Muzeul de Dantela din Tordesillas sau… maini de aur au unii/unele!!

TIPĂREȘTE

Dupa ce am ratat vizita la cea mai cunoscuta manastire din localitate, ne-am hotarat sa vizitam Muzeul Dantelei: Museo y Centro Didáctico del Encaje en Castilla y León (museodelencaje.com).

Se poate vizita de marti pana vineri intre 17h si 20h; sambata de la 12h la 14h si de la 17h la 20h, si duminica de la 11h la 13h. Noi am ajuns la 17h si, nefiind foarte bine indicat, a trebuit sa intrebam. De fapt indicatoare spre piata unde este situat exista, insa intrarea este una modesta, desi este instalat intr-o casa din sec. XVII, din centrul istoric al localitatii. Acest loc a fost ales din motive istorice, pentru ca Regina Juana I, impreuna cu damele ei de companie, elabora aici broderiile si dantelele care s-au recuperat acum. Ma rog, “acum” inseamna in ultimii treizeci de ani.

Am ezitat daca sa scriu separat despre acest muzeu, care mie mi-a placut foarte mult, pentru ca nu se puteau face poze (chiar si-asa am incalcat legea, disimuland cu telefonul, iar Spania si Elvetia, cu biserica cu tot, se puneau in fata/spate/pe lateralul Romaniei, ca sa ma ascunda si sa nu fiu certata. Imi cer scuze public, chiar as fi vrut sa impart cu voi/dvs. ceva mai mult din aces loc micut, vechi, dar plin de arta… De fapt, eu nu am auzit pe nimeni care sa spuna ca nu se pot face poze, insa de cum am intrat in prima sala, asteptand sa se intregeasca grupul, o doamna in varsta mi-a atras atentia imediat, si am ascuns (pe moment) telefonul, rusinata.

Doamna care ne-a fost ghid punea atata inima in explicatii, se vedea ca ii era atat de drag ceea ce face, incat te molipsea. Muzeul a fost fondat din dorinta de a recupera broderiile istorice ale regiunii, care se aflau pe cale de disparitie, iar rolul lui principal este acela de a arata aceasta forma a artei, atat de relevanta in trecut, cazuta insa, posterior, in uitare, si de a constientiza cat de importanta a fost in/pentru cultura traditionala din Castilia si Leon.

Muzeul contine colectii de broderii si dantele, piese liturgice, batiste de ritual, zestre, etc., elaborate in Europa (in mod special cele care au influentat modelele spaniole), dar mai ales in aceasta comunitate autónoma spaniola, din sec. XVI pana in prezent. M-am emotionat cand am vazut fuse si lana, acest lucru nu face decat sa-ti aduca aminte cat de asemanatoare sunt, in fond, popoarele si natiile lumii…

Pe langa Muzeu, aici se afla si o biblioteca specializata in tematica textila, cu mai bine de sase mii de volume!!! Cum spune si numele Muzeului, acesta este si Centru Didactic, si aici se preda: design, istoria si tehnicile dantelei si broderiei in general, profundizand, insa, in istoricul castilian-leonez ale sec. XVI si XVII. Cursurile se tin si in timpul saptamanii si in weekend, iar “elevii” locuiesc in camerele disponibile pentru acest scop in cladirea respectiva. Povestea doamna, fara pic de aer de superioritate in glas, ca nu prea mai merg la concursuri europene de gen, pentru ca oriunde merg, castiga. Aveau diplome si trofee peste tot, ceva impresionant. Si ca exista din ce in ce mai multe persoane care vor sa cunoasca si sa studieze aceasta colectie particulara, rezultatul unei munci de peste treizeci de ani. Acest lucru il transforma intr-un muzeu viu, si asta mi-a placut tare mult.

Undeva in penultima camera a vizitei (sunt cinci in total), grupul cu care am intrat noi, cei trei muschetari, a plecat in mare graba, caci nu-i mai astepta autobuzul. Asa ca am ramas noi si inca doua persoane. Si cum Maurice a intrebat daca au ceva piese de la el din tara, nici eu nu m-am lasat mai prejos, gandindu-ma la ce croseta bunica (cu inglita;)) pentru perdele si cearsafuri. Ei bine, mi s-a spus ca nu e traditie in Romania. Doamna cu princina, o femeie simpla dar foarte umblata, mi-a zis ca merge din cand in cand cu un grup de nemti intr-un sat cu un castel faimos (presupun eu ca ar fi Bran), unde lumea le intinde un covor rosu, si tot satul se pregateste cand ajung ei acolo… Insa dantelele sunt “chinezarii”… Ma gandesc eu ca se referea la tipul de dantele si broderii cu care se ocupa ei… Ce, oare la noi nu se afla printre ocupatiile femeilor dintodeauna?

In ultima sala (pe unde se face si intrarea, de altfel), sunt expuse zeci de “instrumente” din familia inglitei (ca nu stiu cum sa le numesc altfel), din zeci de locuri din tara si de peste hotare…

Intrarea a costat 2 euro de caciula si a durat in jur de o ora si ceva. Va recomand din suflet, va veti minuna cand veti vedea adevarate opere de arta, “tablouri” realízate la “inglita” si muncite timp de luni si ani de zile… De exemplu, ne arata doamna un “tablou” care luase premiul I la nu stiu ce concurs european, si ne spunea ca a fost realizat in opt luni!!! Altul in doisprezece!! S. a. m. d.

Din ce ni s-a povestit, Muzeul si Centrul Didactic din Tordesillas este unul de referinta in Europa in acest domeniu. Iar colectia, asa cum am spus, una privata.

Dintre cele trei muzee din Tordesillas intre care aveam de ales (dantela, felinare si radio), acesta era, fara nicio indoiala, primul pe lista mea. Probabil datorita pasiunii mele pentru folclor si cultura populara in general. Pentru ca acest muzeu este, in fond, o expresie maxima a culturii traditionale castiliene, o referinta in domeniu care isi are radacinile in aceasta cultura. Cat despre doamna al carei nume nu il cunosc, de putine ori in viata mi-a fost dat sa vad atata pasiune si atata dragoste pentru ceva anume. Explicatii fara graba si cu mult patos…

Se poate cunoaste multa istorie prin intermediul dantelei si broderiei, este ceva impresionant. Si daca Tordesillas este o localitate recunoscuta pe plan international, am aflat ca acest lucru se datoreaza si acesui muzeu, despre care eu nu stiam nimic pana acum o luna. Mergeti daca aveti ocazia!!

---

VIZUALIZĂRI: 1284 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI