Nicosia cea frumoasă. Nicosia cea urâtă

TIPĂREȘTE

Citisem multe despre Nicosia inainte de a ajunge sa o vizitez. Stiam despre obiective, despre ce vreau sa vedem, despre faimoasa strada comerciala Ledra dar nu stiam ca ma va rascoli atat de tare plimbarea prin ambele parti ale orasului.

Nu am sa fac istoria orasului. Au facut-o altii si le multumesc, informatiile mi-au fost de mare folos. Eu vreau doar sa incerc sa redau starea pe care mi-a creat-o.

Am ajuns din Larnaca, cu autobus intercity. Frumos, elegant. Drumul dureaza cam o ora si un sfert- sunt multe opriri si in Larnaca si in Nicosia. Am coborat la autogara si am luat-o la pas prin orasul cetate, nu neaparat cu un traseu bine stabilit. Adica stiam ce vrem sa vedem dar ne-am lasat placerea si bucuria de a descoperi stradute, cotloane, terase frumoase si pitoresti. Insa drumul ne-a dus si in zone, multe, cu case parasite si daramate sau langa buffer-zone cu gardul de sarma ghimpata.

Nicosia e singura capitala impartita in doua. De fapt un oras care e capitala a doua tari: Cipru si Republica Turca a Ciprului de Nord.

Lefkosia- asa ii spun localnicii orasului. De fapt asa ii spun grecii ciprioti, cei turci ii spun Lefkoşa. Francii au venit cu idea de a-i spune orasului Nicosia, se pare ca numele in greaca era ca era prea greu de pronuntat pentru vorbitorii de limba franceza si numele acesta a fost adoptat de toata lumea.

Impartirea s-a facut in 1963, dupa cativa ani de violente inter-etnice intre cele doua comunitati, greaca si turca, de catre un general britanic care, cu un pix verde, a trasat pe harta orasului linia de separatie. De aici faimoasa green line. Iar linia asta a rupt in doua una dintre cele mai frumoase cetati venetiene, inconjurata de ziduri imense si avand forma perfecta, o stea sau un endecagon (poligon) cu unsprezece laturi ce sunt despărţite simetric de unsprezece bastioane, întretăiate de trei porţi.

Capitala a fost impartita in vremuri grele si zbuciumate, care au bulversat vietile oamenilor si au lasat orasul cu rani ce se vad pana in zilele noastre.

Nicosia este un oras unic. Nu am mai vazut nicaieri atatea contraste. Pentru ca e vesel si trist, e frumos si urat, e turistic si parasit in acelasi timp. Te poarta in doua tari diferite, cu doua culturi si doua religii diferite. Te plimbi pe stradute cu terase superbe, umbrite cu flori si dupa colt dai de case parasite, prin zidurile carora au crescut plantele. Frontiera, faimoasa, green line, isi face simtita prezenta in centrul orasului si e o realitate cu care probabil localnicii sunt obisnuiti dar care, pentru un turist, e socanta si iti da fiori. Pentru ca te primbi pe o straduta si te trezesti dintr-o data cu gardul de sarma ghimpata, cu cate un post de paza, cu simbolul “fotografiatul interzis”. E semnul ca te-ai apropiat, indiferent din care directie, de cealalta parte de oras. De ceea ce reprezinta “buffer zone”- zona tampon. De cealalta tara.

Trecerea din Cipru in Republica Turca a Ciprului de Nord o faci intr-o plimbare pe o strada comerciala. Faimoasa strada Ledra. Unde sunt cafenele, terase, magazine de suveniruri si pe o parte si pe alta. Mergi pe sub panzele triunghiulare intise pentru a proteja trecatorii de soare si dintr-o data te trezesti ca ai de jur imprejur cladiri abandonate, ca esti directionat pe o parte a drumului, ca arati documentul de identitate (se trece cu CARTE DE IDENTITATE fara nici un fel de probleme) si treci dincolo, la punctul de control. Mai faci cativa pasi si strada comerciala continua, ca un fir reinodat, cu aceleasi cafenele si terase, cu magazine de-o parte si de alta. Poate doar marfa e putin “diferita”. La iesirea din partea greceasta sunt anunturi mari in care ti se spune ca nu ai voie sa te intorci din “cealalta tara” cu marfuri pirat. Am inteles de ce dupa ce am vazut abundenta de Nike, Adidasuri sau Vuittoane de dupa granita.

Ca si perceptie nu as putea spune ca s-a schimbat mare lucru dintr-o parte in cealalta. Am vazut terase superbe si cladiri abandonate in aceeasi vecinatate naucitoare si in sud si in nord. In ambele poti plati cu euro sau cu cardul, in ambele toti vorbesc engleza. Comerciantii iti zambesc amabil si la sud si la nord, poate doar cei din nord sunt usor mai insistenti, fara a fi insa agasanti. Acelasi soare straluceste deasupra tuturor. Am aflat ca cele doua parti de oras au fusuri orare diferite, asta pentru ca cei din nord au renuntat sa treaca la ora de vara – dar am descoperit asta abia a doua zi, citind pe undeva.

Iesind de pe strada comerciala am ratacit si ne-am si ratacit de-a binelea pe strazile Nicosiei turce si, desi eram practic in interiorul cetatii, am vazut pe langa multele cladiri parasite si case locuite dar amarite, in care parea ca toate familia locuieste intr-o camaruta. Mai putina verdeata, mai mult praf, mai putina randuiala.

Am tinut mortis sa mancam in partea turca, asa ca am trecut dincolo de zidurile cetatii si am intrat la primul local care ne-a iesit in cale. Arata bine, asa ca ne-am oprit, Il recomand, se numeste Hamur. Ne-am putut intelege in engleza, am putut plati cu cardul. Chelnerul ne-a ajutat sa alegem din meniu si am mancat un fel de chiftelute mititele, foarte bune niste placintele cu branza sarata, foarte bune si alea. La desert aceleasi placintele cu branza dulce de data asta. A, si sa nu uit Berea Efes pe care am savurat-o dupa plimbarea prin soarele amiezii. Si cum sedeam acolo si era si wifi am fi vrut cateva informatii despre istoria orasului si ce sa vezi, intram ca tot omul pe Wikipedia si ni se spune ca site-ul nu poate fi accesat. Iar seara vedem pe Euronews ca Turcia a restrictionat accesul la Wikipedia.

Cladirile istorice din Nicosia in forma de stea de odinioara s-au impartit intre cele doua orase. Le-am vizitat pe cele importante, si pe altele mai marunte care ne-au iesit in cale. Sunt moschee si intr-o parte si in cealalta dar biserici au vazut doar in partea greaca. Una dintre acestea, bazilica Sfintei Cruci, lăcaş catolic a nimerit chiar pe linia verde si, pentru a o cruta, pixul generalului a facut un mic ocol, integrand-o in zona greceasca. Asa ca usa curtii sale, ce da spre nord, nu e niciodata deschisa, iar strada e blocata cu un sir de butoaie metalice.

In partea turca, o frumoasa constructie in stil gotic care fusese cea mai mare catedrală romano-catolică (Sfânta Sofia) ridicata între 1209 şi 1326 a fost transformată în moschee in 1570, anul cucerii otomane ,,adăugându-i-se şi două minarete.

Am incercat sa imi imaginez cum fusese cetatea de odinioara. Nicosia cea in forma de stea. Si cat de frumoasa ar fi fost si acum daca ar fi ramas intreaga, fara zone tampon, fara granite. Fara cladiri parasite. Fara cicatricele hâde lasate de război si de ură. De la birourile de turism primesti harti cu jumatate de oras. Cea de sud in Ciprul grecesc. Cea de nord in cel turcesc. Am inchis ochii si am incercat sa suprapun cele doua harti... Imagine- cum spunea John Lennon, unul dintre marii visatori ai lumii noastre...

---

VIZUALIZĂRI: 9966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI