Manastirea Rohia - intre spiritualitate si cultura.

TIPĂREȘTE

Suntem in Maramures avizi de curiozitate sa descoperim aceasta zona atat de celebra pentru portul traditional maramuresan, dansul si muzica populara maramuresana, arta mestesugaseasca si harnicia locuitorilor ei. Se spune ca maramuresenii sunt urmasii adevaratilor Daci - „necorciti" ca restul populatiei Romaniei peste care au trecut o multime de hoarde de navalitori nepoftiti / popoare migratoare pe care intotdeauna ii incurcam la lectiile de istorie cand ma ascultau profesorii… gotii, vandalii, pecinegii, cumanii, hunii, gepizii, (neamuri germane), avarii (neamuri mongole), slavii, cumanii, tatarii, etc…...

Trecem de Baia Mare (un oras superb) si ne indreptam spre Manastirea Rohia - situata in Tara Lapusului, satul Rohia, intr-un peisaj mirific in care padurea, colinele si asezarile omenesti sunt intr-o armonie totala… fara sa „zgarie" ochii privitorului cu constructii distribuite haotic, case neingrijite, gunoaie si garduri rupte… ca in alte zone… Manastirea poarta hramul „Sf. Ana" este o manastire de calugari situata pe o colina si cuprinde mai multe cladiri monahale: superba manastire, un muzeu, chilii si case monahale - toate distribuite pe o panta accesibila calatorului; remarcam curatenia, cladirile proaspat zugravite, turisti din toata tara - inclusiv strainatate.

Dar prin ce se distinge aceasta manastire in peisajul monahal zonal? Prin faptul ca aici a vietuit binecunoscutul Nicolae Steinhardt, scriitor si critic literar roman de origine evreiasca ce s-a convertit la ortodoxie dupa perioada detentiei de la Jilava, haituit de securitate doar pentru simplul fapt ca apartinea elitei intelectuale romanesti si implicit frate de suferinta cu alti mari literati si intelectuali romani care au patimit in temnitele vremii. Convertirea si retragerea la manastire s-a facut la indrumarea colegului de celula, cunoscutul scriitor si filozof Constantin Noica - alt „monstru sacru" al culturii romanesti - prieten cu Petre Tutea si Mircea Eliade, nume sonore pe care stim sa le respectam abia Acum!!! Aici Steinhardt se va ocupa de biblioteca manastirii, isi va scrie memoriile din perioada detentiei iar o parte din obiectele care i-au apartinut si chilia in care a vietuit pot fi vizitate. El este si autorul unei opere unice în literatura română - Jurnalul Fericirii.

Iata si cateva date oficiale de pe wikipedia:

În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira şi arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, stareţul mănăstirii Rohia, îl integrează în obştea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23. 000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viaţa mănăstirii (participă la slujbe, povăţuieşte pelerinii, predică), iar, în paralel, îşi intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp şi spaţiu (1987) şi Prin alţii spre sine (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al literaturii române.

Ce m-a impresionat in mod deosebit la aceasta manastire? Povestea ei si acei oameni minunati care si-au gasit aici reculegerea sufleteasca sub indrumarea celor care in timp au pastorit-o!

Vizitand chilia/casa memoriala a lui Nicolae Steinhardt, parintelui Nicolae cum i se spunea, descoperi efectiv sufletul acestuia - un suflet calit de suferinta inutila dublata de experieta personala. Figura sa impresioneaza printr-o privirea profunda si plina de intelepciune in care se „citeste" inclusiv procesul de alchimie spirituala pe care l-a trait ca monah. Stiati ca a fost doctor in Drept Constitutional? Era licentiat in Drept si Litere si l-a cunoscut personal pe Eugen Lovinescu la care, adolescent fiind, participa la un cenaclu literar? Stiati ca a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica desi cunostea bine represiunea securista si bestialitatile la care erau supusi cei incarcerati? Iata o dovada de inalta moralitate! Care a fost urmarea? 13 ani de munca silnica si umilinte. Singura alinare – au fost colegi de celula si foarte buni prieteni. Ca sa intelegeti mai bine ce a fost Atunci - va recomand filmul „Cel Mai Iubit dintre Pamanteni"! Nu face referire la Steinhardt, dar introduce spectatorul in atmosfera terorii comuniste din acea perioada – anii 50, in care natura umana pervetita s-a aflat la apogeu.

Am plecat miscata de viata acestui mare om – Nicolae Steinhardt! Cativa calugari ne-au invitat la masa dar cum eram in trecere am plecat spre alta destinatie a frumosului jud. Maramures…

Coborand cu masina panta… fara sa vreau am facut atunci un paralelism intre viata noastra de azi si cea de acum 60-70 ani. M-am bucurat ca m-am nascut „Azi” si nu „Ieri”, m-am bucurat ca Azi pot vorbi fara teama, calatori in voie in strainatate, ca pot sa ma bucur de dezvoltarea stiintei si tehnologiei actuale… , dar... ATAT! Pe zi ce trece constat ca avem sufletele mai goale… , valorile morale se pierd… si din ce in ce mai putin intelegem sensul cuvintelor – Prietenie, Dragoste, Sacrificiu...

Oare de ce opulenta ne goleste sufletele si suferinta ni-l caleste? De ce cand obtinem ceva usor apreciem mai putin si cand luptam pentru ceva, cat de marunt ar fi, ne bucuram din tot sufletul? Iata cateva intrebari la care trebuie sa reflectam…

---

VIZUALIZĂRI: 4370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI