Muzeul Naţional de Arheologie din Napoli, depozitar al artefactelor de la Pompei şi Herculaneum.

TIPĂREȘTE

In ziua aceea o parte din grup urma să viziteze Roma. Nu eram interesaţi pentru doar câteva ore, ţinând seama de distanţa de parcurs, mai ales că vizitasem Roma timp de o săptămână cu câţiva ani înainte. După ce am văzut Pompeiul şi Herculaneum, ne-am gândit să completăm cunoştinţele vizitând Muzeul National de Arheologie din Napoli. Auzisem că vedi Napoli e poi muore dacă nu vezi acest muzeu. Ni s-a părut destul de departe de gara Stazione Centrale Garibaldi şi ca să nu mai repetăm experienţa din altă zi cu înghesuială, căldură şi vociferările din troleibuz, am luat un taxi cu 4 eu/ persoană.

Cum era şi de aşteptat muzeul se află în Piazza Nazionale şi tariful de intrare pentru adulţi, inclusiv cei săriţi (de 65 de ani) este de 8 eu. Tinerii sub 18 ani au gratuitate iar cei între 18-25, plătesc 4 eu; caseta audio, 4 eu.

Muzeul este deschis zilnic cu excepţia zilei de marţi şi a sărbătorilor naţionale şi religioase. Din plianta cu ghidul muzeului rezultă că are 157 săli, din care deschise spre vizitare 94 (în realitate din cauză că la subsol colectia egipteană era în curs de amenajare, teoretic s-ar putea vizita 80 de săli). Noi am vizitat vreo 40 şi după cinci ore am ieşit năuci. Ar fi trebuit două trei zile şi ceva relax pentru sedimentare, nu hei! rup! dar mai aveam de văzut Palazzo Regio din Caserta, considerat pe drept cuvânt Versallesul Italiei şi cu grupul la program, coasta amalfitană.

Începuturile clădirii sunt situate înainte de 1600 cînd se dorea ca aici să fie o cazarmă de cavalerie, apoi a funcţionat ca Universitate pentru ca în 1777 să devină muzeu particular, museo Borbonico, iar din 1860 muzeu public. Primele colecţii au fost sculpturile numite farneziene lăsate moştenire de Elisabeta Farnese fiului său Carol de Bourbon, regele celor două Sicilii, cel care a construit teatrul San Carlo şi palatul din Caserta, înainte de a deveni rege al Spaniei. Colecţia de statui Farnese a fost adusă din palatul Capodimonte unde s-a îmbogăţit dealungul secolelor. Abia de la jumătatea sec. XVIII când sub un strat de 6-15 m de cenuşă şi tuf vulcanic au fost descoperite oraşele Pompei şi Herculaneum, au început să fie aduse în muzeu originalele artefactelor pentru a fi protejate de furt şi intemperii. A fost o şansă că am putut fotografia aşa că mi-au rămas dovezi palpabile nesupuse erodării cum se întâmplă cu memoria vizuală. Muzeul este organizat astfel:

-la parter sculpturi din colecţia farnesiană, sarcofage şi sculpturi. Minerale

-etajul I picturi din Pompei, templul lui Isis, bronzuri, macheta Pompeiului, oraşul apirus, argintărie şi sticlă vezuviană

-etajul II numismatică, mozaicuri, cabinetul secret

- subsol colecţii de mumii şi sarcofage egiptene (nu l-am vizitat fiind în renovare)

Din cauza unicităţii exponatelor, muzeul de arheologie este cel mai important din lume în privinţa obiectelor scoase de sub lava pietrificată. Este vorba de picturi (atenţie! picturi de peste 2000 de ani pe care dacă n-ar fi stricăciunile catastrofei, le-ai clasa uşor în Evul Mediu) şi splendide mozaicuri, vase şi veselă (cu acelaş format ca în timpurile noastre) aduse de la Pompei, Ercolane şi Stabia. Mai sunt colecţii de monede (peste 200000), pietre preţioase şi bijuterii din diferite epoci.

Noi ne-am îndreptat atenţia mai mult asupra sculpturilor greceşti şi romane expuse în peste10 săli pentru că muzeul din Napoli detine cea mai mare colectie de sculpturi romane din lume. Unele statui, cum cele ale lui Neptun şi Hercule au peste 3 m. înălţime.

Deasemeni sunt expuse zeci de statui greceşti sau copii romane ale lor. Cele mai celebre sculpturi sunt taurul Farnese făcut dintr-un singur bloc de marmoră înalt de 4 m şi găsit la termele lui Caracalla; Dorifora (lansatoarea de lance) a sculptorului Policlete care e considerată cea mai perfectă reprezentare a proporţiilor umane, atleţi din marmoră neagră, statuia Artemisei din Efes, o colecţie de busturi ale împăraţilor romani.

Am văzut şi câteva statui şi capete de daci grupate într-o sală dar din păcate aparatul de fotografiat nu era bine deschis aşa că le-am compromis. Le-am găsit însă pe internet. Sunt bine reprezentate: busturile au înălţimea de până la 1 m iar statuile 2.4m. Sunt executate din marmoră, au fost găsite la forumul lui Traian şi au făcut parte din colecţia Farnese. Toate statuile colecţiei Farnese sunt făcute în sec. II î. Hr- -IId. Hr.

Înafară de sculpturi din zecile de săli vizitate m-au impresionat mai mult: fresca Primăvara găsită în Pompei aducând cu maniera modern-romantică a picturilor lui Klimt, mozaicul bătăliei dintre Alexandru cel mare şi Darius (bătălia de la Issos) găsit în casa faunului din Pompei de dimensiuni impresionante 3X5 m, fresca cu portretele unui tânăr roman şi al soţiei (adâncimea orbitei ochilor şi ovalul regăsindu-l la pictorii italieni din sec. XIII-XIV), figura tragică a Medeei, cea mai mare camee din lume deasemeni aparţinând colecţiei Farnese.

O sală conţine statui de bronz găsite în villa Papyrus de lângă Herculaneum. Aici este un Atlas ţinând pe umeri pământul, bustul lui Seneca, atleţi în competiţie sau repaos. Galeria conţine fragmente din vilele romane, coloane, mozaicuri, pereţi întregi în frescă, macheta Pompeiului. Culoarea roşu de Pompei predomină în frescele cu motive mitologice, ca expresie a bucuriei de a trăi şi a dragostei de viaţă a pompeienilor. Frescele şi mozaicurile originale preluate din oraşele acoperite de lava vulcanică aparţin perioadei din sec. II i. Hr. până la erupţia Vezuviului din anul 79 d. Hr. şi reprezintă o mărturie de necontestat a civilizaţiei romane.

M-a frapat formatul şi dimensiunile paharelor, vaselor de flori, tigăilor cu coadă (Delimano a avut ce copia), ale căror modele nu s-au schimbat în 2000 de ani. În muzeu se găseşte una din cele mai mari colecţii de pietre preţioase şi semipreţioase din lume dar n-am avut timp s-o vizităm întrucât îmi făcusem o părere din alte muzee ale lumii.

În muzeu mai sunt şi exponate mai recente din Evul Mediu dar ele nu sunt reprezentative. Gabinette segreto (camera secretă) este o colecţie de obiecte, fragmente de fresce, jucării şi statuete cu motive sexuale şi scene erotico-obscene găsite în lupanarele şi locuinţele din Pompei şi Herculaneum. Din motive de moralitate cabinetul a fost închis cu intermitenţe timp de zeci de ani. De ex. Garibaldi a permis publicului să-l vizitete dar regii Italiei, apoi Mussolini l-au interzis. După 1970 s-au iscat discuţii asupra oportunităţii accesului public iar din 2000 se vizitează cu exceptia copiilor de până la 11 ani. Din persistenţa expunerii cu leit motivul sexual rezultă că societatea romană nu avea inhibiţiile pe care le-a creat Evul Mediu în Europa.

La sfârşitul celor cinci ore în care am văzut fugitiv aproape jumătate din sălile cu exponate, am fotografiat 100 de cadre din care am postat peste 50, am avut aceeaşi senzaţie de regret încercată şi în alte mari muzee şi anume că nu am avut mai multă cunoştinţe şi timp la dispoziţie.

---

VIZUALIZĂRI: 5846 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI