Muzeul Satului Osenesc din Negresti-Oas

TIPĂREȘTE

De la Mediesu Aurit pana la Muzeul Satului Osenesc din centrul orasului Negresti-Oas sunt aproximativ 40 de kilometri. Acesta face parte din muzeul Tarii Oasului, ce are doua sectii: o expozitie permanenta cu o colectie de arta populara si etnografie si Muzeul Satului Osenesc, sectiunea in aer liber a muzeului. Acesta este deschis pana la ora 16 si desi am ajuns aici pe la ora 17, norocul ne-a suras si l-am putut vizita. Portile erau deschise pentru a transporta materiale de lucru pentru o echipa de muncitori ce renovau una dintre case, astfel ca ne-am strecurat si noi, cu acordul unei persoane care parea a fi de pe acolo. Am incercat sa vizitam cat mai repede muzeul, pentru a nu incomoda echipa de lucru, cu prezenta noastra.

Cea care atrage priviririle in primul rand, fiind amplasata central, este Biserica din Lechinta, datand de la inceputul secolului al XVII-lea, singura de lemn din zona, care s-a pastrat. Biserica e compusa din pridvor, pronaos, naos si altar. Accesul in turn se realizeaza cu ajutorul unei scari aflata in coltul pridvorului. Pronausul si naosul comunica printr-o usa, iar spatiile sunt impartite in doua, pentru femei si pentru barbati. Biserica barbatilor are ferestre foarte mici, pe cand cea a femeilor, nu. Nu se cunoaste daca initial biserica a fost pictata, decorul actual pictat a fost realizat in 2006, dupa modelul iconografiei bisericilor de lemn maramuresene.

Casele si gospodăriile expuse in muzeul în aer liber sunt stramutate din Negresti-Oas si din satele din zona: Racsa, Moiseni si Negresti, in interior fiind expuse piese valoroase de port popular, icoane, ceramica, unelte, tesaturi.

Am vizitat mai intai casele situate in partea dreapta a curtii, apoi ne-am indreptat spre cele din stanga. Primele case sunt cele mai simple, casele monocelulare din Gherta Mica. Acestea au peretii cu tencuiala de pamant amestecat cu paie, varuite in albastru, cu acoperis din paie calcate. O asemenea casa mica era ridicata pentru tinerii casatoriti, care o transformau apoi in camara, dupa ce isi ridicau o casa mai mare.

A urmat casa din Racsa, care de fapt este o gospodarie ce cuprinde: casa tricelulara, alcatuita din camera de intrare, cea de locuit si camara, construita din lemn si acoperita cu fan, cotetul pentru porci din Certeze, poiata pentru oi din Bixad, sopronul pentru fan si cosul pentru porumb.

Casa Contra din Vama, transformata in atelier de olarit, este una dintre primele case de dimensiuni mari construite in Tara Oasului si este acoperita cu tigla. In casa se afla atelierul-scoala de olarit, un proiect de salvare a celebrului centru de olarit de la Vama, unde a mai ramas un singur olar. Aici se gasesc un cuptor, roti de olar, malaxor pentru preparat argila si coloranti, mobilier.

O alta casa este cea din Moiseni, ce cuprinde, pe langa casa tricelulara, cotetul pentru pasari, adapostul pentru car, lemne si cotetul pentru porci.

Moara si valtoarea este un complex alcatuit din casa morii, moara de apa si valtoarea. Casa morii este adusa din Negresti si adaposteste moara si piua, compusa din tinda, moara si casa morarului, acoperita cu sindrila. Valtoarea din Negresti este o„masina de spalat” naturala. Apa cade si creeaza un vartej in care se spala hainele.

Ciuperca pentru dans, care a aparut in Tara Oasului dupa 1950, a disparut dupa 1990, odata cu obiceiul„dansul la ciuperca” . In ultimii ani, la initiativa administratiilor, s-a reluat traditia in cateva comune, in special pentru turistii dornici sa cunoasca cat mai multe obiceiuri ale maramuresenilor.

Palincia din Vama, cuprinde o instalatie de distilare a fructelor fermentate, fiind donata si restaurata dupa o instalatie existenta la inceputul anilor 1960.

Cu parere de rau, nu am vazut exponatele de port popular si tesaturi din interiorul caselor, acestea fiind inchise.

Ca o concluzie, muzeul in aer liber al Tarii Oasului este o reproducere la scara mica a satului osenesc de altadata, cu exponate originale incepand din secolul al XVII-lea. Pentru mine, obisnuita cu viata confortabila si cu forfota de la oras, intoarcerea in acele timpuri si vremuri cand satenii duceau un trai foarte modest, nu m-a impresionat. Cu toate acestea, plimbarea pe aleile gradinii, intocmai ca pe ulitele satului, este un mod placut de a petrece cateva ore, in aer curat si miros de fan.

---

VIZUALIZĂRI: 868 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI