Cine uită greşelile trecutului, le poate repeta!!!

TIPĂREȘTE

NOTĂ: Dacă nu aş fi auzit azi la Radio România Actualităţi că, se împlinesc 60 de ani, de la decesul lui Gheorghe I. Brătianu, mai mult ca sigur că n-aş fi scris azi rândurile astea (ştiu, am o groază de restanţe/datorii faţă de voi/sait, cine ştie când o să ajung la zi). Dar, azi comemorăm moartea unui OM adevărat, mort în temniţa neagră de la Sighet, unde a fost întemniţat fără să fie judecat/condamnat, temniţă căreia i-a supravieţuit aproape 3 ani dar care, până la urmă i-a adus moartea, însă şi... aducerea noastră aminte!

MOTTO:

"Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta celor care l-au servit"

Gheorghe I. Brătianu

Am fost week-endul trecut la Sighet, într-o misie foarte dureroasă sufletului meu (dar care nu-şi are locul aici, motiv pentru care nu dezvolt) şi am ţinut morţiş să ajung şi la memorial.

Mărturisesc că, la momentul apariţiei lor, am citit tot ce se scrisese despre memorial, dar înaintea călătoriei nu am reluat lectura, deci... am mers cumva "în orb".

Pe drum, primind asentimentul tovarăşilor mei de drum (toţi 6 fiind nu numai doritori să vadă memorialul ci chiar entuziasmaţi, în acest sens), am căutat saitul memorialului pe net (memorialsighet.ro), de unde am aflat că, în această perioadă este deschis 7 zile din 7, între orele 9.30-18.30. De asemenea, am găsit şi adresa: Corneliu Coposu, nr. 4. Muzeul a fost uşor de găsit, odată intrat în Sighet, dinspre Negreşti Oaş, am găsit uşor indicatorul spre muzeu şi, fără probleme un loc de parcare.

În fapt, strada pe care-i memorialul, este una lăturalnică, astfel că, odată ce dai peste Primăria Sighet, Corneliu Coposu este prima stradă la dreapta. Pe aceeaşi stradă se mai află Judecătoria şi Parchetul. La data la care am fost eu, strada era desfundată, dar la modul în care se lucra, cred că-n câteva zile va fi complet reabilitată.

N-am să vă dau detalii tehnice - le găsiţi pe saitul memorialului (vezi mai sus), sau în precedentele review-uri, unele destul de cuprinzătoare, am să încerc să vă redau cele simţite de mine acolo.

Dar, să revenim. Am ajuns într-o sâmbătă pe la 09.10, imediat după deschidere, am luat bilete, de la standul situat în mezaninul din dreapta (6 lei/adult), stand de unde se pot cumpăra diverse cărţi şi alte materiale specifice, am primit o foaie cu diverse repere ale memorialului şi ni s-a spus că, în prima sală vizitabilă, o să fim aşteptaţi de o d-nă muzeograf, care o să ne spună câteva cuvinte şi va porni o prezentare audio a memorialului.

Din prezentarea ghidei, prezentarea audio (vocea este cea a iniţiatoarei memorialului, Ana Blandiana) şi foaia primită odată cu biletul, am să redau doar câteva elemente, de interes general, zic eu.

Astfel, clădirea ce adăposteşte memorialul, a fost încă de la construire destinată a fi penitenciar, de unde şi condiţiile crunte de detenţie. Până în 5-6.05.1950, a funcţionat ca penitenciar de drept comun, pe urmă, aici au fost încarceraţi chiar şi fără judecată/condamnare judecătorească, foşti membri ai guvernelor pre-comuniste, ziarişti, academicieni, preoţi catolici, în total circa 200, din care, în cei 5 ani, cât penitenciarul a fost unul "politic - colonia Dunărea", 54 au decedat, printre care susmenţionatul Gheorghe I. Brătianu şi Iuliu Maniu, precum şi Î. P. S. Valeriu Traian Frenţiu fost episcop al Diecezei de Oradea şi P. S. Ioan Suciu de la Blaj.

În penitenciarul politic Sighet, considerat (pe bună dreptate) un loc destinat extincţiei elitelor ţării pre-comuniste, deţinuţii erau atât de rău trataţi şi abuzaţi non-stop de gardieni, încât nu-i de mirare că se zvoneşte faptul că, după 3 ani de temniţă, cel pe care-l comemorăm azi, Gheorghe I. Brătianu s-ar fi sinucis! Nu aveau dreptul să stea întinşi pe paturi, ziua-ntreagă, nu aveau voie să se uite pe ferestre, care oricum erau obturate cu obloane, prost hrăniţi, abuzaţi fizic şi psihic de gardienii-călăi şi aveau dreptul la plimbare în curte, o dată pe săptămână, câte 15 minute:(

Din complexul memorialului face parte şi Cimitirul Săracilor (aflat la intrarea în Sighet dinspre Negreşti Oaş), pe care l-am văzut de pe drum, dar nu am apucat să ajung lângă el, cimitir în care, îîn gropi comune, fără însemne, pe timp de noapte au fost îngropaţii cei decedaţi în penitenciar, în aşa fel încât să nu mai poată fi identificate mormintele acestora.

Mai trebuie remarcat şi faptul că, Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a fost realizat prin grija Fundaţiei Academia Civică, fondată de Ana Blandiana, aniversează anul acesta 20 ani de la înfiinţare şi funcţionează ca ansamblu de interes naţional sub egida Consiliului Europei, mare parte din renovări/dotări fiind făcute din donaţii.

Să revin la vizită. Prima sală vizitată, pe parcursul celor câteva minute ale ghidului audio, este sala Sala Hărţilor. Geografia Spaţiului Concentraţionar. Aici sunt câteva hărţi, pe care se disting de ex. : harta azilelor psihiatrice cu caracter politic, harta centrelor de deportare şi harta lagărelor de muncă forţată.

La ieşire, în partea stângă, găsim Punctul de Informare al Consiliului Europei, dotat cu un ecran touch, pe care găsim multe informaţii utile despre memorial.

La parter, întregul culoar este tapetat cu fotografii ale foştilor deţinuţi politici (nu numai de la Sighet), iar mai apoi, tot pe dreapta întrăm în sala România Închisorilor. Aici, sunt prezentate prin planşe fotografice, cele mai cunoscute/sinistre închisori politice ale vremilor (Aiud, Gherla, Jilava) şi câteva obiecte (uniforme ale deţinuţilor).

Mai apoi, ajungem la blocul de celule, amplasat la parter şi 2 etaje. Acolo, fiecare celulă este amenajată în alt mod, cu specificul ei. Iată câteva exemple:

- Alegerile din 1946, în care sunt prezentate depoziţii ale participanţilor la marele furt electoral;

- Celula în care a murit Iuliu Maniu, amenajată exact aşa cum era ea în acea vreme, cu oala "de noapte", patul metalic, uniforma de deţinut şi fotografia lui Iuliu Maniu;

- represiunea asupra bisericii, în care sunt prezentate feţele bisericeşti ce au fost prigonite pentru că nu au renunţat la credinţa lor catolică, etc. ;

- securitatea între 1948-1989, unde sunt prezentate în foto-copii diverse documente ale securităţii, camera de tortură, etc. ;

- represiunea împotriva culturii - scriitori în închisori, aici sunt prezentaţi scriitorii oprimaţi şi aruncaţi în închisorile politice;

- persecuţii etnice, aici sunt prezentate documente din procesele împotriva sioniştilor;

- neagra, camera de izolare, fără ferestre, unde deţinuţii pedepsiţi stăteau în întuneric, legaţi cu lanţuri de un inel fixat în podea;

- etc.

Am coborât mai apoi în curtea interioară a memorialului, unde regăsim (în curtea mică), Spaţiul de reculegere şi Rugăciune, un edificiu în care se poate aprinde o lumânare şi spune o rugăciune pentru toţi cei ce nu şi-au abandonat CREDINŢA!

De remarcat aici sunt plăcile din granit negru, pe care după spusele unui angajat, sunt gravate 8.000 de nume ale celor morţi din închisorile, lagărele şi locurile de deportare din România şi în curtea mare, alte 8.000 de nume (în total circa 16.000).

În curtea mare, este amplasat grupul statuar " Cortegiul Sacrificaţilor " - 18 statui mergând spre un zid care le închide orizontul, aşa cum comunismul zăgăzuise viaţa a milioane de oameni.

Concluzia: AmFostAcolo, am rămas foarte impresionat, sper să mai ajung şi vă recomand şi vouă să-i treceţi pragul, pentru a nu uita şi astfel, a nu repeta greşelile trecutului!

---

VIZUALIZĂRI: 2525 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI