EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O bijuterie rară. Muzeul Cappella Sansevero din Napoli
Am părăsit excepționalul Muzeu Național de Arheologie aflat în zona spaniolă a orașului și am pornit la pas spre Piazza Dante, de unde începe Via Toledo. În pantă, dreaptă precum o sabie, ea face legătura între vechi și nou, între rafinamentul arhitectonic al Banco di Napoli și „nebunia” străduțelor strâmte, perpendiculare pe ea, ce împânzesc zona aflată la poalele Arenella Vomero (Colina Vomero) .
Din Piazza del Gesu aflată în apropiere, am intrat pe Spaccanapoli (în traducere „despică Napoli” ) celebra stradă dreaptă ce împarte în două, de la vest la est, Centrul Vechi al orașului. De fapt ea este constituită din trei străzi care, puse cap la cap, ajung până în apropierea gării Stazione Centrale. Primă porțiune numită Via Benedetto Croce, pietonală, închisă cu stâlpi din beton, este distracția motocicliștilor spre disperarea pietonilor. La cm. trece pe lângă și „hraști” , poșeta! Să nu credeți că este chiar așa! Nouă nu ni s-a întâmplat și nici nu am văzut nimic din „balaurul” cuibărit cu teamă la plecarea spre Napoli.
Obiectivul nostru, Cappella Sansevero aparține de Basilica di San Domenico Maggiore și se aflată la capătul Via Benedetto Croce.
Suntem în Piazza San Domenico Maggiore.
Am intrat prin latura sa sudică. Latura nordică este dominată de biserica sus amintită, dar nu fațada sa, ci spatele Altarului. Are aspect de fortăreață. Nu am găsit-o deschisă nici acum, nici în zilele următoare. Am regretat pentru că aici sunt monumentele funerare ale suveranilor aragonezi.
În mijlocul pieței se află o Coloană a Ciumei ridicată după ciuma din 1656. Piața este mărginită de palate, printre care și Palatul Raimondo di Sangro prinț de Sansevero, cel care în sec. al XVIII-lea a împodobit cu opere de artă mausoleul familiei, alias Cappella Sansevero
Cu harta orașului luată de la Muzeul de Arheologie și traseul indicat până la obiectivul nostru, am intrat pe Via San Domenico care pornește din piață, apoi pe o străduță laterală unde se află
Cappella Sansevero
Ușa închisă, nimeni în jur. Un panou informativ spune că a fost ridicată pe locul unui templu al zeiței Isis din perioada când orașul se numea Neapolis (noul polis, noul oraș. Colonie grecească). Conform unui document aflat în Banca di Napoli, lucrările acestei capele au început la 1593 de un anume Francesco di Sangro, duce de Tarragona, urmare faptului că și-a revenit după o boală grea. 20 ani mai târziu, fiul acestuia, Patriarh al Alexandriei, a transformat capela în mausoleu al familiei. Târziu, în sec. al XVIII-lea, unul din urmași, anume Raimondo di Sangro a împodobit mausoleul cu opere de artă, apelând la sculptori vestiți ai vremii.
Ne-am făcut curaj și am întrat. Am cumpărat tichet în valoare de 7 euro cu mențiunea expresă că fotografiatul este strict interzis. Nu aș fi crezut că nu pot „fura” măcar un cadru! Toate aparatele de fotografiat au fost supravegheate de o armată de „carabinieri” din personalul muzeului. Rugăminți, intervenții... Nimic. Zero. Motiv pentru care voi posta câteva fotografii luate de pe Net tocmai pentru a vă îndemna să vizitați Cappella Sansevero la un eventual drum prin Napoli. Este surprinzătoare!
Nu este foarte spațioasă, e slab luminată, bogat împodobită, dar ce „bate la ochi” este albul imaculat al lucrărilor din marmoră care nu sunt puține.
În mijloc, pe un piedestal se află misterioasa sculptură Cristo Velato realizată la comanda prințului Raimondo di Sangro.
Este un Crist incredibil de natural în momentul imediat al coborârii de pe cruce și acoperit cu un giulgiu transparent lucrat în marmoră. La o primă vedere, pare a fi viu, pare că giulgiul se mișcă. La o privire mai atentă, găvanele ochilor, venele secate, mâna lăsată, totul arată un corp inert, fără viață. Am dat roată și am studiat fiece amănunt. Degetele de la mâini și picioare, de o anatomie perfectă, vizibile prin vălul din marmoră. Coastele ieșite, genunchii ascuțiți, fața cadaverică, totul perfect vizibil prin vălul ce pare a se mișca. Am cerut voie să fotografiez, sub ochii lor, doar coroana, cuiele și cleștele de la picioare. Nimic. Doar ciucurii de la pernă. Nimic. Capela este privată.
Lucrarea a fost începută de Antonio Corradi vestit pentru lucrările sale sub văl de marmoră, dar odată terminat mulajul în lut, s-a dus la cele veșnice. Raimondo a apelat la un obscur sculptor napolitan, un anume Giuseppe Sanmartino care în 1752 se apucă de lucru iar un an mai târziu, uimește cu realizarea sa. Și tot în Banca di Napoli se află un document prin care prințul plătește sculptorul pentru munca sa și menționează că a lucrat într-un singur bloc de marmoră, inclusiv vălul.
De o parte și de alta a Cristo Velato, se află alte două minunății învăluite. Pe partea destinată femeilor în bisericile ortodoxe, maestrul Antonio Corradini terminase la 1751 lucrarea intitulată Pudicizia (Modestia) , ultimul văl din cariera sa. Prințul Raimondo o dedică mamei sale Cecilia Gaetani, decedată când fiul ei avea 1 an. Este o tânără fină și delicată, un nud acoperit în întregime de vălul din marmoră. La picioarele ei am văzut o superbă Cina de taină pe care aș fi luat-o în cadru, dar fără succes.
Pe partea destinată bărbaților, o lucrare de Francesco Queirolo, intitulată Disinganno (Deziluzia, Dezamăgirea sau Eliberarea din înlănțuire) . A fost lucrată între 1753-54 și dedicată tatălui prințului, Antonio, care după moartea soției a dus o viață destrăbălată, pocăit în cele din urmă și dedicat unei existențe în pietate. Este reprezentat ca un pescar prins în propria plasă și eliberat de un înger. Foarte sugestivă alegoria omului care se eliberează de păcat cu ajutorul divinității! Și această lucrare a fost realizată dintr-o singură bucată de marmoră.
Nu am mai coborât la subsolul capelei de unde alți turiști ieșeau îngroziți de cele văzute, tocmai pentru a nu-mi știrbi din frumusețea Cristo Velato întipărită pe retină. Citisem că acolo se află două mumii, un bărbat și o femeie, despre care se crede că ar fi fost sacrificați de prinț prin niște metode înfiorătoare de coagulare și împietrire a întregului sistem circulator, imagini care la ora actuală nu pot fi redate decât cu mijloace tehnice moderne. Însăși numele Sangri (în spaniolă, sânge) trimite la ideea că prințul Raimondo a comis crime în numele pasiunii sale de alchimist.
Despre tehnica de lucru a vălurilor din marmoră
Metoda de lucru pentru ceste văluri atât de fine încât dă impresia de mișcare la cea mai mică adiere de vânt, a fost folosită se pare, încă din Grecia Antică. Puțini din artiști s-au încumetat să încerce a lucra așa-zisul „efect de voal” , adică impresia de mișcare și foarte puțini din ei au reușit. Târziu, în sec. al XVIII-lea, Antonio Corradini a fost cel care a obținut rezultate, lucrarea sa de excepție fiind Modestia din Cappella Sansevero. A urmat sculptorul Giovanni Strazza cu un bust al Fecioarei Maria, dar cel mai cunoscut în domeniu a fost Rafaelo Monti cu cele trei figuri feminine învăluite, ce par a fi în stare de imponderabilitate.
Și tot el a dezvăluit tehnica de creare a vălurilor din marmoră în ideea ca aceasta să nu dispară. Felicitări!!
El spune că a folosit un tip special de marmoră, destul de rară, cu două straturi de densități diferite. Cel de la suprafață, cu densitate mai mică, este stratul care permite folosirea tehnicii de lucru a voalurilor. Totul manual, fără niciun aparat ajutător.
Raritatea acestui tip de marmoră și complexitatea lucrului explică numărul mic de astfel de sculpturi.
Nimic altceva nu ne-a mai trebuit, decât o hoinăreală, după cele văzute la Muzeul Național de Arheologie și Cappella Sansevero din Napoli. Ba da, după nu foarte mult timp, am intrat în Complexul Santa Chiara, alt loc magic!
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
În capelă se poate lua loc pe o banchetă pentru odihnă și vizualizare.
Trimis de mihaelavoicu in 26.09.20 17:56:39
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA. A mai fost în/la: diferite orașe
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mihaelavoicu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@mihaelavoicu: Excelent rw!
Am menționat și eu, la un moment dat, acest must-see obiectiv turistic al orașului, care categoric avea nevoie de o prezentare pe măsură, aici pe site.
Mă bucur că asta se întâmpla acum!!!
PS. Nici eu nu am coborât în subsol... din aceelasi considerent. ????
O seara frumoasa!
@mecut: Napoli, oraș haotic, dezordonat și mizerabil sub aspectul curățeniei, fapt menționat ce toți cei care AuFostAcolo, ascunde câteva „perle” ce merită atenția celor ce apreciază frumosul.
Regimul foto probabil, a fost același și când ai fost tu.
Toate bune!
@mihaelavoicu: M-ai lăsat mută. Nu l-am văzut deşi am fost în Napoli la Muzeul de Arheologie după ce fusesem la Pompei şi Herculaenum, am vizitat teatrul San Carlo, Domul , Galeriile Umberto, palatul regal Capodimonte şi la palatul- muzeu Caserta. (culmea că am şi poze pe căprării). Am scris câte ceva despre ele.Dacă prin absurd, teoretic şi utopic aş mai merge odată la Napoli, aş lua reviewul tău ca ghid pentru Capella Sansevero.
@Michi: Încă nu este trecută ziua de azi, declarată „Zi a viselor” . Asta înseamnă că visul de a revedea Napoli, vi se va îndeplini.
Mulțumesc pentru apreciere și pentru cuvintele frumoase!
@mihaelavoicu: Sunt chiar fantastice aceste voaluri sculptate! Ce tehnică, ce muncă migăloasă… Nu am vizitat acest muzeu deși am fost la Napoli, în cadrul unui circuit în întreaga Italie.
Cât despre “distracția motocicliștilor spre disperarea pietonilor. La cm. trece pe lângă și „hraști” , poșeta!” , am fost și noi atenționați în legătură cu acest aspect. N-am auzit să se fi întâmplat, dar faptul că scuterele sunt foarte multe și că trec razant pe lângă tine este foarte adevărat. Trebuie să fii atent la circulație.
”Nu am mai coborât la subsolul capelei de unde alți turiști ieșeau îngroziți de cele văzute…
Poate din același motiv nu se vizitează și nici nu sunt amintite ca obiectiv turistic (deși sunt) Catacombele Călugărilor Capucini din Palermo. Ele ofera celor tari de înger prilejul de a vizita un loc macabru, dar încarcat de trecut. Sunt mii de mumii etalate acolo…
@iulianic: Am citi chiar pe AFA despre Catacombele de la Palermo, dar dacă o fi să ajung vreodată, sigur nu voi „servi” nicio mumie. Alea egiptene da, e altceva, au alt „gust” !
Cappella Sansevero din Napoli chiar trebuie văzută, lucrările expuse sunt de-a dreptul uluitoare, iar cine e amator de macabru, are ce servi la subsol. Raimondo di Sangri, așa după cum îi spune și numele, avea o predilecție pentru sistemul circulator. Nemulțumit cu disecția cadavrelor a trecut la ceva viu. Cumplit!
Să auzim de bine, nu de parascovenii!
Sunt suuuupeeeerbe aceste statui!
Le-am mai admirat cu ceva timp în urmă după ce am deschis un e-mail primit de la un prieten (era un pdf - cred!) Și atunci, ca și acum, am admirat și m-am minunat de tehnica folosită de sculptori. Nu știam că marmura din care au fost realizate au două straturi cu consistentă diferită.
Chiar și acum, aflând de la tine acest lucru, tot nu-mi dau seama cum a reușit să realizeze transparența „voalului” , deoarece: pe același dmp - sau chiar cmp - sunt relizate două planuri - unul în față - voalul - și altul în spate - chipul (sau trupul).
Mă întreb dacă acest tip de marmură exista și pe vremea lui Michelangelo?! Oare n-a știut de ea - dacă era la vremea lui?! Ce-ar fi realizat ȘI el cu aceste bucăți de marmură?!
Cert este că această „Cappella Sansevero” ascunde bijuterii săpate în piatră, adevărate minuni ale artei scupturale!
Mulțumesc că mi-ai făcut o bucurie - cu articolul de față - revăzându-le, chiar și numai în fotografii!
@iulianic: Dragă Iulia, să nu fiu înțeleasă greșit. Când am zis de parascovenii să știi că am fost cu gândul la ziua de azi, 27 septembrie 2020.
„@doinafil: Chiar sunt de admirat asemenea „bijuterii” . Eu am mai văzut una în biserica Santa Maria Madalenna dei Pazzi din Florența, ce-i drept era mai la distanță. Șapte fotografii cu și fără zoom am făcut, toate sunt neclare, cu imaginea suprapusă. Cu ocazia acestei documentări am aflat că mai există un bust la Veneția în Ca' Rezzonico și se pare că Petru cel Mare a cumpărat una pentru palatul său. Din cele postate de mine, una se află într-o colecție privată în Canada și una la VIena.
În ce privește metoda de lucru și aici părerile sunt împărțite. Altă dată am citit că se făcea o pastă din pulbete de marmoră și se întindea pe figură, dar nu am mai găsit sursa. Este parcă mai credibilă.
Numai bine!
Este incredibila! Am urmarit un film pe youtube despre capela, vizitata si comentata de un artist, Jago Spiega. Spunea cat de impresionat este de curajul tanarului Sanmartino care a supralicitat, a castigat, dar nici el nu stia ce l-a pocnit: blocul de marmura trebuia sa devina Cristo Velato! Pe langa curaj, vorbea de geniu: in tehnica voalului transparent, ultimul mm lucrat in stratul translucid face diferenta! Concluzia mi-a placut: astfel de artisti, nu au idoli! Adica, Cristo Velato ramane la Napoli, David la Florenta! Tare mi-a placut!
@ilinca591: Merci, este fenomenal acest Crist! Ce mai detalii aș fi luat dacă...
La mulți ani, de Ziua Mondială a Turismului!
@mihaelavoicu: Cred ca din nou pot spune ca nu am cuvinte si cred ca datorita acestor articole putem ajunge sa vedem aceste minuni insa privindu-le altfel.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Câte muzee, palate și capele am vizitat, ăsta a fost primul văl din marmoră ce-am văzut. Și apoi unul la Florența. Mai e în Viena altul, dar nu știu unde.
Sănătate și numai bine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2016 Museo Civico „Castel Nuovo” , Napoli — scris în 18.11.20 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 Muzeul Național de Arheologie, Napoli (IV) — scris în 21.09.20 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 Muzeul Național de Arheologie, Napoli (III) — scris în 17.09.20 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 Muzeul Național de Arheologie, Napoli (II) — scris în 13.09.20 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 Muzeul Național de Arheologie, Napoli (I) — scris în 10.09.20 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Apr.2013 Muzeul Naţional de Arheologie din Napoli, depozitar al artefactelor de la Pompei şi Herculaneum. — scris în 03.10.14 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ