Mănăstirea Petru Vodă – dedicată victimelor comunismului

TIPĂREȘTE

În cea de a doua zi a excursiei noastre pe plaiurile moldovene urma să vedem: mănăstirile Petru Vodă şi Boroaia, casa lui Ion Creangă din Humuleşti, muzeul obiceiurilor populare din Gura Humorului şi mănăstirile Humor şi Voroneţ. Nu voi scrie reviewuri despre casa lui Creangă care era un şantier în reparaţii şi nici despre mănăstirile Humor şi Voroneţ despre care s-au postat multe reviewuri pe Afa. Distanţa pe care am parcurs-o în acea zi a fost de sub 150 km dar ţinând seama de opriri pentru vizite am ajuns pe înserat la vila Andreea din Gura Humorului unde ne-am cazat.

Mănăstirea Petru Vodă (coordonate: 47°7′8″N 26°0′4″E)

Nu auzisem de ea deşi în tinereţe am fost de câteva ori mai la toate mănăstirile din Moldova. Este şi normal pntru că mănăstirea a fost construită în anii 1990-1992. Iniţiativa ridicării acestei mănăstiri unicat în România a aparţinut arhimandritului Justin Pârvu care a dedicat-o martirilor din temniţele comuniste

Cum se ajunge?

La mănăstirea Petru Vodă situată în comuna Poiana Teiului, satul Petru-Vodă se ajunge pe DN15B Târgu Neamţ - Poiana Largului. Din Poiana Largului se mai parcurg 10 km drum forestier, până în satul Petru Vodă unde se află mănăstirea. Distanţa de Piatra Neamţ este de 80 km.

Nefiind în circuitul clasic şi cunoscut al mănăstirilor din Moldova şi oarecum izolată de cele arhicunoscute, puţină lume ştie de ea. Pe AFA care abundă cu zeci de reviewuri despre mănăstiri, s-a scris unul singur în 2011 despre mănăstirea Petru Vodă. Sper că după ce veţi citi rândurile următoare s-o includeţi în programele voastre de vitor.

Despre construirea mănăstirii Petru Vodă şi componentele sale.

În zona Petru Vodă nu fusese vreun aşezământ monahal. La îndemnul a doi monahi care slujeau la mănăstirea Secu, dintre care unul era Justin Pârvu originar din Poiana Teiului cât şi al credincioşilor, autorităţile locale au pus la dispoziţie un teren. Era într-o poiană din munţii Stănişoarei la o altitudine de 650m, numai bun pentru construirea unei mănăstiri. Arhiepiscopia Iașilor şi-a dat acordul astfel încât în 1991 a început construcţia unei biserici cu hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” . Părintele Justin Pârvu a întâmpinat mari greutăţi financiare şi în procurarea materialelor de construcţii dar a fost ajutat de obştea de credincioşi pe care a format-o şi care l-a sprijinit.

- Biserica principală Petru Vodă construită din lemn a fost sfinţită în 2005 de IPS Patriarhul Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei. A fost pictată atât în exterior cât şi în interior în perioada 1992-2000. Este construită din grinzi de lemn pe fundaţie de beton, are catapeteasma din stejar şi deasupra naosului o turlă octogonală.

-Biserica Paltin Petru Vodă este construită tot din lemn în stil maramureşan şi e pictată numai în interior în stil bizantin de doi pictori din Cernăuţi. Se află în apropiere de biserica principală şi are hramul Adormirea Maicii Domnului fiind sfinţită în2008 de Preasfinţitul Calinic Botoşaneanul. Cu această ocazie staretul Justin Pârvu care a initiat şi această construcţie, a fost ridicat la rang de arhimandrit.

În ea vieţuieste o obşte de cca 100 călugăriţe care se ocupă cu activităţi social- filantropice organizate în jurul anului 2000 tot de stareţul Justin Pârvu. Este vorba de ajutorarea oamenilor bolnavi, bătrâni sau fără adăpost şi ai copiilor nevoiaşi. Din aşezământ fac parte un azil de bătrâni, un dispensar de medicină generală şi stomatologie, o scoală primară cu câteva clase, cât şi un laborator în care măicuţele de la Paltin prepară din plante, după reţete numai de ele ştiute, remedii naturiste (tincturi, crème, alifii, ceaiuri) pentru diverse boli. Aici lucrează ca medici, farmaciste, asistente medicale, psiholologi sau pedagogi, câteva măicuţe cu studii de specialitate, sub coordonarea unei fundaţii numită astăzi Justin Pârvu. Fundaţia are şi o misiune culturală deţinând editura Mănăstirii Petru Vodă şi revista Atitudini.

Mănăstirea Petru Vodă are înafară de locaţia Paltin- Petru Vodă încă două metocuri subordonate: schitul Păstrăveni şi schitul Urecheni, înfiinţate în 2000-2001, ambele tot în jud. Neamţ

Vizita mănăstirii Petru Vodă

Am vizitat numai mănăstirea Petru Vodă, nu şi Paltinul- Petru Vodă din apropiere, care pe lângă biserică deţine asezământele social-filantropice. Încă de la intrare am văzut lângă poarta mănăstirii un tricolor enorm, pe care nu l-am observat la alte mănăstiri. De la început privirea mi-a fost atrasă de biserica pictată în exterior cu figuri şi scene religioase, aducându-mi aminte de mânăstirile Moldoviţa, Suceviţa, Humorului, Voroneţ, ultimile două urmând a le vedea în aceeaşi zi. Atât pictura exterioară cât şi cea interioară a bisericii afost realizată în tehnică tempera de pictorul Mihai Gabor din judetul Neamt. Biserica este compartimentată în pridvor închis, pronaos, naos şi altar. Catapeteasma sculptată de meşterul Pantelimon Peiu din Tg. Neamţ, ca şi întregul mobilier este din lemn de stejar. Biserica este luminată de câte o fereastră mare pe fiecare perete. Intrarea in pridvor se face prin partea sudica, pe o usa din lemn de stejar sculptata. Biserica este acoperita cu tablă, streaşina fiind foarte largă, specifica stilului moldovenesc. Pe turlă, tabla este asezata in forma solzilor de peste

În chilia părintelui Justin Pârvu sunt expuse câteva părticele de moaște fără nume ale condamnaţilor politic, luate de la cimitirul închisorii de la Aiud unde erau aruncaţi la groapa comună.

La nord de biserică sunt trei corpuri de chilii.

În curtea mănăstirii, la sud de biserică, într-o construcţie separată se află mormântul părintelui Justin Pârvu, loc de pelerinaj fără întrerupere.

În cimitirul din spatele bisericii sunt îngropaţi înafară de călugării şi măicuţele care au slujit mănăstirea şi victime ale regimului comunist, partizani din munţi dar şi personalităţi controversate din cauza crezului lor.

Personalităţi publice care se odihnesc la mănăstiriea Petru Vodă dedicată amintirii martiriului luptătorilor anticomunişti.

-Părintele Justin Pârvu (1919-2013).

A fost stareţ şi arhimandrit, ctitor al mănăstirii Petru Vodă şi a asezămintelor sociale Paltinu- Petru Voda

S-a născut în Poiana Largului acolo unde mai târziu si-a realizat visul de a înălţa o mănăstire şi a construi un aşezământ social. Împreună cu Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Dumitru Stăniloaie, Dumitreasa Calciu şi Arsenie Papacioc a fost unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai spiritualităţii şi ortodoxiei române. La 17 ani a intrat ca frate la Mănăstirea Durău iar între 1938-1940 în cadrul Seminarului Teologic de la Cernica, unde alături de majoritatea studenţilor a devenit membru al mişcării legionare în care a împletit credinţa crestină cu ultranaţionalismul. Între 1942-1944 a fost misionar pe frontul de est, ajungând cu Divizia 4, Vânători de Munte până la Cotul Donului. În 1945 a absolvit seminarul din Roman.

Din 1948 a început calvarul puscăriilor comuniste din cauza orientării politice avută în tinereţe. Prima dată au fost 12 ani în închisorile de la Văcăreşti, Jilava, Aiud, Gherla şi la reeducare la Piteşti. După eliberare în 1960 a mai fost condamnat încă patru ani fără a fi judecat pentru că nu s-a lepădat de credinţă şi a fost trimis la temuta închisoare Periprava şi la muncă silnică în mină în condiţii grele si de nesiguranţă Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost și cea mai grea din cei 17 ani de detenție. A fost eliberat în 1964 odată cu graţierea generală. După eliberare a lucrat ca muncitor forestier câţiva ani ca să se întreţină.

Dat fiind pregătirea teologică, harul şi credinţa sa, a fost numit preot-monah la mănăstirile Secu şi Bistriţa până în 1991 când pe locurile natale la Petru Vodă a început să să i se contureze visul de a ridica o mănăstire- memorial al victimelor comunismului. Din 1991 şi-a dedicat viaţa acestui proiect devenind stareţul mănăstirii Petru Vodă, apoi în 2000 la ridicarea mănăstirii de maici Paltinu- Petru Vodă pentru îngrijirea şi ajutorarea celor nevoiaşi. În 2008 a fost ridicat de la gradul de Protosinghel la cel de Arhimandrit. La împlinirea vârstei de 90 şi apoi 92 de ani, un grup de măicuţe de la Paltinu i-au cântat imnul ˝Sfintă Tinereţe Legionară˝ de care nu s-a dezis, preocuparile lui principale fiind însă credinţa, dragostea de ţară şi facerea de bine. A înfiinţat publicaţii de trăire şi simţire românească: Glasul Monahilor şi Atitudini. A dat multe interviewuri despre credinţă şi patriotism şi s-au scris zeci de lucrări despre personalitatea sa. A decedat în 2013, lăsând în urmă o viaţă fără pată. Este cetăţean de onoare al comunei Poiana Teiului unde i s-a ridicat un bust şi o scoală îi poartă numele.

-Preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925-2006)

A fost preot ortodox român, legionar şi dizident anticomunist. A fost închis 21 de ani în perioadele (1949-1964) şi (1979-1984) pentu orientările sale politice. În închisoarea- experiment pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a făcut compromisuri, participând la reeducare alături de tortionarii Eugen Turcanu şi Nicolski. Ulterior s-a căit pentru această slăbiciune şi a susţinut că adevăraţii vinovaţi sunt securiştii care bat şi torturează deţinuţii, spălându-le creerul. Cea mai grea perioadă a fost în anii când a fost deţinut la secţia Casimca din Jilava, amplasată la câțiva metri sub pământ, fără iluminare naturală și fără aerisire. Cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o în izolare fiind bătut, umilit și ținut nemâncat. Eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. În urma graţierii generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat.

După eliberare a urmat Filologia şi Teologia devenind preot şi profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Buc. Ca profesor a condamnat ateismul de stat şi în urma unor prelegeri dar mai ales opunerii făţişe de a fi dărâmată biserica Enei din Buc. a fost din nou arestat în 1979 şi condamnat la 10 ani închisoare. În urma protestelor şi intervenţiilor făcute de membri de marcă ai exilului românesc ca: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma şi radio Europa Liberă, lideri ai lumii libere Margret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea au obţinut în 1985 expulzarea lui în SUA împreună cu familia. S-a stabilit în Cleveland unde, ca să-şi întreţină familia, lucra ca muncitor necalificat. În 1989 a preluat parohia românească din Washington D. C. După 1989 a venit anual în ţară dar a considerat că e mai util să promoveze interesele românilor în SUA, fiind primit la Casa Albă de preşedinţii Ronald Reagan şi G Bush. Nu s-a dezis de idealurile tinereţii şi într-un interviu din 2006 a luat apărarea legionarismului, a Frăţiilor de Cruce şi a căpitanului Corneliu Zelea Codreanu. Mărturisea public cu orice ocazie, singurul regret, momentul de slăbiciune pe care l-a avut la Piteşti unde a colaborat cu securitatea.

Bolnav de cancer a fost vizitat în ţară de Prea Fericitul Teoctist, de Mitropolitul Clujului Bartolomeu Anania şi de părintele arhimandrit Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. A decedat în SUA dar conform dorinţei sale a fost reînhumat în 2014 la mănăstirea Petru Vodă.

-Preotul Stefan Marcu (d. sept. 1989)

A fost hirotonisit în 1939 şi a slujit ca preot dar după schimbarea regimului politic în 1944 a plecat în munţii Vrancei alăturându-se unui grup de partizani. În 1949 a fost prins prin trădare şi condamnat la 15 ani muncă silnică La Aiud a fost închis la Zarcă pe cea mai mare perioadă a detenției. În toată această perioada nu a făcut niciun compromise şi nu a participat la grupurile de reeducare. După gratierea din 1964 şi-a reluat funcţia de preot şi a slujit cu demnitate şi fără compromisuri. Duhovnicul lui a fost părintele Cleopa iar îndrumătorul teologic Dumitru Stăniloaie care l-a convins să-şi susţină licenţa după 40 de ani de la terminarea facultăţii. În anul 1989 s-a intensificat supravegherea lui de către securitate din cauza predicilor sale demne şi criticilor la adresa regimului politic. A fost asasinat în luna septembrie când a fost călcat intenţionat de o maşină în faţa blocului în care locuia. Autorului accidentului nu i s-a făcut dosar penal. A fost înhumat în cimitirul mănăstirii Petru Vodă.

-Radu Gyr (1905-1975)

A fost poet, dramaturg, eseist, ziarist, conferenţiar la Fac de Litere, laureat ani la rând cu premii ale Soc. Scriitorilo Români şi ale Academiei Române. Politic a fost de extremă dreaptă legionar-fascistă folosindu-şi talentul literar în scrierea imnului legionar ˝Sfântă tinereţe legionară˝, imnului ˝Moţa şi Marin˝ şi altele. În timpul statului National- Legionar (câteva luni în 1940-1941) ca director al teatrele a interzis ca actorii evrei să mai poată juca în teatre românesti. Ca urmare s-a înfiinţat teatrul evreiesc Baraseum care funcţionează şi azi.

A fost deţinut în perioada a trei dictaturi:

- sub Carol al II-lea în lagărul de la Miercurea Ciuc alăturui de Mircea Eliade şi Nae Ionescu

- sub mareşalul Antonescu în timpul rebeliunii legionare din ian 1941, în urma căreia a fost condamnat la închisoare dar eliberat şi trimis pe front pentru reabilitare. A fost grav rănit în 1942

-în 1945 regimul comunist l-a încadrat în lotul ziariştilor fascisti şi l-a condamnat la 12 ani închisoare.

-în 1959 a fost condamnat la moarte pentru poezia ˝Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane ˝ romanianvoice.com/poezii/ ... ii/ridicate.php. Am citit de două ori această poezie care a fost cântată la cenaclurile Flacăra de Tudor Gheorghe şi nu am găsit altceva decât o dorinţă firească de liberatate, nimic care să justifice pedeapsa cu moartea.

Cu lanţuri la mâini şi la picioare a fost ţinut aproape un an de zile la Jilava, la fel la Aiud, în aşteptarea executării pedepsei cu moartea. Pedeapsa i-a fost comutată în 25 ani muncă silnică dar a fost eliberat în urma graţierii din 1964

După 1964 ˝şi-a făcut autocritica˝şi împreună cu alţi fosti legionari printre care Nichfor Crainic a servit regimul comunist, publicând ode sub pseudonime A decedat în 1975, îngropat la cimitirul Belu şi strămutat în 2012 la mănăstirea Petru Vodă.

-Ion Moţa (1902-1937) şi Vasile Marin (1904-1937)

Au fost personalităţi marcante ale tineretului intelectual roman interbelic care au luptat şi au murit pentru credinţa în Hristos în războiul civil din Spania impotriva bolsevismului ateu. Au fost înhumaţi în cimitirul mănăstirii Petru Vodă.

Decretul de graţiere 310/ 1964

Datorită presiunilor internaţionale, în urma acstui decret au fost eliberati 3467 de detinuti politici care au fost graţiaţi de restul pedepsei pe care o mai aveau de executat. De fapt ei au început să iasă din închisori încă din 1962, consemnându-se că în 1960 erau 17613 persoane condamnate pentru delicate împotriva securităţii statului.

Poate vă întrebaţi de ce am adus în prim plan aceste personalităţi controversate? Pentru că ˝fără ură şi fără părtinire ˝ trebuie să ne cunoaştem istoria care zeci de ani a fost ascunsă generaţiilor care astăzi sunt la vârsta a treia. Pentru tinerii de astăzi aceste informaţii sunt considerate desuete.

Îmi revin în minte versurile lui Radu Gyr din ˝Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane˝. Eram adultă în 1959 când poetul a fost condamnat la moarte pentru această poezie, terminasem o facultate, aveam copil mic, aveam discernământ. Voi nu ştiţi dar în acele vremuri nu aveai voie să te exprimi liber pentru că in fiecare birou/ atelier era cel puţin un informator al securităţii. Astăzi, după 34 de ani de la schimbarea regimului consider versurile inofensive.

Urmează ca specialişti echidistanţi să separe grâul de neghină ca să ştim cine am fost, cine suntem şi încotro ne îndreptăm.

---

VIZUALIZĂRI: 763 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI