EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine, decât cu mine... Să trăiască România! – Al. I. Cuza
În anul 2020 s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza – Domnul Unirii. Despre Cuza s-au scris mii de pagini – monografii, articole și studii – care aduc la lumină aspecte din viața familiei sale, activitatea politică a Domnitorului și cea cultural-socială a Doamnei Elena. Periplul prin Moldova de la începutul acestei veri m-a condus prin locuri care au legătură cu familia Cuza și pot spune că am întâlnit situații care se pot sintetiza în expresia: „una caldă, una rece” . Dar să începem cu „cea caldă” : Muzeul Unirii din Iași.
Informații utile. Instituția muzeală e situată în centrul orașului Iași pe str. Alexandru Lăpușneanu nr. 14, pietonalul care face legătura între Piața Unirii (unde se află statuia monumentală a domnitorului) și Piața Mihai Eminescu (zona Râpa Galbenă și Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” ).
Programul uzual de vizitare este de miercuri până duminică între orele 10.00-17.00, iar un bilet costă 12 lei/adult (există și variante de bilete reduse). Biletele se pot achiziționa și online, iar fotografiatul/filmatul este permis pentru uz personal și fără a folosi echipamente profesionale (fără blitz și trepied).
Muzeul Unirii din Iași aparține administrativ de Complexul Muzeal Național „Moldova” ; informații oficiale găsiți aici: palatulculturii.ro/muzeul-unirii.
Clădirea muzeului și legătura cu Al. I. Cuza. În ajunul alegerii sale ca domnitor, omul Alexandru Ioan Cuza era deja cunoscut în țară drept un patriot înfocat, un susținător activ al Unirii Principatelor, un profesionist în domeniul administrativ, judecătoresc și militar prin funcțiile deținute. Partida Națională îl desemnează candidat la tronul Moldovei – la 5 ianuarie 1859 este ales domn la Iași, iar la 24 ianuarie tot el este ales să ocupe tronul Munteniei. Frumoasă zicerea lui Mihail Kogălniceanu după alegerea din Moldova: ... pe tronul lui Ştefan cel Mare s-a reînălţat însăşi naţionalitatea română... Alegându-te pe tine domn... am voit să arătăm lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi noi, om nou... Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul! Fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria Ta, ca domn, fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi.
Clădirea a fost ridicată la începutul anilor 1800 în stil neoclasic, primii proprietari cunoscuți fiind familia boierească Catargiu. Prin moșteniri și vânzări „palatul” cunoaște mai mulți proprietari: Constantinică Palade (strămoş al pictorului Theodor Pallady şi al savantului George-Emil Palade), Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, Ecaterina Ghica, Societatea Creditul Urban din Iași, Ministerul Cultelor și Artelor și în final Comisia Monumentelor Istorice.
Palatul este închiriat de la moștenitoarea Ecaterina Ghica în perioada 1859-1963 pentru a servi drept reședință secundară a domnitorului Al. I. Cuza atunci când acesta se afla la Iași. În această clădire Cuza a semnat declarația prin care la 11 decembrie 1859 se proclama realizarea unirii dintre Moldova și Țara Românească (centenarulromaniei.ro/pro ... -decembrie-1861).
O clipă importantă prin care trece clădirea este momentul „Refugiului de la Iași” , în timpul Primului Război Mondial, atunci când Regele Ferdinand își stabilește aici reședința temporară (decembrie 1916-decembrie 1918) (iasicapitaladerazboi.ro/s ... itala-de-razboi).
Clădirea în sine este un monument istoric valoros. Palatul a trecut prin mai multe restaurări, forma pe care o vedem azi fiind dată în principal de refacerile comandate de Ecaterina Ghica la 1872 (familie al cărui blazon îl vedem pe fațadă), apoi sistematizarea zonei în 1938, reparațiile din anii ' 50, restaurarea din 1998 și reamenajarea expoziției în 2008.
Muzeul „Cuza Vodă” a fost deschis într-o primă formă la etaj între 1937-1943, iar în ianuarie 1959 cu ocazia centenarului Unirii Mici a fost inaugurat actualul Muzeu al Unirii.
Vizita în Muzeul Unirii. Într-una din zilele petrecute la Iași, zi ploioasă încă de dimineață, ne-am îndreptat dinspre hotelul Moldova (vezi impresii) către importantul muzeu ieșean. Am admirat mai întâi fațada clădirii, balconul din fier forjat și seria de șase atlanți, frontonul cu stema familiei Ghica, pisica de bronz și alte elemente arhitecturale decorative. În interior am achiziționat bilete, am lăsat umbrelele la garderobă, ne-am încălțat cu acei „botoșei” de protecție albaștri de unică folosință și am pornit să vizităm. Într-o sală mare la parter erau expuse piese aparținând expoziției temporare „Napoleon I. 200 de ani de eternitate (1821-2021)” (cărți, ilustrate, porțelan, decorații etc. – palatulculturii.ro/expozi ... e-1821-2021-620). Nu am avut acces în sala dinspre stradă unde s-ar afla o expoziție tematică privind Unirea Mică și istoria palatului – se desfășura acolo o repetiție artistică.
Urcăm treptele către etaj pe o scară flancată de oglinzi și ne apare în față statuia lui Al. I. Cuza realizată de maestrul Ion Irimescu. Salonul central de la etaj e liber, fără exponate – privim arcadele, ancadramentele ușilor, oglinzile și candelabrul – un „somptuos” de bun gust. De aici pornim într-un traseu circular prin încăperile tematice situate în jurul acestui salon, după ce primim un set de foi printate cu informații generale despre exponatele din fiecare cameră.
Cabinetul de lucru al Elenei Doamna ne întâmpină cu un birou frumos ornamentat, seturi de fotolii și scaune, un tablou de Nicolae Grigorescu, precum și cu o piesă originală de mare valoare: mantia Elenei Cuza, din mătase brodată cu fir de argint. Urmează cabinetul de lucru al domnitorului unde descoperim un birou ceva mai sobru și uniforma de ofițer a lui Al. I. Cuza, o replică. Pe un scaun deosebit este așezată servieta originală a domnitorului, decorată cu coroana princiară. Un corp de bibliotecă din stejar comandat la Paris e plin cu volume vechi, mai multe piese de mobilier, tablouri și mici obiecte decorative întregesc atmosfera acestui cabinet.
Sufrageria cu masa pregătită pentru oaspeți ne încântă vizual – scaunele cu spătar decorat, vesela cu stema Principatelor sau monograma familiei princiare (servicii de porțelan de Sèvres), tacâmurile de alpaca, alte vase metalice ori din sticlă (pahare din cristal de Baccara), dulapurile-bufet pentru vase – toate sunt așezate la locul lor.
Salonul de primire ne provoacă o admirație exprimată prin interjecții prelungite. Piesele de mobilier cu o cromatică deschisă – stil Ludovic al XV-lea și al XVI-lea, pianul superb de proveniență austriacă, soba din colț (ustensilele specifice și tăvița pentru cenușă sunt superbe), oglinzile de mari dimensiuni, covoarele sunt tot atâtea lucruri care reproduc atmosfera caldă a unui salon din a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Costumul de diplomat al domnitorului și copia unei rochii de bal a Elenei Doamna sugerează evenimentele care aveau loc la reședința princiară. Scaunul cu emblema princiară e deosebit, pe pereți sunt mai multe tablouri.
Vizita merge mai departe prin camera de biliard – un spațiu dedicat petrecerii timpului liber, practicării jocurilor de societate, servirii cafelei, fumatului, relaxării în general. Vedem masa de biliard, masa de joc pentru cărți, o canapea Biedermeier confortabilă, tablouri, lămpi, instrumente muzicale. Remarcăm tacul cu monograma lui Al. I. Cuza.
Salonul Elenei Doamna parcă ne îndeamnă să ne așezăm pe un scaun și să degustăm un ceai într-o ceșcuță de porțelan. Un mic secretair pe care stă portretul lui Cuza și o călimară te ispitește să te așezi să înșiri câteva rânduri pe o foaie de hârtie, evantaiele și țigaretul Doamnei sunt așezate pe piese de mobilier, ghergheful așteaptă să fie folosit, rochii de epocă sunt expuse pe manechine.
Ultima încăpere străbătută este un dormitor înzestrat cu un pat îngust din lemn de nuc (a aparținut familiei Cuza), învelit în lenjerie personalizată cu monograma Doamnei Elena. Sunt prezente oglinzi de mari dimensiuni, o casetă de călătorie din lemn de trandafir și porțelan de Sèvres (piesă dăruită Elenei Cuza de soția împăratului Napoleon III), portretele copiilor, lămpi, un colț dedicat igienei personale.
Concluzii. Am petrecut circa o oră în acest muzeu tematic, excelent amenajat. Ne-am bucurat de încăperile care reușesc să reproducă foarte bine atmosfera unei case princiare din secolul al XIX-lea prin obiecte originale aparținând familiei Cuza, dar și prin piese caracteristice epocii respective. Mi-a părut rău că nu există un ghid tipărit dedicat Muzeului Unirii (am găsit pe Internet vreo două variante tipărite în epoca comunistă) sau ilustrate. Recomand celor pasionați de istorie și de viața/activitatea familiei Cuza o vizită la acest muzeu ieșean – este partea „caldă” a expresiei.
Alegeri inspirate!
Trimis de tata123 🔱 in 04.08.21 18:46:51
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în IAȘI.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 47.16735281 N, 27.57880008 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Muzeul Unirii, IAȘI" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@webmasterX: Poziționarea e corectă! Mulțumesc.
@webmaster: Mulțumesc pentru desemnare.
@All: La Muzeul de Istorie a Moldovei din Palatul Culturii din Iași este expus până în octombrie 2021 un superb costum de surugiu din 1865 (vizitiul de altădată), piesă aparținând Muzeului Unirii, achiziționată de la doamna Elena Brătianu. Mi-a plăcut titlul micro-expoziției: Orientalia. Un „diavol” al vitezei din timpuri trecute: surugiul.
Vă rog să priviți fotografia - fantastic costum: historia.ro/sectiune/timp ... lturii-din-iasi.
O clădire superbă, cu interioare, mobilier și decorațiuni asemenea. Nu l-am vizitat când am fost la Iași, din păcate, din lipsă de timp!
Citirea articolului tău și privitul pozelor, mi-au stârnit și mai mult curiozitatea și dorința de a vedea „pe viu” aceste frumuseți, încăperi și lucruri de valoare, atât pentru ele în sine, ca obiecte, cât - mai ales - pentru valoarea lor istorică.
Felicitări pentru articol și documentare! Când voi mai ajunge la Iași, primul obiectiv propus spre vizitare va fi „Muzeul Unirii” .
@tata123 ????: multumesc pentru review, am fost la Iasi vreo 4 zile cu ceva timp în urma si am stat la hotelul Astoria vis à vis de Muzeul Unirii. În fiecare zi priveam cu regret catre muzeu pentru ca nu aveam timp sa îl vizitez. Fiind cu un grup trebuia sa respect programul de vizitare si ajungeam înapoi la hotel dupa ora 17- ora de închidere a muzeului.
Interioare frumoase, încarcatura istorica a locului, e un obiectiv de vizitat! Data viitoare nu îl mai ratez.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2015 Muzeul Unirii — scris în 24.12.15 de sdragos24 din BACăU - RECOMANDĂ