Inaltimea Sa Muntele – Zugspitze, Germania

TIPĂREȘTE

Am vrut sa fiu la inaltime, nu ca nu as fi de multe ori, insa acum voiam la propriu sa fiu la inaltime, si cum puteam face asta intr-o singura zi? doar printr-o excursie la Zugspitze. Am luat excursia cam cu o luna in urma si am inceput sa astept. Pe masura ce se apropia ziua excursiei incepeam sa ma uit tot mai des la prognoza meteo.

Sambata seara, ca sa vad cum este vremea acolo am mers pe webcamera zugspitze.de/en/summer/mo ... bniswelt-gipfel si tot ceea ce vedeam era ceata ca ma gandeam ca poate ochelarii mei nu sunt curati, am sters ochelarii si degeaba, imaginea nu s-a modificat.

Asa cum spune saitul lor prin aceasta panoramare de 360 grade (era sa spun Celsius) putem vedea:

“Indiferent in ce directie veti privi veti vedea stanci si gheata la orizont si doar cerul este deasupra. Pe vreme frumoasa puteti vedea clar cele peste 400 de varfuri din Germania, Austria, Italia, Elvetia incluzand cele mai inalte varfuri, Großglockner (3,798 m), Wildspitze (3,768 m), Ortler (3,905 m) and Piz Bernina (4,049 m). Puteti vedea pana la 250 km si un sens al libertatii fara granite”.

Asta in povestile frumoase, ca la ceata pe care o vad eu acum, nici la un metru nu vad. Cu un dram de speranta in minte am pus ceasul sa sune la 6 dimineata, deoarece la ora 7 aveam plecarea din fata garii. De data aceasta aici ma astepta un microbuz (am fost singura care am plecat de aici) si apoi am schimbat cu autocarul mare pentru a ne continua calatoria. Inceputul de drum era cunoscut, astfel incat am incercat sa fiu atenta la explicatiile ghidei (da, am avut si asa ceva) si daca la explicatii intelegeam din an in Paste, norocul meu ca ceea ce transmitea ea eu vedeam “procesat” de turisti, adica, cum sa iti fixezi manerul (pentru pasagerii de la culoar), ca ai si suport pentru picioare, ca poti sa iti maresti spatiul fata de coleg tragand scaunul spre culoar, si ca alte informatii privind securitatea in autocar sunt prevazute in pliantul aflat pe spatarul scaunului din fata (parca eram in avion ????), si sa nu uit, tot pe scaunul din fata aveam priza USB putand astfel sa imi incarc usor tableta sau telefonul.

Traseul la dus a insemnat deplasarea prin Germania pe traseul Kufstein-Rosenheim- Bad Tolz – Garmisch (pentru mine insa va fi intotdeauna Garmisch-Partenkirchen si de multe ori acestea sunt impreuna).

Dar la Garmisch am facut mai intai o scurta oprire pentru 15 minute sa vedem trambulina de sarituri care impreuna cu tribunele (Olimpia sport) sunt in proces de renovare, reintinerire. Tot in zona se poate intra pe un traseu care cred ca este minunat pe vreme buna, Partnachklamm (cheile Partnach), unde la inceput este o ghereta deoarece traseul se face platind o taxa care daca am retinut bine e de 5 euro.

Ne-am continuat drumul spre gara, adica spre gara de unde se lua trenul special spre Zugspitze. Gare aceasta este situata in apropierea garii obisnuite, astfel incat sa aveti legaturile bune. Aici am sa fac o paranteza, acesta este traseul pe care l-am facut eu (organizat de aceasta firma), dar traseul poate fi facut in mai multe feluri. Noi am luat trenul, calatoria a durat cam o ora, exista cateva statii intermediare, printre care una destul de importanta (Eibsee) de unde puteti lua gondola sau puteti ramane in tren si sa va continuati drumul pana la altitudinea de 2600 m. La un moment dat (din statia Rieffelriess) trenul urca spre varf, intr-un plan destul de inclinat, printr-un tunel construit in munte, pe o distanta de circa 5 km). Si iata-ne iesind din tunel, la 2600 m, si in momentul in care am iesit afara am avut cea mai “deosebita” priveliste, adica nu vedeam nimic la mai mult de cativa metri. Nu cred ca am stat mai mult de cateva minute nu m-am indepartat de zona deoarece foarte repede nu mai vedeai nimic si chiar nu te puteai bucura de nici o priveliste. Am putut insa sa ma imi probez noile incaltari pe zapada-gheata si in panta, am rezistat cu totii, dar i-am testat si sa urc cativa metri de grohotis, mai pe scurtatura ca sa ajung la capela. Aici 2-3 poze si cuvantul de final al preotului care le multumea celor prezenti pentru ca au urcat in varf de munte sa asiste la slujba.

Tot aici in zona in care era zapada te puteai da pe saniuta gratuit. Aveai la dispozitie niste sanii dragute din plastic si chiar au fost ceva amatori (parinti si copii). Totodata aici aveai si un mare afis cu recomandari privind utilizarea saniutelor.

Tot pentru copii este un mic “traseu” de 2-3 metri unde in stanca sunt infipte niste bucati de fier beton (nu cred ca la mai mult de 20-30 cm de sol) si unde copiii invata sa se deplaseze pe trasee mai dificile (o sa vedeti in poze, mai greu cu explicatiile)

Am mers și pe pasarela de unde ar trebui sa ai o vedere frumoasa asupra munților (idem si la fel, aceeasi ceata) și apoi am mers la restaurant, era singurul unde priveliștea era cât se poate de clara.

Pai cum sa fiu acolo și sa nu gust ceva? Ca oricum trebuia sa ma întâlnesc cu noii mei tovarăși de drum Sabrina și tatăl ei cărora le fusesem data pe mana de ghida, ca fiind vorbitori de engleză.

Restaurantul este drăguț și felul de servire un fel de IKEA, așa ca mi-am luat tava, am cerut o porție de cârnați cu cartofi prăjiți, am luat și o bere, iar prețurile ca de Fast Food, ceea ce la noi nu cred ca se întâmpla in vârf de munte unde e un singur restaurant. Deci am dat 13,70 euro și nu prea am făcut fata așa ca am luat și la pachet din cartofi, iar portia a cuprins 2 cârnați. Imi pare rau ca nu l-am filmat pe cel ce ne servea, era bestial, punea mancare in farfurie de parca voia sa scape de ea si cred ca daca farfuriile ar fi fost mai mari ar fi pus si mai mult.

Acum trebuia sa mergem mai departe, am luat cabina care in câteva minute ne-a dus la destinația finala, Zugspitze 2962 m. Aici la fel de multă ceata, am facut o poza in care speram sa ne vedem impreuna, eu si muntii, din pacate doar eu sunt vizibila, dar nu conteaza, AmFostAcolo!

Asadar nici aici nu am putut sta, am studiat putin imprejurimile, si am studiat pe pozele puse cam ce ar fi trebuit sa vad in zona si am facut stanga ‘mprejur.

De aici am luat gondola si in 10 minute am coborat de la 2962 m la 998 m. Dar sa facem iar o scurta pauza si sa povestim cate ceva despre aceasta gondola care este mandria nemtilor si pentru ca intotdeauna pozele sunt mai sugestive decat orice text si pot fi intelese in orice limba, exista afisata o comparatie intre vechea telecabina (1963) si aceasta gondola (2017) si o sa vedeti poza aceasta, eu am sa o povestesc in cateva cuvinte: 120 persoane capacitate fata de 14; 580 calatori intr-o ora fata de 270; viteza de deplasa insa aproximativ aceeasi 10.6 m/s fata de 10.0 m/s.

Si daca tot am ajuns la cifre, va ofer cateva recorduri ale acestei constructii puse in functiune in decembrie 2017:

-Cel mai inalt stalp de sprijin al cablurilor 127 m (si pentru ca citisem asta inainte in momentul in care am ajuns la stalp am asteptat senzatia de gol in stomac pe care o ai in momentul in care cabina trece de stalp, si asa a fost, o usoara senzatie ca pici in gol)

-Cea mai mare diferenta de inaltime 1945 metri pe o singura sectiune

-Cea mai mare lungime de cablu – 3213 metri

Cabina este silentioasa, are o buna stabilitate si este incalzita pe vreme rea astfel incat sa asigure o buna vizibilitate (pe vreme buna) si are geam chiar si in podea. Se pare ca in zilele bune poti vedea chiar si orasul Munchen (e cam la 100 km distanta). Mai vreau sa mentionez ca exista o persoana care este la butoane, astfel incat nu esti chiar de capul tau la voia sortii in cabina.

Noi am putut vedea ceva in momentul in care am iesit din ceata, si atunci s-a auzit in cabina un Wow! general, ne mutam cu totii dintr-o parte in alta ca sa facem poze, cel mai fotografiat era binenteles lacul. Coborarea nu a durat mai mult de 10 minute, in care urechile se tot infundau si desfundau, senzatie pe care am avut-o si in tren.

Pana sa ne plimbam pe langa lac va mai retin atentia cu niste preturi si ceva recomanndari:

- Calatoria cu trenul, cabina intre cele doua puncte adica intre 2600 si 2962, si gondola costa 56 de euro adult, 41 de euro (16-18 ani, cu mentiunea clara ca pana in 19 ani se socotesc tot 18), 32 de euro 6-15 ani. Pretul acesta reprezinta deplasarea dus-intors in varianta pe care o alegeti, cu mentiunea ca intre cele doua puncta mentionate puteti folosi cabina de cate ori vreti insa gondola o puteti folosi o singura data pe sens, si probabil ca si trenul la fel, deoarece atunci cand am urcat in Garmisch am trecut prin nste turnicheti care se deschideau pe baza biletului (este unul singur asa ca aveti grija de el).

Exista si o taxa de 5 euro pentru animalul de companie (de fapt scrie pentru caine, si ce ma fac daca scot pisica sau iguana la plimbare, patesc ca doamna din Cluj care a fost amendata in masina ca avea o pisica fara bilet?). Si peste tot aveti panouri unde este afisat programul trenului, gondolei… astfel incat sa va faceti toate calculele. Exista si bilete combinate (2 varfuri) sau bilete de familie.

- Am zis ca am sa va fac niste recomandari, daca aveti ceva timp la dispozitie, eu as face astfel, as sacrifica soferul pe care l-as pune sa mearga cu masina la Eibsee, si eu as lua trenul pana la 2600 m (partenerul ar urca si el in tren la Eibsee, acolo as schimba cu cabina pana la 2962, si as cobori la Eibsee cu gondola). In felul acesta va veti bucura de o calatorie frumoasa cu un tren aparte, pe o sina ingusta, admirand peisaje de vis. Daca chiar va grabiti insa, asta e, veniti cu masina la Eibsee (sau cu transportul in comun), luati gondola, ajungeti in varf, mishunati putin pe acolo, va deplasati intre cele doua puncte, si va intoarceti la fel.

Nu vreau sa inchei cu muntele fara a mentiona ceea ce este mult apreciat in afara “barrier frei” adica inclusive persoanele in carucioare pot ajunge in varful muntelui, si asta ma doare cel mai mult, aici grija fata de persoanele in varsta sau cu diferite afectiuni ocupa un loc important in viata sociala, toata lumea tebuie sa aiba acces la tot ce se poate. Nu vreau sa cmentez mai mult deoarece simt ca ma apuca nervii.

Asadar am terminat cu muntele, sa ne bucuram de lac. In fine, sa-i dam ocol poate ca am fi facut fata (putin cam la limita cu timpul, erau totusi vreo 7 km) dar nu eram contra cronometru, eram la plimbare, asadar am inceput sa ne plimbam cand pe malul lacului, admirand ratustele si copilasii care le hraneau, cand pe aleile situate putin mai sus de nivelul lacului. Exista si un ponton amenajat de unde puteti inchiria barcute, sau puteti sa faceti o calatorie in jurul lacului (vreo 25 de minute) sau pur si simplu puteti sta pe malul lacului (sa va gasiti un loc liber care sa fie doar al vostru), asa cum am facut si noi si unde nu am apucat decat sa scriu AFA din pietricele deoarece incepuse sa picure si atunci am facut cale intoarsa. In zona exista si un gratar, care mirosea minunat insa nu mi-am dat seama ce animal era pe gratar, nu de alta, dar am vazut niste pesti mari in lac de mai mare frumusetea.

Si uite asa, usor usor s-a facut ora de plecare (16.30) si avand in vedere punctualitatea turistilor, la ora 16.24 plecam deja spre casa, soseaua mergand pana in Garmisch aproximativ paralel cu calea ferata, asa ca acum am avut o alta perspectiva asupra peisajeor.

Traseul la intoarcere (avantaj eu) prin Mittenwald, Innsbruck (aici din sosea se vedeau basilica si abatia Wilten si ghida le povestea despre ele iar eu eram mandra ca deja stiam despre ce este vorba), Kufstein astfel incat la 18.30 eram in Kufstein (dupa Innsbruck a inceput din nou sa ploua). Eram bucuroasa ca o sa merg prin Mittenwald si o sa vad si eu frumusetile de case pictate dar soseaua mergea pe langa Mittenwald asa ca nu am vazut nimic, cine stie, poate ca o sa ajung si pe acolo.

Asadar, o zi pana la urma reusita si chiar daca mie nu mi-a iesit macar am fost la inaltime, acolo unde berea are mai multe grade decat sunt afara.

Si ca sa vedeti putin despre ce este vorba am sa il rog pe web sa ataseze acest filmulet https://www.youtube.com/watch?v=gzuDqqJje5c si apoi va doresc vizionare placuta la filmulet si poze

---

VIZUALIZĂRI: 5713 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI