Buyuk Ada, una dintre perlele Adalar

TIPĂREȘTE

Un rasarit de soare fascinant, poate constitui debutul unei zile minunate. Am surprins si in aceasta dimineatza "evenimentul", de la geamul camerei de hotel.

A urmat un mic dejun delicios (vezi review hotel Acra) si apoi, dupa cum planuisem, o calatorie in Buyukada (Buyuk=cea mare, ada=insula)

Am fost iar pe jos pana la tramvai, aruncand din mers "ocheade"obiectivelor din piata Sultanahmet. Am incarcat "cardul", am luat tramvaiul, pana la Kabatas, si de aici, cu vaporul, pana la Buyukada.

Exista doua tipuri de calatorii Kabatas-Buyukada :cu un vapor privat al companiei Turyol, tariful 10 TL/pers/segment si altul cu o companie "de stat", la care tariful este 2,6 TL/pers/segment. (La acesta din urma, poati fi utilizat "miraculosul"card). Pentru localnici, destinatia vaporului este Adalar ("Insule").

Acest arhipelag, situat in sud-vestul Marii Marmara, este alcatuit din 9 insule, 4 mari si 5mai mici.

In timpurile bizantine, erau folosite ca loc de exil, pentru conducatorii detronati.

Imparatul Iustinian al II-lea a construit un palat pe cea mai mare insula inca din sec. VI si acesta a ajuns sa fie cunoscut ca Prinkipo (Insula Printului), numele extinzandu-se la intreg Arhipelagul.

Astazi, in aceste insule se afla case de vara (de vacanta) ale locuitorilor Istanbulului. Sunt considerate ecologice, deoarece pe "teritoriul"lor, nu au voie sa circule autoturisme. Te poti deplasa doar pe jos, cu bicicleta, sau cu trasura.

Kinali Ada este cea mai apropiata de Istanbul. Are o suprafata de aproximativ 1.3 kmp. In epoca bizantina, aici se ridica o manastire, unde erau inchisi nobili in dizgratie. Pe dealuri se vad ruinele manastirii.

Burgaz Ada este urmatoarea insula, cu o suprafata de 1.5 kmp. Si aici se afla ruinele unor manastiri bizantine. Pe locul bisericii actuale, se afla o cladire facuta de imparateasa Teodora, in anul 842, unde patriarhul Methodius a fost inchis timp de 7 ani.

Heybeli Ada, a treia oprire, este o insula de 2.3 kmp. Este foarte pitoreasca, are paduri de pini, hoteluri si restaurante, constituind un loc bun de relaxare sau chiar pentru o vacanta. Pe fiecare dintre cele 3 coline a fost construita o manastire.

In vestul insulei, in locul Manastirii Panaghia Camariotissa, se afla acum Scoala Navala Turca.

Buyuk Ada este cea mai mare dintre insule, fiind "punctul terminus"al calatoriei, care a durat 1h si 45 minute (cu cele 3 opriri). Suprafata insulei este de 5.4 kmp. Este apreciata pentru plajele sale cu nisip, pentru aerul sau curat, pentru padurile sale de pini.

Inaltimea maxima a insulei este 205 m. Sus se mai vad si astazi vestigiile manastirii Saint Georges, ridicata in secolul VI.

Insulele se afla la o distanta cuprinsa intre 18-28 km de Istanbul. Ele au fost locuri de resedinta pentru printii bizantini, devenind apoi locuri de exil. In zilele noastre sunt construite, pe aceste insule, frumoase locuinte de vacanta.

O data ce am descins de pe vapor, ne-am dus sa ne interesam cand urma sa fie un vapor convenabil sa prindem apusul pe mare :D. Am gasit ultimul vapor al companiei Turyol, la ora 18.

Aveam 5 ore la dispozitie si am pornit pe jos, in explorarea insulei.

M-au impresionat "negativ"faetoanele, (mi se pare pretentios spus "trasurile", gandindu-ma la acele trasuri din Viena, de exemplu). Pe insula, drumurile urca si coboara, iar bietii cai sunt foarte chinuiti, fiind pusi sa traga uneori 4-5 adulti, la deal. Imaginea este oripilanta : caii sunt biciuiti, iar "turistii"nepasatori, isi butoneaza telefoanele mobile, nu pentru a face poze. Odios! De ce sunt chinuite bietele animale?

Casele, pe langa care trecem sunt foarte frumoase, unele dintre ele sunt proprietatea unor vedete, altele sunt sedii de "organizatii", unele sunt case de vacanta ale istanbulezilor.

Este ca o expozitie de constructii incantatoare. Fiind aproape octombrie, sfarsit de sezon, florile care le decoreaza incep sa se usuce amintindu-ne de anotimpuri... reci. Am ajuns pana la plaja si ne-am intors.

In jurul portului se gasesc foarte multe restaurante, la care desigur se servesc diverse tipuri de peste. Poate pentru ca era cam "extrasezon", poate ora (16:30-17), localurile nu aveau musterii.

Noi am ales varianta "castigatoare": sa plecam la ora 18 cu vaporul companiei private Turyol, sa admiram apusul, (care "ne-a prins"pe la jumatatea drumului), si apoi Istanbulul, cu reflexiile sale luminoase nocturne. Iar apoi, odata ajunsi la tarm, sa servim masa, pe langa casa, la Sultanahmet.

Sa visam mereu la lucruri frumoase, pe care sa le punem in aplicare!

Calatorii placute!

---

VIZUALIZĂRI: 4024 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI