Vasile Lucaciu, „Leul din Șișești” – ansamblul muzeal local

TIPĂREȘTE

Înaintând pe cărările întortocheate ale istoriei găsești mereu oameni care își dedică viața și averea națiunii din care provin, își consumă energia și timpul pentru a aduce la lumină libertatea socială, economică, culturală și spirituală a țării și poporului în mijlocul căruia trăiesc. Recent am văzut cazul lui Evanghelie Zappa, aromânul stabilit pe plaiuri ialomițene, filantrop și contribuitor valoros în domeniul culturii, agriculturii și sportului.

Pe măsură ce timpul se scurge implacabil pulberea uitării se așterne peste viața și activitatea unor oameni care au contribuit la scrierea istoriei naționale. La început, generațiile care au urmat acestor adevărați eroi au învățat în școală despre lupta acelor oameni, ulterior amintirea lor se stinge și se șterge, doar cercetătorii vechilor evenimente mai scutură colbul de pe documente și aduc la lumină rolul eroilor naționali. Este și cazul lui Vasile Lucaciu, cunoscut drept „Leul din Șișești” , personalitate istorică transilvăneană care se încăpățânează să rămână într-o rază de lumină.

Vacanța petrecută la Baia Mare mi-a oferit prilejul de a mă afla în zona în care preotul Vasile Lucaciu s-a născut, a profesat, a luptat și susținut drepturile românilor transilvăneni. Chiar din timpul organizării/documentării concediului am observat că satul Șișești este situat atât de aproape de Baia Mare, astfel încât nu puteam ocoli muzeul memorial dedicat „Leului din Șișești”

Cine a fost Vasile Lucaciu? Născut la jumătatea secolului al XIX-lea în satul sătmărean Apa, luptătorul pentru drepturile românilor din Transilvania se trage dintr-o familie de intelectuali (învățători și preoți). După studii la Baia Mare, Oradea, Gherla și Roma (doctor în filosofie) își desfășoară activitatea ca preot și profesor pe meleaguri sătmărene. În 1885 este numit preot greco-catolic în localitatea Șișești din Maramureș.

În această postură a intrat în contact cu problemele românilor transilvăneni și cu reprezentanții politici ai acestora. Încep procesele cu autoritățile maghiare, religioase și civile, persecuțiile, condamnările și achitările.

Devine secretar general al Partidului Național Român, contribuie la redactarea Memorandumului înaintat în 1892 împăratului Franz Josef I la Viena, o petiție prin care se cereau drepturi etnice egale pentru românii din Transilvania. Judecat la Debrețin și Satu Mare preotul Vasile Lucaciu este condamnat la 13 luni de închisoare pe care îi execută între 1893-1894 la închisoarea din Seghedin. În cadrul „Procesului Memorandiștilor” i se adaugă 5 ani de închisoare, din care execută circa un an tot la Seghedin, până la grațierea imperială.

În 1905 candidează pentru un post de deputat de Beiuș în Parlamentul Ungariei, obține mandatul parlamentar pe care îl duce la bun sfârșit până în 1910. În 1914 se refugiază în Vechiul Regat, la București, iar după Marea Unire devine deputat de Baia Mare.

Moare în anul 1922 și este înmormântat la Șișești cu funeralii naționale, regele Ferdinand I declarând doliu național.

Ansamblul muzeal și monumental „Dr. Vasile Lucaciu” din Șișești

De la Hotelul Urban din Baia Mare (vezi impresii), situat paradoxal pe str. Vasile Lucaciu, până la Șișești, trecând prin Baia Sprie, sunt doar vreo 13 km distanță. În centrul localității, de pe DJ 184 virăm dreapta (există un mic semn indicator) și după 600 m ajungem în fața muzeului memorial. Două-trei locuri de parcare sunt disponibile pe o bretea paralelă cu drumul principal.

În spatele unei porți de lemn maramureșene și a unui gard din nuiele se găsesc câteva clădiri vechi, o statuie și o biserică, părți componente ale complexului muzeal. Poarta e deschisă, iar programul de vizitare este afișat pe clădirea vechii școli: de luni până vineri în intervalul 10.00-12.00 și 14.00-16.00. Înființat în 1968 ansamblul muzeal se subordonează consiliului local.

Casa memorială. Fostă casă parohială locuința tradițională este ridicată la 1837 (conform inscripției de pe grinda principală) și a fost strămutată de pe locul inițial pentru a fi transformată în muzeu în anii ' 70. Familia preotului Lucaciu a locuit aici din momentul numirii ca preot în 1885 până în 1914.

Expoziția memorială e concentrată în două camere principale, o tindă, o bucătărie. Camera de lucru și biblioteca tribunului cărturar reliefează preocupările lui Vasile Lucaciu în lupta pentru emancipare politică și socială a românilor transilvăneni. Cărți groase și tomurile legate ale ziarelor de epocă încarcă dulapurile-bibliotecă. Salonul de primire a oaspeților e mobilat simplu, cu mobilier original de secol al XIX-lea, într-un colț se află o sobă metalică, pe măsuța centrală tronează un ceainic.

Bustul „Vasile Lucaciu” . Lângă casa parohială este amplasat bustul intelectualului Vasile Lucaciu, lucrare a sculptorului Gavril Abrihan din localitatea Rus, Maramureș. Opera de bronz a fost realizată în anul 1993.

Biserica „Sfintei Uniri a tuturor Românilor” . Încă din șosea se vede silueta înaltă a bisericii maiestuoase ctitorite de preotul Lucaciu în primii ani de la preluarea parohiei din Șișești. Parohia sătească avea o veche bisericuță de lemn, iar părintele Vasile Lucaciu a gândit încă de la mutarea sa aici ridicarea unui nou locaș de cult. Planurile bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” au fost întocmite de Alexiu Berinde, protopopul unit de Seini.

În 1890 se încheie lucrările, în 1891 se sfințește biserica impunătoare. Deasupra ușii se află o placă cu următoarea inscripție în limba latină: „Spre mai mare glorie a lui Dumnezeu, din făgăduință, pentru sfânta unire a tuturor românilor, senatul și poporul român din Șișești a așezat în Anul Domnului 1890” . Textul i-a creat probleme preotului datorită interpretărilor efectuate de autoritățile religioase ale zonei.

În interiorul bisericii se află cavoul familiei Lucaciu, preotul fiind înhumat aici la 1 decembrie 1922. O frumoasă frescă se află deasupra cavoului de marmură neagră, iar o placă exterioară de pe peretele bisericii ne informează că aici odihnește „Leul din Șișești” (chiar e reprezentat un leu pe placă).

Porticul monumental adăpostește în două abside busurile de marmură ale Papei Pius IX și al episcopului Unirii cu Roma, Atanasie Anghel.

Pavilionul de vară. Lângă biserică se ridică din lemn un pavilion sub formă de cruce destinat activităților culturale, religioase și sociale, așa-numitul „pavilion de adunare a românilor” . Este locul unde oamenii se adunau în scopuri naționale, la chemarea tribunului Lucaciu, circa 3000 de oameni încăpând sub acoperișul de șiță în caz de vreme neprielnică. Mai la vale de pavilion se află un chioșc care protejează Izvorul „Maicii Domnului” (sau „al Românilor” ) .

Școala „Vasile Lucaciu” . Vis-a-vis de casa memorială se înalță clădirea școlii ridicate de preotul Vasile Lucaciu la 1905, an încrustat în traforajul de pe fronton. Imobilul acoperit cu șindrilă are șapte încăperi, dintre care două săli de clasă, cancelaria și locuința învățătorului. Sala de clasă e mobilată cu bănci lungi de lemn, cu lăcașe pentru călimară și tăblițe de scris. Azi în restul sălilor sunt organizate expoziții cu reproduceri foto, documente, obiecte și piese din activitatea preotului Lucaciu.

Concluzii. Satul Șișești e așezat într-o zonă foarte frumoasă din punct de vedere peisagistic, cu gospodării împrăștiate pe pante domoale, livezi întinse și o albie înverzită a râului Valea Morii. Ansamblul muzeal ne introduce într-o epocă de adânci frământări și ne dezvăluie viața și activitatea intelectualului și patriotului dr. Vasile Lucaciu.

Ne-am simțit bine vizitând aceste obiective situate în mijlocul satului, dar într-o liniște relaxantă. Am admirat, am explorat, am acumulat – recomand cu căldură o vizită la Șișești.

Despre preotul dr. Vasile Lucaciu: S-a impus de la început prin frumuseța feței sale „romane“, prin siguranța de sine, prin armonia gesturilor învățate la bunele școli de predicatori ale Romei, prin rotunziunea frazei sale și putința de a vorbi curgător și înflorit asupra chestiilor generale. Talentul înnăscut și buna pregătire pentru elocvența amvonului au dat Romanilor de acolo pe cel mai mare orator al lor. (Nicolae Iorga, „Neamul Românesc” , 1907)

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI