Zemeș, un colț de rai pentru iubitorii de natură

TIPĂREȘTE

Probabil nu sunt mulți cei care au auzit de comuna Zemeș, în afară de locuitorii ei.

Zemeș este o comună din județul Bacău, situată la limita cu județul Neamț, pe cursul râului Tazlăul Sărat. În trecut, când pe plan local exploatarea "aurului negru" era aproape singura ocupație (ca și acum de altfel, doar că la o scară mult mai redusă), faima Zemeșului depășise cu mult granițele comunei. Astăzi, a rămas doar amintirea acelor vremuri, câte-o sondă de extracție dezafectată pe ici-pe colo, și mult prea mulți localnici fără locuri de muncă. Iar dacă la recensământul din anul 2002 populația comunei era de 5.248 de locuitori, la cel din 2011 era în scădere cu 880.

Ce a rămas însă neschimbat este cadrul natural de excepție care "îmbracă" Zemeșul într-un mod cum numai natura știe să o facă și care nu se demodează indiferent de trecerea timpului.

Ca să ajungi în Zemeș trebuie mai întâi să ajungi cumva în județul Bacău :). Conform Wikipedia, coordonatele geografice ale comunei sunt latitudine 46°35′04″N și longitudine 26°26′21″E. Înainte de intrarea în orașul Moinești se face la dreapta pe drumul județean 117 și în 10 minute se ajunge în Zemeș. Din fericire, drumul este în stare foarte bună, mai puțin o porțiune de cel mult 100 de metri -situată chiar la intrarea în comună-, care a fost distrusă de apele râului Tazlău cu mult timp în urmă, iar drumul este deviat prin pădure.

Zemeș se află la o distanță de 8 km față de Moinești, la 55 km față de Bacău și la 51 de km față de Onești, acestea fiind trei dintre cele opt orașe ale județului Bacău.

Pentru cine nu cunoaște zona, Monumentul DADA este un bun punct de reper. E situat la intrarea în Moinești și a fost ridicat în memoria lui Tristan Tzara, la celebrarea a 100 de ani de la naștere. Exact înainte de monument, la dreapta, direcția Zemeș.

Pe la jumătatea lui august 2015 ne-am hotărât să petrecem un weekend la Zemeș. Nu ne-am făcut prea multe planuri, eram doar încântați de petrecerea a două zile departe de oraș iar Zemeș ni s-a părut cea mai potrivită alegere din două motive: era aproape de Bacău și am avut cazarea asigurată la o rudă. Că veni vorba, în comună există Motelul Zemeș care poate asigura servicii de cazare. Nu știu ce tarife are sau de câte camere dispune dar, cu siguranță se pot afla detalii cu un telefon. Mai sunt posibilități de cazare pe Dealul Modârzău, în zona lacului artificial Boiereasca unde, de la localnici am aflat că acolo există un restaurant și două construcții P+1, una cu 4 camere, bucătărie și living și una cu 2 camere la parter și etaj, plus câteva căsuțe cu o cameră, grup sanitar și duș.

Ca atracții turistice există câteva puncte belvedere pe culmea Strigoiului unde se află Mănăstirea "Înălțarea Domnului", apoi Geamăna, Stogul de Piatră, Dealul Modârzău (lacul Boiereasca), Dealul Bălan, Poiana Runcului sau Dealul Secătura.

Așadar, ne-am sunat prietenii, care au fost extrem de încântați de idee și am plecat la drum. Am ajuns cu bine, ne-am instalat, ne-am minunat de aerul curat și de verdele incredibil de verde, care ne-a încărcat bateriile (cum spun cei de la oraș...). Am uitat să vă spun că aerul de Zemeș e cu totul altfel decât aerul de Bacău, de exemplu. E curat-curat, e aer de munte!

Comuna este împrejmuită de munți (cea mai mare altitudine o are vârful Geamăna, de 1.442 metri) și de dealuri. Am făcut o plimbare pe seară, pe dealurile din stânga Tazlăului, urmând ca a doua zi să urcăm pe partea dreaptă, mai spre munte. Ceea ce am și făcut. Am plecat în jurul orei 10.00, și, conform aplicației Strava (trebuia să vedem cumva ce distanță am parcurs, ce altitudine etc.) am urcat aproximativ 2,5 km până la 900m, punct în care ne-am oprit să admirăm priveliștea. O să adaug câteva fotografii ca să vă faceți o idee despre cum se vede de la 900 de metri altitudine, satul Cucuieți din comuna Solonț, vecină cu Zemeș. Nu spun că urcușul a fost ușor. Dimpotrivă. Au fost porțiuni cu pante extrem de abrupte, noi nefiind obișnuiți și nici corespunzător echipați. Am sperat că la coborâre va fi mai ușor dar ne-am înșelat... A durat aproape la fel de mult ca la urcare. Din fericire, frumusețea și liniștea pădurii ne-au făcut aventura suportabilă, iar murele -nefiresc de negre și de lucioase- ne-au determinat să facem muuuulte popasuri :). Este de necrezut cât de mult poate să difere gustul fructelor culese direct din pădure, de pe rug, față de al celor cumpărate de la comercianți!

În funcție de anotimp, în Zemeș puteți găsi fructe de pădure ca afine, zmeură, mure, fragi, căpșuni și soc. Ați mâncat vreodată dulceață de soc? Merită să încercați, socul este un fruct benefic pentru sănătate dar, atenție, nu se consumă în stare crudă. În afară de fructe de pădure, în pădurile Zemeșului veți găsi din belșug (tot în funcție de sezon) hribi, ghebe și alte soiuri de ciuperci comestibile.

Am trezit interesul cuiva? :) Noi ne-am promis să revenim, cu prima ocazie. O să adaug și câteva fotografii, pentru exemplificare. Cred că ar fi interesant de făcut un traseu similar, prin pădure, iarna.

---

VIZUALIZĂRI: 7071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI