GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Heybeliada, a doua „insulă princiară” din Marea Marmara
Cine se află în Istanbul în vacanţă pentru câteva zile are posibilitatea să meargă să vadă şi „perlele” din Marmara, adică Insulele Prinţilor. Dacă data trecută când am mers la Istanbul, fuseserăm în vizită în Büyükada, cea mai mare insulă din arhipelagul Insulelor Prinţilor, despre care am scris aici, pentru această minivacanţă ne-am propus să mai trecem în „palmares” două dintre cele trei insule locuite rămase nevizitate, fiindcă sunt relativ uşor accesibile şi au tot ce vrei pentru încântarea ochilor şi a sufletului.
Pentru început, am aflat că feribotul spre insule, Adalar, aşa cum le spun turcii (ada fiind cuvântul din limba turcă pentru insulă), nu mai pleacă, momentan, din Kabataş, aşa cum ştiam, ci de la terminalul din Eminönü, lucru ce ni s-a părut mult mai la îndemână.
În cea de-a doua zi a vacanţei noastre în Istanbul, ne-am înfiinţat de dimineaţă în staţie, ca să prindem vasul de orele 10,30 spre insule. Ştiam că în weekend-ul acela, aglomeraţia pusese stăpânire pe metropolă, dar nu mă aşteptam să găsim o „mare” de oameni la terminal, dintre care mulţi copii care mergeau în Heybeliada la un concurs de înălţat zmeie. Nu prea aveam siguranţa că vom putea încăpea şi noi pe vas, dat fiind că feribotul are, totuşi, o capacitate limitată.
Ne aşezăm la coadă şi în câteva minute, odată cu puhoiul care se îmbarca, aveam să trecem şi noi barierele aparatelor de taxat ce ne-au diminuat disponibilul de pe Istanbulkart cu câte 5,20TL/persoană.
Călătoria, în sine, reprezintă o mare plăcere dacă agreați să mergeţi pe apă, ferry traversează, spre malul asiatic, apele Bosforului care se unesc nu prea departe cu cele ale mării Marmara, lăsând pe dreapta palatul Topkapı, Moscheea Albastră şi Hagia Sofia din peninsula istorică, iar pe stânga Turnul Fecioarei, gara Haydarpașa îndreptându-se spre terminalul Kadıköy de pe partea asiatică, unde va face staţie câteva minute. Apoi, o ţine prin apele mării Marmara, paralel cu ţărmul asiatic, iar după aproximativ o oră apare în peisaj prima insulă, Kınalıada, doar a patra ca mărime dintre toate cele nouă, unde ferry face din nou stație. După alte cinci minute de navigat, ajungem și în Burgazada, a treia insulă din arhipelag ca dimensiune, unde vasul oprește din nou, urmând ca după alte câteva minute să ajungem la destinație, pe Heybeliada.
Pe tot parcursul călătoriei, ne-au însoțit o sumedenie de pescăruși care se apropiau din ce în ce mai mult de pasagerii care îi hrăneau cu bucățele de pâine special pregătită, croncănind în semn de mulțumire.
Insula Heybeliada se află la 20 km în direcția sud-est de Bosfor şi, alături de celelalte opt surate ale sale, face parte dintr-un cartier separat, din zona asiatică a Istanbulului, denumit chiar Adalar. Deși cea de-a doua ca suprafață, Heybeliada este un petic de pământ, judecând după cei numai 2,4 kmp ai săi și măsoară în punctul său cel mai înalt, colina Değirmentepe, 136 m altitudine. Populația sa permanentă este de circa 5.000 de oameni, iar în timpul verii aproape că se triplează când proprietarii caselor de vacanță care se întorc la locuințele lor temporare și turiștii animă insula. Numele său în limba greacă era Halki sau Demonisos, turcii botezând-o Heybeli, adică „șaua” sau locul mai puțin înalt dintre dealuri.
În timpul perioadei bizantine, prinți și alte capete încoronate și-au găsit exilul pe insule, mai târziu, după cucerirea acestor teritorii de către Imperiul Otoman, în mod similar, membrii indezirabili ai familiilor sultanilor fiind surghiuniți acolo, dând astfel insulelor numele sub care au devenit faimoase.
Acum două secole, insulele au devenit foarte populare printre bogații Istanbulului care şi-au construit vile și conace, preponderent din lemn, așa cum era regula în arhitectura otomană. Unele dintre acestea se păstrează excelent din acea epoca victoriană și în zilele noastre, fiind, în general, arătoase și bine întreținute, altele sunt aproape în ruină. De fapt, insula este locul în care casele de vacanță și vilele somptuoase se întrec în frumusețe și arhitectură deosebită.
Sunt multe guri care afirmă că Heybeliada ar excela în naturalețe și peisaje pitorești oferite de vegetația sa luxuriantă constând în păduri înmiresmate de pin și de plajele mici și cochete ce garnisesc din loc în loc țărmul. Clădirile, dispuse etajat pe străduțele în pantă, se remarcă viu colorate de pe mare între verdele pinilor și completează un tablou idilic, desprins parcă din picturile unui artist ce iubește nuanțele tari.
Ceea ce trebuie știut încă din capul locului, este faptul că aici nu există aeroport, accesul pe insule făcându-se numai de pe mare, similar ca și pe Büyükada, nici pe Heybeliada nefiind permisă circulația autoturismelor, insula putând fi străbătută fie cu trăsurile închiriate, fie cu bicicletele. Excepție fac, desigur, mașinile unor servicii publice de utilitate: poliție, pompieri, ambulanță, salubritate sau mașini de aprovizionare cu mărfuri. Cu caleștile închiriate (știute drept fayton) de la staţie sau de pe drum, se poate efectua fie un tur scurt, fie un tur lung, ceva mai scump. Mirosul înțepător de balegă se simte peste tot, dar te obișnuiești repede, astfel că în curând nu te mai impresionează cine știe ce.
În Heybeliada există câteva hoteluri și pensiuni în care turistul se poate caza, dintre care unul deschis pe toată perioada anului, dar prețurile sunt ceva cam piperate, demne de... o insulă! Dar capitolul la care abundă este mulțimea de taverne, restaurante, baruri, cafenele care sunt înșiruite la malul mării, în dreapta terminalului, dar și în sus, cum urci pe străzi, la fel și magazine și prăvălii de tot felul, dintre care cele mai căutate mi s-au părut cele cu suvenire. De cum oprește vreun vas, e o frenezie totală pe localnicii de la taverne, în acțiunea lor insistentă de racolare a mușteriilor la mese.
Încă de la debarcare, se poate remarca lângă terminal, cum te uiți pe stânga, o clădire impozantă despărțită de port printr-un gard metalic dincolo de care se zărește un militar înarmat în post. La o privire aruncată, se observă că acolo este sediul Deniz Lisesi, adică al Liceului de Marină sau Şcolii de Cadeţi ce pregătește elevi ce vor deveni studenți, fără alte examene, ai Academiei Navale din Turcia, fondat în 1773 și mutat în Heybeliada în 1824.
Îndreptându-ne către orașul propriu-zis, am observat că străzile și faleza, pline de magazinașe, prăvălii și taverne se animă instantaneu la sosirea fiecărui vas ce aduce vizitatori pe insulă, așa încât cei ce dețin astfel de unități încearcă imediat să și-i facă clienți.
Cu greu am scăpat de cei ce vroiau să ne agațe la terase, de fapt cu promisiunea că vom reveni după câteva ore, când ni se va face foame. Am luat-o la pas pe faleză, am depășit stația de fayton hotărând că nu vom închiria trăsură, ci vom exersa mersul pe jos, nefiind presați în niciun fel de timp.
Dinainte, ne fixaserăm drept obiectiv să ajungem în vârful celui mai înalt deal, Dealul Speranței, acolo unde se află o veche mănăstire ortodoxă greacă, Ayia Triada (Sfânta Treime) , din secolul al XI-lea, pe lângă care se găsește seminarul Halki, principala școală de teologie a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, închis în 1971, după ce a funcționat mai bine de 127 ani. Aveam să înţeleg, o dată în plus, că insulele acestea reprezintă o oază de creştinătate unde mulţi credincioşi ortodocşi vin să cunoască meleagurile unde s-au format multe capete bisericeşti de rang înalt.
De pe mare, am admirat tot timpul, de când Heybeliada apăruse în raza noastră vizuală, colina împădurită, proeminentă, în al cărei vârf se putea observa clădirea aceea maiestuoasă, care contrasta oarecum cu restul şi care, desigur, năștea întrebarea „oare ce o fi acolo? ”. Complexul, în sine, este format din acest edificiu monumental, ridicat în jurul vechii mănăstiri, de altfel o bijuterie arhitectonică, la rândul său fiind înconjurat de grădini dichisite, de origini diferite (franceză, braziliană, spaniolă, italiană, engleză), care dau domeniului un aer exotic. Se vizitează gratis totul, iar priveliştile oferite de-acolo, de sus, către continentul asiatic, către alte părți ale Heybeliadei şi insulele vecine, sunt inegalabile. Este deosebit de interesant, după ocolul dat complexului, să vezi săli de clase vechi, o bibliotecă de renume internaţional, mănăstirea în al cărei pronaos am putut aprinde lumânări și ne-am putut ruga la icoane.
Apoi, am coborât pe aleea asfaltată pe care ne-am întâlnit cu mulți practicanți de ciclism îmbrăcați în costume speciale, ca-ntr-un exercițiu de antrenament. Nu mai pridideam la făcut fotografii, fie către țărmul asiatic, fie către plajele aflate în mici golfulețe de cealaltă parte a insulei, fie, cu cât ne lăsam mai în jos, spre vilele și casele care mai de care mai frumoase și interesante, chiar dacă nu toate erau în cea mai bună stare. Se știe că Heybeliada este deținătoarea unora dintre cele mai apreciate plaje din Adalar, fără a fi aglomerate, bucurându-se de a fi mărginite în spate de păduri de pini.
Printre vile, la un moment dat, pe una dintre străzile Heybeliadei am remarcat și casa de vacanță a celui de-al doilea președinte al Turciei moderne, Ismet Inönü, transformată, evident, în muzeu. De altfel, Heybeliada a fost preferata mai multor poeţi şi scriitori turci care au ales să-şi petreacă mulţi ani pe insulă, casele în care au trăit vremelnic devenind muzee.
După ce picioarele reclamau un răgaz de refacere a forțelor și burțile ceva de mâncare, ne-am hotărât să luăm masa de prânz la o terasă, nu chiar la prima stradă, preferând preparatele din pește: balık ekmek, calamari și frigărui de midii. Toate, foarte gustoase, după care ne-am revigorat cu câte un ceai turcesc şi un suc de rodii!
Apoi, ne propuseserăm ca la orele 16,00 să luăm ferry spre Burgazada, așa că am mai tras câteva ture de oraș, pe străduțe în căutarea unui pavilion (chioșc-Abbas Paşa Köşkü) pe care nu l-am mai găsit în picioare, fiind demolat. Ne-a părut rău că nu am ajuns la mănăstirea Kamariotissa, sau mai bine zis la ceea ce a mai rămas din ea, o minunăție de lăcaș ortodox din perioada bizantină. S-ar afla în mijlocul insulei, la vest de colina Değirmen, dar am aflat ulterior că nu se vizitează decât cu permisiune specială de la comandament, fiindcă a fost înglobată în mijlocul Școlii Navale de Cadeți, așa că n-a mai rămas urmă de regret.
Şcoala Navală de Cadeţi, o clădire impunătoare pe care am remarcat-o mai bine în ziua următoare, pe când eram în portul din Burgazada, este situată cumva în partea cealaltă a Heybeliadei, între dealuri, cu faţa la mare. Este vorba de cel de-al doilea corp existent, în afara celui din port. Despre aceasta am aflat că în timpul celui de-al doilea război mondial, după două veacuri de existenţă, a fost mutată la Mersin, iar după încheierea conflictului de proporţii, s-a „întors” pe insulă în 1946, devenind activă din nou.
Aş mai menţiona că în trecut, Heybeliada era vestită pentru sanatoriul său, situat nu prea departe de Liceul de Marină, pe ţărm. Pe insulă, încă din 1924 a fost înființat un sanatoriu într-una dintre spațioasele vile istorice, în ideea că aerul deosebit de curat, neafectat de niciun fel de noxe, și pădurile de pin din jur, ar avea efecte vindecătoare asupra bolnavilor de tuberculoză. Mai târziu, clădirea a fost grav avariată de cutremure, sanatoriul închizându-se în 2005 și clădirea părăsită a devenit în timp o ruină.
Pe insulă, se găsesc mai multe biserici ortodoxe, rămase din perioada bizantină, aşa încât te simţi de parcă ai fi în vreo insulă grecească din Marea Egee.
Decizia de a vizita, mai întâi, fermecătoarea Heybeliada a fost una foarte inspirată, fiindcă insula are ce oferi acelora care vor să iasă din Istanbul pentru o vreme în ideea de a se deconecta și a se relaxa. Atmosfera de pace și tihnă te însoțește peste tot, așa încât simți că-ți încarci realmente bateriile, descărcându-te, în același timp, de stres și proastă dispoziție.
Excursia făcută în insula Heybeliada a meritat cu prisosință, mai cu seamă că vremea ne-a fost cel mai bun companion în acea zi, iar noi am putut cutreiera în voie peste tot, pe unde ne-au purtat pașii. Recomand!
Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:
https://www.youtube.com/watch?v=mA-euyckzVo
Trimis de irinad in 15.05.18 19:50:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Mutat, la reorganizare, în rubrica "O zi în Insulele prinților - Buyukada, Heybeliada etc, ISTANBUL" (deja existentă pe sait)
@irinad: Frumoasa iesire si mai aparte, as putea spune. Pana la urma asta e avantajul unei a doua, a treia vizite a unei locatii. Sunt atatea locuri de vazut pe lumea asta, incat te induri cu greu sa mergi a doua sau a treia oara in acelasi loc.
Citind articolele tale despre aceasta vizita la Istanbul, incep sa-mi schimb parerea. Istanbulul are ce oferi si la a doua si poate si la a treia vizita.
Iar combinatia dintre turist inveterat + povestitor excelent e cireasa de pe tort pentru noi, cei care citim.
@ghisor: Chiar asta am vrut să fie această minivacanţă: ceva mai aparte, fiindcă vremea frumoasă ne îndemna să facem lucruri outdoor. În plus, peste tot erau nişte cozi uriaşe la intrările la obiectivele clasice, dar şi la mijloacele de transport în comun, aşa că ne-am orientat spre atracţii puţin altfel.
Pe de altă parte, Istanbulul este inepuizabil, în opinia mea. Are multe, foarte multe de oferit, dar mai lăsăm şi pentru alte dăţi când sperăm să mai ajungem.
Mulţumesc frumos pentru aprecieri, eşti tu prea drăguţ cu mine, mă bucur să ştiu că aduc şi noutăţi, în condiţiile în care destinaţia Istanbul este una dintre cele descrise de pe sait.
Ca întotdeauna, vizita ta mi-a făcut plăcere, o zi frumoasă îţi doresc!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Frumoasă plimbarea! M-am plimbat şi eu cu voi, văzând acum şi pozele, parcă am şi respirat aerul parfumat... mi-au plăcut mult pozele, să ştii că m-au fascinat în mod deosebit casele acelea mai neglijate, parcă au un farmec aparte, lemnul acela scorojit, e foarte şic. Sigur şi celelalte renovate arată bine, am văzut că sunt şi de vânzare. Cred că mi-ar place, măcar pentru o vară să stau acolo.
@maryka: Excursiile de genul acesta care implică plimbare pe mare și vizite, chiar și scurte, într-o insulă au fost mereu pe placul nostru. În fiecare vacanță, acolo unde a fost posibil, am vrut să experimentăm așa ceva. Sunt niște ieșiri foarte relaxante și agreabile totodată. Nici plimbările către aceste „liliputane” din Marea Marmara nu fac excepție.
Mulțumesc pentru vizită, ecou, aprecieri, mă bucur că sunt și pe gustul tău!
@irinad: Cu cat citesc mai multe articole despre acest oras incep sa tot adaug cate o zi gandind la cate zile ar trebui pentru a vedea tot ceea ce merita vazut.
Felicitari, votat cu mare drag.
@elviramvio: Mulţumesc, când vei mai merge la Istanbul, ai putea să cuprinzi în program şi o altă insuliţă "princiară", fiindcă tu ştii ce înseamnă o vizită în micul arhipelag!
@mishu: Dacă ajungi o dată la Istanbul, sigur îţi vei dori să-l vizitezi şi a doua oară, şi a treia, ş. a. m. d.....
Istanbulul este ca un magnet uriaş: atrage turiştii necontenit, mai ales după ce lucrurile s-au liniştit! Imensitatea sa m-a cam speriat la începuturi, apoi m-am obişnuit cu furnicarul de oameni, am învăţat uşor să mă descurc prin centrul vechi şi farmecul său indubitabil m-a cucerit fără drept de apel!
Felicitari @irinad pentru vacanta ta frumoasa!
M-ai inspirat si pe mine si m-am hotarat ca in toamna- septembrie sa vizitez si eu insulitele.
Anul trecut, in decembrie am vizitat Instanbulul, am fost pur si simplu fermecata... Cunosteam Turcia din statiunile turistice, dar acum a fost altfel... un oras atat de mare, cu atat de multe culturi si civilizatii... Am fost uimita cat de multi turci stiau ca 1 Decembrie este ziua nationala a Romaniei si cum ne urau ei La multi ani...
Felicitari si pentru poze, sunt foarte reusite!
@michaella: Mulțumesc pentru aprecieri, dacă mai ai în plan să mergi la Istanbul, negreșit să vizitezi și insulițele (măcar două), fiindcă în septembrie încă este vreme bună și sunt animate.
Da, Turcia are zone superbe: litoral Marea Egee-Marea Mediterană, Cappadocia, etc. care merită străbătute fără doar și poate, dar și orașe spre care ne putem îndrepta atenția. Însă, Istanbulul ocupă un loc aparte în inima mea!
@irinad: Multumesc pentru raspuns. Da, negresit vom merge in luna septembrie in Istanbul si bineinteles vom lua in calcul insulitele (sincer eu aas vrea si putina plaja . Pastram legatura!
am dori sa mergem la Istanbul vara aceasta. va intreb, in turul insulelor printilor se poate face si plaja? adica este timp? cum vi s-a parut Istanbul din punct de vedere al sigurantei? de asemenea, cum sunt preturile? in bazar mai ales, la aur? multumesc.
@anemarie29:Buna seara,
Încerc să vă răspund punctual:
-după părerea mea, dacă dedicați câte o zi fiecărei insule, aveți timp şi de plajă şi baie în acea insulă, altfel nu prea cred fiindcă sunt obiective de vizitat în fiecare dintre ele şi este cam greu să cuprindeti multe activităti;
-n-am avut în niciun moment vreun sentiment de nesiguranță în Istanbul şi nici în altă parte din Turcia în vacanțele mele de anul trecut (Marmaris, Datça, Edirne);
-preturile au fost din ce în ce mai convenabile pentru noi datorită devalorizarii accentuate a lirei turceşti. Totuşi pe final de 2018, lira s-a mai apreciat, dar nu de speriat, aşa încât prețurile sunt încă bune pentru noi. Cât despre aur, nu ştiu să vă spun niciun preț, fiindcă nu m-a interesat niciodată acest aspect, bazarul fiind pentru mine cvasinecunoscut.
foarte frumos articolul... de unde se poate obtine acel "istanbulkart" si cum se incarca?!
poti plati cu el pe oriunde sau numai in anumite locatii, sau pentru anumite servicii?!
@corona_co2001: Mulţumesc frumos pentru aprecieri, eram un pic prinsă cu o problemă şi nu am putut răspunde. Istanbulkart se poate achiziţiona de la nişte automate instalate în staţiile mai mari ale mijloacelor de transport din Istanbul, aşa am procedat noi acum trei ani când am fost ultima dată. L-am luat din staţia Eminönü (de la picioarele podului Galata) din ce îmi amintesc, apoi l-am mai încărcat tot la automatul de acolo de vreo două ori pe parcursul şederii. Noi l-am folosit exclusiv pentru transportul în comun, pe toate mijloacele: tramvai, autobuz, ferryboat, teleferic, metrou.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Orfelinatul Grecesc Büyükada — scris în 24.10.24 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- May.2024 Buyukada - Istanbul - Turcia — scris în 08.05.24 de Nina1909 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Din nou pe Büyükada, cea mai renumită Insulă a Prinților — scris în 09.02.21 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Buyuk Ada, una dintre perlele Adalar — scris în 03.05.20 de Dorina9 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 De 2 ori în Büyükada... viața mă răsfață câteodată! — scris în 16.05.20 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Plaja si baie langa Istanbul — scris în 30.06.19 de rudy din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Pe aripile vântului, Büyükada — scris în 02.08.17 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ