Chilia Patriarhului Teoctist, Muzeul și Depozitul de carte veche – valorile Mănăstirii Vorona

TIPĂREȘTE

Zilele trecute, pe 7 februarie, s-au împlinit 109 ani de la nașterea Patriarhului Teoctist, ierarhul care a condus Biserica Ortodoxă Română între anii 1987-2007. Mănăstirea Vorona a ocupat un loc special în viața patriarhului lăcașul de cult fiind locul unde a intrat ca frate în viața călugărească. Am știut mereu că cel care a ocupat funcția de Mitropolit al Moldovei, ulterior pe cea de Patriarh, a pătruns în lumea Bisericii la mănăstirea voroneană.

Tânărul Teodor Arăpașu avea doar 13 ani când a ajuns la poarta mănăstirii ctitorite în codrii vechi ai Voronei. Patriarhul avea să povestească: Când am ieșit din pădure și am intrat în această incintă, m-am așezat pe o bancă din fața unei chilii, plin de oboseala drumului și de înspăimântătoarea străbatere a acestei seculare păduri, urcând și coborând coline, trecând pe merginea satelor, intrând în pădurea tânără și apoi în cea seculară, însoțit permanent de o spaimă necunoscută și apăsătoare. Nu mai văzusem până atunci pădure seculară. Plecat în anul 1928 din Tocileni, un sat aflat la vreo 30 km distanță de Vorona, copilul Teodor a mers peste 6 ore pe jos până la ansamblul monahal. De aici este îndrumat spre schitul Sihăstria Voronei (fiind încă minor), loc unde sub îndrumarea unor părinți destoinici începe sedimentarea primelor cunoștințe teologice. Peste un an coboară din nou la Mănăstirea Vorona unde este primit ca frate; în 1931 pleacă la Mănăstirea Neamț pentru a urma cursurile Seminarului Teologic.

Chilia Patriarhului Teoctist

Așadar, între 1929-1931 locuiește într-o chilie din incinta complexului mănăstiresc Vorona, loc devenit azi un mic muzeu memorial. Pe latura nordică a mănăstirii, în umbra bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1793), se află o casă tradițională pe peretele căreia este o plăcuță informativă ce ne spune că aici a fost chilia Patriarhului Teoctist. Chiar dacă am văzut de multe ori această căsuță, nu am intrat niciodată în interior – până în toamna trecută.

Casa țărănească cu cerdac și acoperiș din șiță pare desprinsă dintr-un basm. Chilia ocupă partea din stânga a casei și e formată dintr-un hol în care se află o sobă comună cu încăperea din dreapta și camera-chilie propriu-zisă. Cercevele de lemn în formă de cruce închid o fereastră de dimensiuni reduse dar care dăruia tânărului frate vedere spre una din biserici. Cei câțiva metri pătrați ai încăperii au oferit fratelui Teodor o viață austeră, strictul necesar orelor de somn și rugăciune individuală.

Măicuța care ne însoțește ne spune câteva vorbe despre al cincilea patriarh al României și obiectele aflate în chilie. Un pat mic și rigid, o măsuță, câteva rafturi, un scaun reprezintă mobilierul de atunci și de acum. Mă impresionează fotografiile ierarhului, ochelarii ce i-au aparținut, roba pe care a purtat-o în timpul acordării unui titlu de Doctor Honoris Causa, o parte din cărțile scrise. De efect este și o icoană cu lamele, un pomelnic de lemn cu litere chirilice, scoarța colorată de pe perete, hainele preoțești.

Chilia din mănăstirea ascunsă în codrii Voronei reprezintă locul de unde a pornit „pe treptele slujirii” viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Mănăstirea Vorona … era un popas de întâlnire între marii grăitori de Dumnezeu așa cum afirmă într-o scriere și Sfântul Cuvios Paisie cel Mare avea să spună Patriarhul Teoctist despre lăcașul monahal unde a intrat ca frate.

Muzeul și Depozitul de carte religioasă

Aflată pe lista monumentelor istorice Mănăstirea Vorona dețin și alte obiective de patrimoniu, câteva mii chiar. Este vorba despre valoroase cărți de cult, datând din secolele al XVII-lea – al XIX-lea. Clădirea a fost construită între anii 1981-1986 special pentru a găzdui muzeul și depozitul de carte de patrimoniu la dorința expresă a Mitropolitului Moldovei pe atunci, Teoctist. Astfel au fost create condiții propice pentru păstrarea și conservarea bunurilor de patrimoniu adunate de la bisericile din județul Botoșani: cărți, icoane, obiecte de cult, țesături.

Istoricul Nicolae Iorga menționează în scrierile sale de la începutul anilor 1900 biblioteca mănăstirii care cuprindea peste 100 de cărți tipărite și 40 de manuscrise. În perioada interbelică colecțiile crescuseră la peste 400 de exemplare de carte religioasă.

Ajungem lângă clădirea impunătoare ridicată într-un stil clar de casă moldovenească cu pridvor sprijinit pe stâlpi din lemn. Așteptăm pe măicuța responsabilă cu depozitul de carte pentru a pregăti vizita; muzeul și mai ales depozitul de carte veche nu este deschis permanent, ci doar delegațiilor și cercetătorilor, condițiile de păstrare/conservare fiind stricte.

În holul destul de larg vedem câteva icoane de mari dimensiune pictate pe pânză, precum și icoane pe lemn provenind de la taberele de pictură pentru copii organizate la mănăstire în fiecare vară. Sala-muzeu conține mai multe vitrine cu obiecte bisericești de cult, textile de tip religios, icoane valoroase și cărți de cult. Remarc o cruce de masă de secol al XVII-lea, Evanghelii de la 1812 și 1821, o cârjă arhierească de la sfârșit de veac al XVIII-lea, o icoană praznicală reprezentând Învierea lui Lazăr (în 12 scene) provenind din școala rusească.

Ne mutăm în camerele alăturate unde se află depozitul de carte veche religioasă și laboratorul de scanare/conservare. Pe rafturi metalice etajate stau așezate individual câteva mii de cărți religioase împărțite pe categorii: evanghelii, ceasloave, minee, liturghiere, apostol, tipicon, antologhion etc. Unele exemplare au coperți simple, altele de piele; vedem exemplare legate în metal cu medalioane emailate. Starea de conservare a cărților este diferită, există volume pe care se observă clar trecerea timpului, cu pagini răsfoite de multe mâini, de zeci de mii de ori. O întreagă istorie culturală și religioasă cuprinsă într-un depozit de carte.

Prin intermediul unui proiect se încearcă valorificarea cărților de patrimoniu de la Mănăstirea Vorona printr-un proces de scanare și prelucrare digitală, pentru conservarea exemplarelor fizice. Totul se petrece sub supravegherea Patriarhului Teoctist care privește cu blândețe dintr-un tablou mulțimea de cărți religioase.

Ne despărțim după câteva zeci de minute de valoroasele dovezi culturale și ieșim în curtea mănăstirii la timp pentru a „prinde” un apus de poveste. O lumină mistică peste un loc minunat.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 348 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI