Adevarul trist despre o epoca!

Mi-ar place sa ajung acolo, pana atunci un vot din partea mea.

Nu stiu daca chiar a fost o placere vizitarea acestui loc, placi un pic prea trist, dar e necesara zic eu, de neratat pentru a-ti intelege istoria!

cred ca nimic nu exprima mai bine tristetea acestui loc decat naiul fermecat al lui Gheorghe Zamfir.

Am atasat melodia de mai sus!

ei sau sacrificat ca noi sa o ducem mai bine.

Si acum inca n-i se ma ureaza sa traiti bine dar tot degeaba????

Felicitari pt rev

web 13 Esti tare priceput! Multumim pentru melodie!

acapulco Nu vreau sa comentez cat de bine traim noi, dar dupa ce treci pragul acestul muzeu pui alt pret pe libertate!

Un rw. emotionant dar foarte util, felicitari!

Din pacate "cunosc" foarte bine ce au patimit OAMENII acestia care au avut coloana vertebrala, avand onoarea sa-mi fie povestite anumite clipe de viata de nasul meu care a "locuit " cativa ani prin Sighet si Aiud.

Din pacate cuvintele sunt prea putine pentru a exprima ce au trait acei OAMENI.

este trist si poate tocmai din acest motiv face parte din viata noastra.

daca nu cunosti suferinta nu stii ce inseamna fericirea.

Pline de emotie sunt randurile tale!

Durerea acelor oameni e greu de descris. Eu am amintiri multe din acea perioada, dar din alt domeniu. Imi amintesc zilele cand imi faceam temele la lumanare, deoarece nu aveam curent, cand ma trimitea mama dupa paine cu patratelul decupat din ceea ce reprezenta cantitatea stricta ce o puteam consuma intr-o luna, cozile interminabile care erau in magazine cu ocazia sarbatorilor de iarna, cand se aduceau banane si portocale, erau singurele momente cand aveam asa ceva, pachetul de unt, o jumatate de pachet pe luna, tot asa o jumatate de litru de ulei pe persoana pe luna si altele...

In cinematografe era mereu aglomeratie, fiindca aveam ocazia sa vedem un film, in rest, aveam programul la televizor limitat, cateva ore seara, doua dimineata, un film, la sfarsit aveam norocul sa avem program toata ziua. A vedea un film bun sau o muzica buna era o raritate, nu aveam stiri, nu stiam ce se petrece in lume sau in tara, decat: 'Azi tovarasul Nicolae Ceausescu a vizitat...' etc, toti doream sa avem un program bun, sa avem ce vedea la televizor, despre internet... nici nu mai poate fi vorba..

Despre ororile comise asupra anumitor oameni mai mult se vorbea, bineinteles in soapta, ca nimeni nu avea curajul sa spuna nimic...

Vad ca si pe tine te-a marcat vizitarea unui astfel de loc. Eu am vizitat un lagar nazist si, si acuma ma infior de ce-am vazut, desi nu e un lagar mare.

mă bucur că ai fost acolo şi ai învăţat aşa multe.

@BIANCUTA

Eu mai tin minte, pe langa acestea, cum ai mei se chinuiau sa prinda si sa asculte la radio Europa Libera.

Dragos Oricat de superficial ai privi lucrurile unele iti raman in minte si vrei nu vrei inveti istorie!

Alina Orice loc in care au murit oameni cred ca infioara! Cu atat mai mult un lagar nazist!

Fiind in concediu nu vroiam sa ma intristez vizitand Memorialul durerii din Sighet, dar nu regret nimic, din contra ma bucur ca am fost si l-am vizitat, pentru ca ai multe de invatat dintr-un astfel de loc!Oricum te marcheaza!

biancuta Da se vorbea in soapta, dar nu doar despre erori si orori comise asupra unor oameni.

Eu incepeam deja sa gandesc logic si tare eram surprinsa cand mami imi punea mana la gura cand strigam amuzandu-ma ca intai a trebuit sa stau la coada sa iau 1/2 de kg de cuie de 25, apoi sa stau la coada sa iau un kg de carnaciori sau mai stiu eu ce mezel considerat deja delicatesa! Tati imi spunea in soapta sa nu mai spun asa ceva in gura mare!

Cand se stingea lumina mami imi spunea ca probabil vantul a rupt vre-un fir si se repara!

Imi amintesc ca dimineata batranii plecau cu sticlele de lapte sau cu borcanelele de iaurt sa le aseze in strada formand cozi interminabile...nu intelegeam atunci prea bine cum e sa stai la coada, pentru mine era o distractie, nu ma trimetea nimeni sa stau in frig, oricum parinti au incercat sa ma tina departe de realitatea cruda a acelei vremi!

Poate de asta am fost si mai impresionata de ce am vazut la Sighet, crescand am mai auzit una alta, dar nu e ca atunci cand vezi cu ochii tai!

cosminp Stiu ca daca nu as fi vizitat Memorialul durerii nu as fi fost acele cateva ore din concediu trista, dar face parte intr-adevar din viata noastra.

Poate chiar ar trebui sa facem mai mult in ziua de astazi vazand ca avem parte de ceva la care altii doar au visat:LIBERTATEA!

Un mare filozof spunea(nu-i retin acum numele) ca libertatea este o pedeapsa pentru poporul care nu e inca copt sa o aiva!

Andox Cine nu are batrani sa si-i cumpere...asa si cu tine...cine nu are nas sa isi ia...Cred ca nu poti sa nu privesti altfel lucrurile stand de vb cu un astfel de om! Un om care a trait aceasta istorie pe pielea lui, e fericit ca a apucat totusi sa mai povesteasca!iar tu esti fericit ca ai putut sa il asculti!

pepsi Multumesc frumos! E emotionanta experienta traita acolo!

M-am cutremurat citind revew-ul tau. Ecoul biancutei mi-au amintit anii petrecuti in timpul dictacturii. Puncte la amandoua!

kmy Daca nu ai fost mergi sa il vezi, nu e doar o fosta inchisoare...

Memorialul Durerii ar trebui sa fie particica din memoria noastra in fiecare zi, nu doar o ora, intr-o vizita pe fuga. Mii de oameni au murit atunci pentru tara, pentru a o feri de comunism si de rusi. Mii de oameni ne-au aratat ce inseamna dragoste de neam mai presus de avutia si familia lor, de sanatatea si cariera lor. Erau spuma acestui neam, cei mai integri dintre noi: politicieni, preoti, doctori, tarani, scriitori, actori si artisti de tot felul, academicieni, studenti, elevi, fosti jandarmi sau pur si simplu neveste si fiice nevinovate.

Ei sunt eroii nostri adevarati. Unii au dus lupta asta impotriva comunismului si comunistilor pana in 1975 (Ogoranu, Fagaras). Trebuia ca ei sa devina conducerea acestui neam, nu nulitatile care au venit, mai mult din import, dupa 1945, pana s-au fabricat cele autohtone. Nu avem de ce sa ne mai miram de ce avem azi sub nas. Ne-am lasat ucisa toata floarea acestui neam. Ce-am trait noi sub comunism e o nimica toata fata de ce au indurat acesti oameni si familiile si cunostintele lor. Multi au avut putea sa reziste torturilor si sa nu-si vanda camarazii de lupta. Multi au iesit din inchisori cantarind 45 de kilograme, si erau oameni cat brazii de falnici. Si apoi au ajuns ani de zile la Canal. Si apoi au luat viata de la zero. Nici macar nu-si puteau plange mortii, ca nu stiau daca sunt morti, sau locul unde sunt ingropati. Ei trebuie sa ne predea istoria, si cei care si-au dat viata sau si-au primejduit-o cand s-au opus „donarii” tarii (Maramuresul de nord catre Ucraina - eu nici nu am stiut pana la vizita la Sighet, vara asta, cum a ramas la noi Ieudul de ex.)

E f trist sa realizezi ca ne-am lasat condusi de aceasta gloata! Un popor intreg sub teroarea comunistilor si asta ani de zile? ... nimic de zis! Rusii aveau interese majore (probabil au inca), deci ne-au instrit cum sa devenim caini pentru frati! Toti cei ce torturau in lagare o faceau sub atenta supraveghere a vecinilor nostri! Pacat ca am avut o asa istorie si si mai rau pacat ca nu am invatat parca nimic din ea!

Memorialul e un loc unde iti trebuie timp. Nu ajung 2-3 ore, trebuie sa revii mereu, ai ce invata, mereu vei pleca de acolo coplesit. Si foarte trist. Si nedumerit cum de se poate asa ceva. Si cum de se poate sa nu stim decat asa de putini dintre tortionari. De ce Dumnezeu nu le-a pus pe frunte un stigmat, lor si urmasilor lor in veci pururi, sa stim cine ne sunt viperele si de cine sa ne ferim. Pentru ca ei nu au nicio rusine, nicio mama, niciun Dumnezeu.

Aida, esti minunata in povestile tale, voturile o spun de la sine, si de admirat cum de iti gasesti timp sa raspunzi fiecaruia. Felicitari, regret doar ca nu am gasit site-ul asta inainte sa mergem in Maramures.

Andox, memoriile nasului tau merita sa fie imortalizate. Nu se pot pierde, si nici nu le puteti pastra numai pentru voi. Eu te sfatuiesc sa incerci sa le inregistrezi sau sa le transcrii, pentru ca vietile noastre sunt scurte si nu avem timp prea mult la diapozitie pe acest pamant. Asemenea orori trebuie evitate, iar urmasii nostri trebuie sa le cunoasca, sa stie de ce sa se fereasca. Batranii care au suferit atat de mult si care au avut sansa si zile de la Dumnezeu sa traiasca pana azi sunt cu atat mai pretiosi, si ei sunt cei de la care aflam adevarata istorie a secolului trecut. Nu e istorie ce am invatat noi de la comunisti in scoala, din manuale care si azi inca mai sunt in scoli.

ancab Adevarul este ca pentru data viitoare cand voi face o iesire in Maramures voi aloca o zi intreaga acestei inchisori muzeu, nu sunt de ajuns cateva ore! Ai vrea sa poti cuprinde tot,sa nu treci in fuga prin nici o incapere, sa studiezi fiecare coltisor!

In privinta raspunsurilor pentru fiecare nu am ce sa spun, incerc doar sa ii respect pe cei care imi citesc impresiile si de ce nu daca au intrebari sa ii lamuresc cat pot mai bine!

Multumesc de aprecieri!