalia delimita zona cuceririlor viitoare si extinderea crestinismului hispanic in fata Islamului in nordul Africii, obiectiv prioritar al monarhiei spaniole.

Isabel era o femeie moderna si “de armas tomar”, cum ar zice spaniolii, adica foarte-foarte hotarata in tot ceea ce facea, insa foarte credincioasa (si practicanta) in acelasi timp.

Citesc despre fapte care au marcat istoria multor natiuni… si parca, in ziua de azi, este greu de crezut cum soarta unora depindea de cei bogati… Ma rog, situatii de acest fel exista si in ziua de azi din pacate… asa ca n-ar trebui sa ma mire atata…

Actul final al negocierilor a fost dus la bun sfarsit fara prezenta regilor, care au imputernicit cativa procuratori plenipotentiari;) Trei pentru fiecare natiune: Ruy de Sousa, fiul acestuia Juan de Sousa si licentiatul Aires Dalmada, plus notarul Esteban Vaéz, din partea Portugaliei; si don Enrique Enríquez, don Gutiérrez de Cárdenas si doctorul Rodrigo Maldonado, plus notarul Fernando Álvarez de Toledo, din partea Castiliei.

Desi acordurile semnate pe 7 iunie erau firme pentru ca procuratorii aveau puteri depline, ambele parti au hotarat sa-si dea un timp prudential pentru ca acestea sa fie ratificate de catre monarhii respectivi: cincizeci de zile pentru Tratatul African si o suta de zile pentru Tratatul Oceanic, pentru ca era necesar un timp de asteptare pentru a afla ce descoperisera, pana pe 20 iunie, vapoarele castiliene care navigau in Atlantic. Regii Catolici ratifica tratatul la Arévalo, iar Juan II in Setúbal.

Iar acum sa trecem la descrierea cladirii unde s-a semnat tratatul, unul dintre cele mai nobile cladiri din Tordesillas in sec. XV. Adevarul este ca mi-ar fi placut ca ambianta sa ma transporte mai mult cu gandul in anul 1494. Din pacate (sau din fericire) a trebuit sa fac uz de imaginatie pentru a ma simti ceva mai… intens printre participantii la incheierea tratatului…

La intrare, dam nas in nas cu un portret mare al marelui descoperitor (de ce oare are atatea portrete care nu seamana nicidecum unul cu altul? ;)), in fata caruia sunt expuse machetele celor trei nave cu care a abordat prima lui mare aventura: La Pinta, La Niña y Santa María, cu explicatiile de rigoare pentru fiecare dintre ele.

Muzeul are doua Sali, prin care pretinde sa reflecteze aspecte istorice, geografice, politice si sociale al momentului. Piesele selectate pentru a fi expuse sunt menite sa ajute publicul sa cunoasca intr-un mod destul de clar epoca Tratatului.

Mai intai facem o plimbare imaginara prin primitivele cunostinte cartografice ale “Lumii inainte de Tratat”. In continuare putem contempla ideea pe care Cristofor Columb o avea despre lume, care idee, dupa cum bine stim, l-a dus sa incerce sa ajunga in Orient prin Occident. Acest drum nou a facut ca problemele diplomatice intre Castilia si Portugalia sa se reverse pe masa negocierilor. Posterioarele acorduri si evolutia acestora se vad reflectate in hartile din “Lumea Tratatului”. Cunostintele vremii sunt completate, asa cum spuneam mai devreme, de reproducerea navelor pe care Columb le-a condus in calatoria sa expeditionara, precum si de cateva carti si instrumente de navigatie, si o reproducere a Tratatului de la Tordesillas.

“La ruta de las especies”, sau “ruta condimentelor” mi-a adus aminte de Casa-Muzeu Cristofor Columb. Acesta a fost unul din momentele in care mi-a parut rau ca cel mic nu era cu mine, curiozitatea lui este molipsitoare si si-ar fi bagat nasul sa vada ce si de unde s-a adus in Europa…

Ne-am facut poze in fata “MapaMundi” aflata acolo, fiecare reprezentant al mini-grupului punand degetul pe tarisoara lui, asa cum ne statea bine…;)

In cea de-a doua sala, “El Mundo después del Tratado” (“Lumea dupa tratat”), contemplam schimbarile si schimburile produse/realizate intre cele doua lumi, odata ce toti si-au dat seama ca pamanturile descoperite de Columb erau cu totul si cu totul necunoscute si era vorba de un continent intreg care urma sa fie descoperit.

Pentru o mai buna intelegere a continutului muzeului, si pentru ca vizitatorul sa poata accede intr-un mod rapid si simplu la informatie, s-au integrat sisteme multimedia: audiovizuale si puncte informative interactive, traduse in diverse limbi.

Mi-a placut o reprezentare originala a negociatorilor si reprezentantilor la Tratat, realizata (pictata) pe sticla, si destul de reala/credibila/reusita, acestia fiind asezati in spatele unei mese cu o pana de scris, ceva manuscrise si harti (vezi foto).

Si acum despre cladirea propriu zisa.

Casas del Tratado este o constructie care a fost declarata Bun de Interes Cultural (Bien de Interés Cultural) la 13 iunie 1996. De fapt este vorba de doua palate unite, unde traditia situeaza negocierile intre Castilia si Portugalia pentru impartirea lumii noi, dupa cucerirea lui Columb.

Avem de-a face cu doua momente diferite de constructie. Casa mai veche este construita la sfarsitul sec. XV si in ea au avut loc negocierile mentionate mai sus. Deasupra portii acesteia se afla stema regala a Regilor Catolici, si stemele heraldice ale proprietarilor, Alfonso González de Tordesillas si Leonor de Ulloa. Cea de-a doua casa dateaza de la jumatatea sec. XVII; volumul mare si nobletea elementelor demonstreaza ca a apartinut unei familia ilustre.

Au fost restaurate cu ocazia comemorarii celui de-al cincilea centenar al Tratatului de la Tordesillas. In ziua de azi edificiul este folosit cu scopuri culturale si turistice. Intrarea pentru vizita Casei este gratuita, iar la intrare, in dreapta, se afla Biroul de Informatii Turistice unde am primit o harta cu obiectivele turistice din localitate.

Imi pare rau ca nu am vazut si ansamblul de machete ale unora dintre cele mai emblematici cladiri din Castilia: Casas del Tratado, Iglesia de Santa María de la Antigua de Valladolid, Castelul din Simancas, Castelul din Fuensaldaña, casa Botines de León si Cristo del Otero din Palencia. Se afla in curtea posterioara a Caselor Tratatului, si sunt realízate la scara 1:25, policromate si gandite pentru a putea fi expuse la intemperii.

Si acum, chiar daca Juana la Loca, fiica reginei Isabel la Catolica, al carei nume este atat de legat de Tordesillas, nu prea are de-a face cu Tratatul, o voi mentiona aici, asa cum am promis in review-ul anterior, ca sa inchei, cumva, aceasta lectie intensiva de istorie. Majoritatea istoricilor coincid ca suferea de melcancolie, depresie severa, psicoza sau schizofrenie mostenita. Se spune si ca aceste simptome erau mai usoare in tinerete, dar s-au agravat atunci cand puterea regala i-a fost luata de altii, printre care sotul, fiul si tatal ei. Este posibil sa fi mostenit vreo boala mintala de la familia materna, pentru ca si bunica ei, Isabel de Portugalia (mama reginei Isabel La Católica) a suferit cand a ramas vaduva si fiul vitreg a exiliat-o in Castelul din Arévalo, Ávila (cam atunci a inceput serialul de care m-am indragostit in toamna trecuta).

Oricum, daca ajungeti in Tordesillas, Casa Trataului va fi vizita obligatorie, un must see fara nicio indoiala. Pasii va vor purta singuri spre locul unde, acum sute de ani, s-a rescris parte din istoria si geografia lumii…

---

VIZUALIZĂRI: 2702 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI