Popas la Moldova Nouă

TIPĂREȘTE

Despre Defileul Dunării s-a scris mult și cred că încă se va mai scrie. Despre Moldova Nouă - primul oraș de pe cursul românesc al Dunării - după câte mi se pare nu s-a scris nimic aici, pe AFA. Asta pentru că acest îndepărtat colț de țară nu are prea multe de arătat turistului însetat de inedit și deci nu este prea vizitat. Frumusețea Dunării la Cazane, pensiunile din golful Dubova, precum și multitudinea de obiective turistice, monumente ale naturii, îi fac pe turiști să se oprească la Orșova, la Eșelnița, la Dubova sau oriunde mai aproape de... lume.

În urmă cu câțiva ani am mai avut o tentativă de a ajunge la Moldova Nouă, dar - pe drumul teribil de prost cum era atunci (groapă lângă groapă și prin ele alte gropi) - abia ne-am târât până aproape de Coronini pentru că voiam neapărat să vedem de acolo Cetatea Golubac de pe malul sârbesc al Dunării. De îndată ce am zărit-o, am fotografiat-o, apoi am făcut cale întoarsă. În periplul nostru din această vară la Dunărea bănățeană, ne-am propus să încercăm din nou. Dar, nu oricum!

În afară de cercetările pe care le-a făcut soțul meu prin aplicațiile acelea șoferești atât de bine cunoscute și de voi, eu am telefonat la Primăria din Moldova Nouă și am întrebat care este starea drumului între Orșova și Moldova Nouă. Mi-a răspuns o doamnă care - cu amabilitate - pe lângă alte detalii, m-a asigurat că drumul este bun și că se circulă bine. Cu toate acestea, nu pot să nu mărturisesc faptul că - având vie în amintire imaginea drumului de altădată - am plecat cu inima strânsă. Spre marea noastră bucurie, am găsit un drum bun, nu prea circulat, astfel încât călătoria noastră a decurs cum nu se poate mai bine. De la Complex Central Orșova unde am fost cazați, până la Moldova Nouă sunt nu mai puțin de 103 km. Am oprit de multe ori pentru a savura frumusețea Dunării, dar... despre asta ceva mai târziu. Deocamdată, despre Moldova Nouă - ținta călătoriei noastre.

Situat în județul Caraș-Severin, primul oraș românesc aflat la mal de Dunăre - Moldova Nouă - are în componență câteva localități și însumează o populație de aproape 14.000 de locuitori.

Atestată documentar încă din sec. XVIII, localitatea apare cu denumirea actuală - Moldova Nouă - abia pe la începutul sec. XIX. În baza descoperirilor făcute, istoricii afirmă că zona Clisurii de Sus a Dunării, unde se află și Moldova Nouă, a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Urmele de locuire descoperite pe teritoriul localităţii (în satul component Moldova Veche) atestă prezenţa omului în această zonă încă din perioada de trecere dintre Neolitic şi Epoca Bronzului.

La Moldova Veche s-au găsit şi urme ale unei aşezări dacice nefortificate, iar în timpul stăpânirii romane care s-a întins şi peste Clisura Dunării, Moldova Nouă a fost o aşezare minieră importantă din minele căreia se extrăgea aur, argint, aramă, fier și plumb. În perioada romană, atât zona minieră cât şi navigaţia pe Dunăre erau supravegheate de castrele de la Moldova Veche şi Pojejena. După retragerea stăpânirii romane (care a durat la Moldova Nouă până în sec. IV), populația a trebuit să facă față valurilor succesive de popoare migratoare. Mai târziu, prin sec. X-XI, zona Moldovei Noi a făcut parte din voievodatul condus de Glad şi mai apoi de Ahtum.

Situată în vecinătatea unor importante cetăţi de la Dunăre, în timpul stăpânirii ungare, Moldova Nouă cu locuitorii săi a participat la lupta antiotomană.

Ocuparea Banatului de către turci în 1552 a făcut ca zona să devină sangeac al paşalâcului de Timişoara, reşedinţa fiind la Moldova Veche - Mudava - menționată documentar pentru prima oară în 1588. Moldova Nouă apare în documentele vremii abia prin 1717 când se spune că localitatea avea 32 de case. Mai târziu, prin 1722, cu scopul apărării graniţei, dar și al exploatării bogăţiilor zonei, autorităţile habsburgice au demarat o intensă acțiune de colonizare cu germani, sârbi, cehi şi chiar cu italieni, francezi şi spanioli. Așa se explică multitudinea de etnii care au conlocuit în zonă până în zilele noastre.

După cel de-al doilea război mondial, Moldova Nouă a cunoscut o dezvoltare deosebită devenind principalul centru economic din sudul Banatului. În 1954 Moldova Nouă a primit statutul de oraş.

Am făcut această fugitivă trecere prin istoria localității nu de dragul unor date exacte sau a unor evenimente care s-au perindat de-a lungul timpului, ci pentru a arăta că orășelul modest, uitat la capăt de țară, un orășel în care pare că nu se mai întâmplă nimic, are un trecut îndepărtat și a avut o mare importanță pentru țară.

Ce am văzut în oraș?

Păi, în primul rând Primăria orașului, locul de unde a plecat spre mine, prin fir telefonic, îndemnul de a vizita Moldova Nouă. Doamna de la primărie nu știa cât îmi doresc eu să ajung la Moldova Nouă și cât efort depun pentru a întregi funia care altfel se numește "Dunărea în România". În fața primăriei - o clădire îngrijită, aflată într-o grădină frumoasă - se află un bloc în construcție abandonat de multă vreme. Încă unul din proiectele începute cu elan în epoca de tristă amintire. Scheletul de beton nu mai folosește acum nimănui. Pentru generațiile noi, constituie doar o mărturie a ceea ce a fost.

Școala Gimnazială "Alexandru Moisi" din Moldova Nouă - dată în folosință în anul școlar 1959-1960 - este situată chiar în mijlocul orașului. Este o clădire cu două etaje care are în față un mic parc în care tronează bustul marelui poet Mihai Eminescu. Tot în centru, vis-à-vis de școală, se află Biserica romano-catolică "Sf. Ioan Botezătorul" care are deasupra intrării o turlă cu ceas. În fața bisericii este parcul orașului, nu prea mare, dar cu arbori umbroși și câteva bănci pentru odihnă. În centrul parcului de află două monumente. Unul - mai vechi, ridicat în 1935 - cinstește memoria eroilor căzuți în primul război mondial, iar altul - de factură mai modernă, ridicat la inițiativa Asociației Veteranilor de Război cu sprijinul Consliliului Local - cinstește memoria eroilor căzuți în cel de-al doilea război mondial.

Pe străzile lăturalnice (biserica și parcul sunt prinse într-un fel de alveolă) se pot observa câteva clădiri vechi, construite în stilul anilor 1900, iar într-o casă modernizată o cafenea aproape pustie, la fel ca întregul oraș atunci când am fost noi acolo. Pe terasă, savurându-ne cafeaua și țigara, neavând clienți sau altă ocupație, patronul ne-a ținut companie. Era bucuros și părea chiar mirat că niște oameni atât de străini locului, au trecut pe acolo și au poposit la cafeneaua lui. Am discutat, am povestit despre cele vizitate și - la rândul lui - ne-a făcut recomandări privind împrejurimile mai mult sau mai puțin turistice.

De menționat este și faptul că de Ziua Internațională a Dunării - 29 iunie - Casa de Cultură, Primăria și Consiliul Local Moldova Nouă organizează o serie de acțiuni cultural-sportive care marchează evenimentul. Este un prilej de sărbătoare, de ieșire în natură, de reunire a comunității.

Să nu uităm că la Moldova Veche, localitate componentă a orașului Moldova Nouă, s-a aflat cetatea dacică Mudava, lângă care romanii au construit un castru. Peste acesta, în 1427-1428 a fost ridicată o cetate care mai târziu (sec. XVII) a fost distrusă de turci. Amatorii de vestigii pot căuta urmele acestei cetăți. Și poate, mai important, să nu uităm că în apropiere se află Sfânta Elena, o localitate rurală întemeiată de coloniștii cehi aduși aici în perioada 1825-1828. Nu am fost acolo, dar cineva din Orșova ne-a vorbit atât de frumos despre acest sat din comuna Coronini, un adevărat sat de vacanță ceh, încât am decis ca la următoarea noastră vizită în zonă să nu ratăm o plimbare și acolo.

Sfânta Elena a fost cel de-al doilea sat de cehi înființat în Banat. Curând după stabilirea lor pe malul Dunării, cehii de la Sfânta Elena au înălțat două biserici - una catolică și alta evanghelică, aceasta din urmă fiind preluată mai apoi de comunitatea baptistă. În sat tradițiile sunt păstrate cu sfințenie, portul și mâncarea specific cehă reușind să-i atragă pe turiști.

Zona umedă Ostrov - Moldova Veche este o arie de protecție specială avifaunistică și totodată un punct de atracție pentru curioși. Iubitorii de legende nu sunt nici ei uitați. Ostrovul lui Decebal din Moldova Nouă le oferă una de toată frumusețea.

Se spune că cel mai înalt punct din ostrov este o movilă de pământ care se presupune a fi mormântul lui Attila - căpetenia hunilor, un conducător aprig numit și "Biciul lui Dumnezeu", care a domnit între anii 433-453. Attila a fost înmormântat pe această insulă de pe Dunăre, iar legenda spune că movila s-ar datora numeroșilor săi oșteni care, la moartea căpeteniei lor, au depus - fiecare - câte un coif de pământ pe mormânt înălțându-l atât de mult.

Ostrovul este situat în sudul satului Moldova Veche, aproape de DN57 care leagă localitățile Coronini și Măcești. Lungimea sa este de aprox. 6 km, înainte de construirea barajului de la Porțile de Fier și de inundarea zonei fiind cu mult mai mare.

Se spune că pe insulă există o colonie de cai sălbatici care trăiesc în libertate deplină. Caii ar fi aparținut sârbilor din Moldova Veche care îi duceau în ostrov cu bacul. După 1989 dispărând bacul, caii au fost abandonați sălbaticindu-se. Nu am fost în ostrov, dar cred că nu este departe de frumusețea sălbatică a Pădurii Letea aflată în deltă, la celălalt capăt al cursului Dunării.

Deși Moldova Nouă nu este un oraș prea atractiv, cred că un drum până acolo merită cu prisosință. Și asta nu pentru ceea ce veți găsi acolo, în oraș, ci pentru traseul frumos și interesant pe care îl aveți de străbătut până acolo.

Atâta vreme cât drumul va fi la fel de bun ca acum, nu văd nici un motiv ca - aflându-ne în vacanță, în Clisura Dunării - să nu ne abatem până la Moldova Nouă. Și - de ce nu? - până la Baziaș - la intrarea Dunării în România. De la Moldova Nouă până la Baziaș nu sunt decât 30 km.

---

VIZUALIZĂRI: 3496 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI