În pridvorul cerului

TIPĂREȘTE

Nu poți să simți altfel atunci când te afli lângă picturile lui Nicolae Grigorescu, iar pasul încetinește permițând ochiului să cuprindă splendoarea grădinilor pline cu flori. Manastirea Agapia, cu hramul Sf. Apostoli Mihail și Gavriil, își trage numele de la călugărul Agapie, retras aici de la mănăstirea Neamț, împreună cu câțiva ucenici, întemeind, inițial, schitul, datând din secolul al XV-lea.

La mănăstirea Agapia se află în localitatea cu același nume, în estul Munților Stânișoarei, iar “peste deal” se găsește mănăstirea Neamț. Este una dintre cele mai mari comunitățe monahale de calugărițe din țară, aici trăind peste 300 de maici.

După câteva incendii, de-a lungul timpului, și după restaurările și consolidările de rigoare, mănăstirea a cunoscut o perioadă de liniște, timp în care au fost realizate picturile bisericii. Deasupra naosului se înalță turla, înaltă și zveltă, așezată pe o “boltă moldovenească”, acualmente decorul fiind realizat în stil neoclasic. Cei care vizitează mănăstirea Agapia nu ar trebui să rateze muzeul, care deține obiecte de cult de mare valoare și finețe, precum și picturile lui Nicolae Grigorescu. Ceea ce este de impresionant la Agapia, este faptul că și biserica a fost pictată în ulei de Nicolae Grigorescu, la numai 20 de ani, reușind astfel să transforme zidurile în adevărate ferestre spre cer, sintetizand stilurile neoclasic și bizantin, dar adaugând elemente românești. Pentru portretele sfinților, Grigorescu s-a inspirat din modele vii: preoți, călugărițe, copii și locuitori din satul apropiat, iar alteori, s-a lăsat inspirat și de renascentiști (Rafael, Tizian). De asemenea, iconostasul a fost pictat tot de Nicolae Grigorescu.

Muzeul mănăstirii a luat naștere pe la 1927, fiind, totodată, primul muzeu de acest fel din Moldova. În afară de picturile lui Grigorescu, aici pot fi admirate icoane vechi, veșminte liturgice, cărți legate în argint. Una dintre vitrinele din prima sală a muzeului este dedicată măicuțelor care au participat la Războiul de Independență și la cele două răboiae mondiale în calitate de surori ale Crucii Roșii. Pe culoarul dintre săli sunt expuse covoare artistice realizate în atelierele mănăstirești, realizate din lână vopsită cu culori vegetale.

Un alt punct de neratat sunt atelierele mănăstirești. Dacă ai noroc de un grup mai numeros, poți vizita aceste ateliere de diverse meserii (în mod normal, atelierele nu se pot vizita neorganizat. Din documente vechi se știe că atelierele au funcționat de-a lungul timpului, păstrându-se tradiția lor până în zilele noastre. Repet, dacă ai norocul să vizitezi atelierele, atunci vei rămâne uimit de maiestria și migala cu care călugărițele realizează broderii în fir de aur sau de argint în stil bizantin, covoare, croitorie, picturi de icoane, tricotaje și multe, multe altele.

De asemenea, nu trebuie ratată nici vizita în satul mănăstiresc, unde se mai păstrează casele monahale din seclul al XIX-lea, cu elemente decorative ale stilului neoclasic. De asemenea, acolo există și casele în care au locuit, cândva, Alexandru Vlahuță, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, Nicolae Grigorescu, Barbu Delavrancea etc. În prezent, ele sunt locuite de călugărițe, însă arhitectura caselor de acum 100-150 de ani poate fi admirată de afară.

Tot în afara zidurilor mănăstirii se află seminarul monahal, redeschis în 1990, cursurile fiind urmate atât de tinere fete, cât și de călugărițe, specializându-se în diferite specialități specifice. La fel ca și atelierele, seminarul nu poate fi vizitat, ci doar admirat.

În mod intenționat nu am pomenit nimic despre anii de construcție, incendii, jafuri ale străinilor si repararea clădirilor mănăstirii, tocmai pentru a oferi doritorilor o descriere mai puțin știută a ansamblului, dar și pentru trezirea interesului pentru vizitare.

---

VIZUALIZĂRI: 470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI