O întreagă lume în 4000 mp - Muzeul Retro din Varna

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”

— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

@webmaster: Multumesc foarte mult!

Foarte fain muzeul. Îl am pe lista cu obiective de vizitat dar am tot amânat din cauza locației. Drumul de peste 4 ore (cu tot cu vama) doar dus nu este foarte comod pentru o zi ca să te și întorci. Probabil merge combinat cu o cazare sau... și mai bine pentru cei care vizitează vara litoralul bulgăresc și sunt cazați la una din stațiunile aflate în proximitatea acestui mall, care pot da o fugă și vizita acest muzeu unic.

Foarte frumoasă introducerea dar și explicațiile de mai departe, referitoare la perioada comunistă. Eu nu aveam nici 2 ani la revoluție dar am urmărit mai multe materiale, documentare, mi-au mai povestit și bunicii sau părinții și mi-am putut crea o mică imagine de ansamblu asupra acelei perioade.

Într-adevăr tehnologia deși are și părțile ei bune, vine la pachet cu o dependență greu de controlat.

Mulțumim pentru recenzie. Votat cu drag.

@⭐ValentinB_88⭐: Păi da, n-are rost să faci atâta drum numai pentru muzeul ăsta, doar dacă ești un împătimit al mașinilor de colecție... Poți să vezi acolo o gamă foarte largă, iar mașinile arată impecabil, că-ți vine să te urci la volan să pleci cu ele.

Sigur, celelalte obiecte care se găseau în epoca comunistă sunt destul de asemănătoare cu cele pe care le găseam și înRomânia, dar din ce în ce mai puțin în ultima decadă - când s-a strâns cureaua...

Pe atunci nu locuiam în București, dar aveam rude la care veneam în vizită. Îmi amintesc cum am trecut odată prin fața unei alimentare (care era la intersecția dintre actualul bld. Regina Elisabeta cu Calea Victorie, vis-a-vis de Cercul Militar) și în spațiul ei imens, nu existau decât niște conserve de pește și cutii cu cipsuri de creveti din Vietnam (care se expandau când îi prăjeai în ulei). În vitrină, nu știu cum le-a venit ideea, conservele erau aranjate în formă de corabie, ca un Lego... cu mâncare!... vizionari, nu?!

În fine... și ziceam că nu înșir amintiri...

Mulțumesc pentru ecou și vorbe. Să ai Sărbători frumoase!

Este adevărat ce spui, dar eu cred că nu numai pentru ei telefonul mobil a devenit indispensabil, ci și pentru voi, generațiile mai „coapte” ! Chiar și pentru mine, care sunt mai „veche” este utilă aceasă mică minune, e-adevărat că nu în aceeași măsură ca celor tineri, care nu mai concep să trăiască fără telefon.

Legat de articolul tău, am să scriu acum ceva care - poate - o să-i mire pe cei mai mulți dintre colegi, ceva care este de-a dreptul de-a „râsu'-plânsu'” : noi, cei care am simțit din plin perioada comunistă, care eram tineri sau maturi până-n '89, suntem mai bogați decât tinerii de azi tocmai prin ce-am trăit atunci, știm ce înseamnă teroarea (mai ales cea a anilor '80), avem - dacă pot să spun așa - mai multe informații! Nouă ni s-au servit „pe tavă” toate acele frici de-a nu contesta nimic din ce ni se întâmpla și de-a înghiți propaganda proslăvirii celor doi! Tinerii de azi trebuie să piardă ceva timp să se informeze corect despre ce am pătimit noi, cei care nu aveam „relații” ca să obținem câte ceva de-ale gurii fără să stăm la cozi! Nu mai vorbesc de frigul din case și de întreruperea curentului!

Recunosc că eu am fost lașă, ca marea majoritate a oamenilor, de-aceea am tot respectul pentru toți cei care - cu bună credință - au avut curajul contestării regimului, care s-au revoltat prin tot felul de acțiuni care au culminat cu revolta populară!

Felicitări pentru articol și poze!

@doinafil: Aaaa, sigur, telefonul a devenit atât de necesar că este de neconceput să nu mai posezi așa ceva! Când am fost ultima dată la bancă pentru niște treburi de cont bancar, după ce domnișoara a lucrat preț de câteva minute ceva prin aplicațiile ei, pe acolo, mi-a cerut să-i dau codul transmis prin sms pe telefonul meu, că altfel nu poate să-mi dea acces la nu știu ce serviciu. Deci, dacă n-aș fi avut telefonul la mine se cheamă că degeaba eram fizic la bancă... nu mi se rezolva problema.

Când am zis” telefonul mobil a devenit o prelungire a corpului lor!” era o figură de stil și făceam referire la generațiile care sunt din ce în ce mai departe (prin ceea ce trăiesc) de perioada anterioară 1989. O perioadă de-a dreptul tragică pentru unele familii...

Mulțumesc pentru ecou și apreciere. Gânduri bune și Crăciun fericit!

@k-lator:

Felicitări pentru ideea de a vizita acest muzeu şi pentru prezentarea acestuia!

Am fost de foarte multe ori prin Varna, mai des înainte de 2015, dar şi după, inclusiv anul acesta în august, însă la acest muzeu nu am ajuns. Ştiam de apariţia lui, văzusem şi câteva fotografii, dar am avut unele reţineri în a-l vizita.

Eram studentă la momentul 1989, perfect conştientă de vremurile pe care le trăiam/trăisem, dar amintirile mele sunt amestecate. Nu am nostalgii şi nici nu simt nevoia să-mi amintesc lucruri neplăcute şi poate şi acesta a fost motivul pentru care nu m-a atras ideea vizitării acestui muzeu retro.

Privind fotografiile postate, recunosc că sunt uimită de colecţia impresionantă de maşini fabricate înainte de 1989, dar mai ales de starea şi aspectul impecabil al acestora. O parte din aceste maşini eu le-am prins în circulaţie în Bucureşti, dar într-o stare mult diferită, reparate atât de frecvent de către proprietari, că aceştia ajunseseră, de nevoie, specialişti în motoare şi nu numai, mi le amintesc şi pe cele abandonate prin parcările blocurilor, cu roţile dezumflate şi afundate în asfalt, până au fost date la fier vechi, pentru că nu exista programul "Rabla" la vremea respectivă.

În primele vacanţe petrecute la bulgari, îmi amintesc că şi pe străzile lor circulau maşini vechi şi foarte vechi, cumva asemănătoare celor din muzeu, însă treptat şi-au înnoit şi ei parcul auto.

=

Nu ştiu câţi dintre cei născuţi după 1990 ştiu sau ar fi interesaţi să afle cum au trăit părinţii şi bunicii lor, toate acele amintiri deseori dureroase pentru cei mai în vârstă, oricum greu de conceput de către cei născuţi în libertate.

@nicole33: Da, după cum spuneam, am recomandat Muzeul Retro celor care ajung în zonă și sunt împătimiți ai mașinilor de colecție (chiar au ce vedea) sau curioși să vadă colecții impresionante de obiecte ale regimului comunist. Altfel, consider că nu este un must.

Ooo, sigur, am văzut o grămadă pe stradă pe vremea când am început să mergem la bulgari. Și ne miram cum de mai au curajul să iasă cu ele pe stradă... păreau că se dezmembrează văzând cu ochii. De asemenea, ne amuza faptul că cimitirele de mașini ale bulgarilor se numesc avtomorga (Автоморга).

Timpurile s-au schimbat foarte mult, iar în ultima decadă parcă totul a luat o viteză amețitoare - tehnologia avansează uimitor. Sigur că cei mai tineri înțeleg din ce în ce mai puțin din trecutul trăit de generațiile părinților și bunicilor. Dar repet, ca individ trebuie să-ți cunoști istoria și rădăcinile pentru că asta înseamnă să te identifici cu grupul care are aceeași limbă, etnie și religie cu tine, elemente de bază, pe care să le respecți. Sentimentul de apartenență este cel care ne dă încredere și ne ajută să creștem ca oameni.

Mulțumesc pentru apreciere. Crăciun fericit și sărbători frumoase împreună cu cei dragi!